2,724 matches
-
că el avea o vârstă de peste 60 de ani, iar ea în jur de 20 de ani și a cunoscut-o pe plaja de la Mamaia); i-am explicat care era adevăratul scop al căsătoriei și m-am referit la cazul româncelor căsătorite în Africa sau în Asia cu cineva care avea mai multe soții, iar în unele cazuri erau luate pentru prostituție și care plângeau pe la ușa ambasadelor noastre, spre a reveni în țară; în legătură cu problema care mi s-a pus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
povestise nu-l mai deosebea; se ridică în picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i lucru curat... Boieru a văzut ziua pe hangiță, și zice că-i româncă, iar de cum se înserează iese un ungur hangiu în loc de Anița ceea, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele pământului umed. Soarele avea o lumină deosebită și intra și pe ușă și pe ferestre în odăița strâmtă în care românca cetea rar, monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din când în când se oprea și țintea asupra cărții pe care o ținea Tudorița doi ochi arzători, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piept și începu să se gândească cu ochii ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice, să-l facă om, în lumea aceasta a suferinții. Nu văzu nici una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi nici glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până în ziua de astăzi, femeile ne‐au întrecut nu numai în iubire, ci și în patriotism». În acest sens el argumentează că toate patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită încât nici trebuie a 34 mai pomeni de ea. Vine de la natură, această învățătoare a lumii în
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
por tase eroic în pușcărie. Acolo se aflau deținute multe dintre prietenele ei. Mai târziu mi s-a povestit că nici în închisoare nu se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
înapoi. A doua oară, pe vremea lui De Gaulle, în 1966, am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
vedeai pe stradă. O întâlnisem la Buenos Aires. Prin Buby, al cărei soț era atașat cultural la Roma, am cunoscut-o pe italianca Laura. Avea un umor nemai pomenit și o sensibilitate de floare. Pe urmă m-am împri etenit cu românca Mady Balș, măritată Burileanu, care a locuit un timp la Lisabona. La un moment dat, m-am le gat foarte tare sufletește de Hanzade, superbisima nepoată a ultimului sultan, cu educație total franceză. — După câte înțeleg, prietenele de care ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
por tase eroic în pușcărie. Acolo se aflau deținute multe dintre prietenele ei. Mai târziu mi s-a povestit că nici în închisoare nu se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înapoi. A doua oară, pe vremea lui De Gaulle, în 1966, am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vedeai pe stradă. O întâlnisem la Buenos Aires. Prin Buby, al cărei soț era atașat cultural la Roma, am cunoscut-o pe italianca Laura. Avea un umor nemai pomenit și o sensibilitate de floare. Pe urmă m-am împri etenit cu românca Mady Balș, măritată Burileanu, care a locuit un timp la Lisabona. La un moment dat, m-am le gat foarte tare sufletește de Hanzade, superbisima nepoată a ultimului sultan, cu educație total franceză. — După câte înțeleg, prietenele de care ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu le fie cusupărare lui Traian-și-Decebal... - ... de-jos-și-de-pe-cal... - ... dar eu nu mă simt fruct al dragostei curate dintre doi bărbați. Sângele meu... dacoroman vine de la țânțarul de tata, de la mama, o paleacă - am dres eu busuiocul patriotic, Însurându-mă cu o româncă, Popeasca de maică-ta... - După tată: Popescu, Însă după mamă, greacă - și Încă ce fel de greacă, pshi mu... - Închipuiește-ți, băiete, că știu ce fel de greacă, doar eu sunt prințul-consort - dar nu contează sângele... - ... peloponeziac, arhipelagic, matrid... - ... contează numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o figură rotundă, cu ochelari, care o să-mi răspundă la salut cu un citat din Biblie, eventual Ezechiel, 1:5-28: „Făpturile vii însă când alergau și se întorceau...”. Sabina are altă părere. Cel mai tare mă uimește că fiecare tânără româncă are unul sau mai mulți bărbați din străinătate cu care corespondează. Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare la Betel, Casa Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jocurile lor cu nerv, adeverea Zina. — Dacă te uiți bine la ea, cu cât crește, cu atât îți dai seama că nu arată ca o țigancă. Devine o fată frumoasă. — Dar câte țigănci nu sunt frumoase, chiar mai frumoase decât româncele noastre, era de părere Zina. — Poate că tată-său va fi fost țigan și mamă-sa româncă, sau invers, se gândea Sebi. Ce-o fi fost, ce n-o fi fost, Dumnezeu știe. E fata noastră frumoasă, cuminte, deșteaptă, să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îți dai seama că nu arată ca o țigancă. Devine o fată frumoasă. — Dar câte țigănci nu sunt frumoase, chiar mai frumoase decât româncele noastre, era de părere Zina. — Poate că tată-său va fi fost țigan și mamă-sa româncă, sau invers, se gândea Sebi. Ce-o fi fost, ce n-o fi fost, Dumnezeu știe. E fata noastră frumoasă, cuminte, deșteaptă, să fie sănătoasă, că ne putem mândri cu ea. Pe lângă rezultatele bune la învățătură, Prințesa se remarcă și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înfiem decât un copil de țigan?”. Mi-a plăcut de tine, nimic de zis și chiar mă întrebam cum de tu n-ai pielea neagră și nici înfățișarea țiganilor. — Ți-am spus eu că poate Ismail a făcur-o cu o româncă sau poate Rusalda cu unul de-al nostru. Când colo tu ești de-a noastră get-beget. Acum înțeleg eu de ce mă spălai cu atâta săpun și mă parfumai. Ca să nu miros a țigancă? M-ai căutat să n-am păduchi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rămas bun de la „tatăl” Abdullah, căci așa-i mai spuneam, m-am urcat în avion cu direcția Canberra, capitala Australiei. Ajuns pe pământul făgăduinței, la serviciul de primire a imigranților, am dat fără să vreau peste alt noroc, peste o româncă funcționară acolo. Ea mi-a povestit pe scurt când și cum a plecat legal, prin căsătorie, cu mulți ani în urmă cu un australian venit la noi în țară cu niște afaceri. M-a asigurat că mă va ajuta să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ar trebui luat în armată. Așa că n-am făcut militărie și nici nu mi-a părut rău. Se oprește din firul confesiunii și-și mai pune suc în pahar, privindumă în ochi și zâmbind. Doamna Minodora, așa o chema pe româncă, m-a luat acasă la ea. Avea cam 50 de 78 ani. M-a prezentat soțului și la cei doi copii mai mici ca mine. I-a povestit soțului aventura mea, acesta și copiii au rămas surprinși, dar s-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre nevestele ideale : o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
adică așa sînt femeile românce, au asta în sînge, au, n-au treabă, în fiecare duminică la ora 10 fix scot covorul din casă, caută cel mai apropiat colț de iarbă, și dă-i și freacă ? Cunosc o groază de românce la Paris care nu spală covorul pe gazonul din fața casei în fiecare duminică. Pe de altă parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încît până prin 1937 mai era o berărie în Oltenița numită identic, fără să mai aibă vreo legătură cu Marcos, de mult oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și harnic. Cel mai mult a arendat unsprezece moșii deodată, pe care le dădea și altora în subarendă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și vorbea foarte stricat românește, nu pot să-ți reproduc exact accentul... eu sînt maghiar, a zis cum Îl cheamă, dar am uitat, sînt din Salonta, bănuiesc că nu puteți să-mi arătați pe hartă orașul meu... prietena mea e româncă, e asistentă la spitalul municipal, și am o mătușă măritată cu un român și trăim Între români... românii mei sînt oameni... acum ați cunoscut un ungur, că asta ați vrut... iar dacă mai vreți și altceva, vă aștept În spatele corpului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o familie. Este căsătorită și în curând apare și soțul ei care lucrează la Genova, într-un șantier pentru construcția de nave. El îmi spune că partea de sub apă a navelor este asamblată și sudată de români, conduși de o româncă foarte capabilă, Dorina. Rămân apoi din nou cu Paola, care continuă să-mi vorbească despre activitatea ei. Stă aici împreună cu acești oameni necăjiți cu care însă vrea să formeze o familie, respectând convingerile religioase și culturale ale fiecăruia. Îmi spune
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia, mai ales cântecele. La ușa bisericii stătea o cerșetoare, probabil româncă, cu un copil în brațe. Am văzut și prin oraș mai mulți rromi, unul cântând la acordeon, mai talentat, iar altul la vioară, care însă îmi zgâria și așa slaba mea sensibilitate muzicală. In apropierea acestei biserici este o alta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aicea "nu-mi mai învârti capul"? Poți spune "nu mă mai zăpăci de cap", așa da. La care Niusea o privește pe prietena ei cu o admirație perplexă și spune: Da' tu, draga mea, ai învățat românește ca o adevărată româncă. Numai cum rămâne cu covorul tău de plante de apă? Trestie! Marusia se plesnește cu palma peste frunte, mândră și ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]