2,161 matches
-
și aceste forme. Dar aș vrea să vorbesc aici despre o operă care comportă în cel maî mare grad tentația de a explica, în care iluzia se propune de la sine, în care concluzia este aproape nelipsită. Mă refer la creația romanescă. În cele ce urmează, îmi voi pune întrebarea dacă absurdul poate să se mențină în această creație. A gândi înseamnă înainte de toate a voi să creezi o lume (sau să-ți limitezi propria lume, ceea ce-i același lucru). Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pocăințelor sale, știm că sistemul, când e valabil, nu se separă de autorul său. Etica însăși, sub unul din aspectele sale, nu-i decât o lungă și riguroasă confidență. Gândirea abstractă întâlnește în sfârșit suportul său de carne. Iar jocurile romanești ale trupului și ale pasiunilor se ordonează și mai mult, conform exigențelor unei viziuni despre lume. Scriitorul nu mai "povestește", ci își creează propriul său univers. Marii romancieri sunt romancieri filosofi, adică contrariul scriitorilor cu teză. E cazul lui Balzac
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
gândirea multă îl aduce din nou la ea. Incapabilă de a sublima realul, gândirea se mulțumește să-l mimeze. Romanul de care e vorba este instrumentul acestei cunoașteri relative și totodată inepuizabile, atât de asemănătoare cu aceea a dragostei. Creația romanescă seamănă cu dragostea, prin uimirea inițială și prin meditația fecundă. Iată cel puțin prestigiul pe care i-l recunosc de la bun început. Dar îl recunoșteam și acelor prinți ai gândirii umilite, ale căror sinucideri le-am putut apoi contempla. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aflăm calea de mijloc ce duce către chipurile omului. Până acum, eșecurile exigenței absurde ne-au arătat cel mai bine în ce constă ea. În același mod, ne va fi de-ajuns, spre a fi lămuriți, să observăm că creația romanescă poate oferi aceeași ambiguitate ca anumite filosofii. Pot deci să aleg, spre a exemplifica, o operă care să întrunească toate elementele ce indică conștiința absurdului, o operă având un punct de plecare limpede și un climat lucid. Consecințele ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
simțului comun și istoria colectivă: neliniștile personale, visele, experiențele magice și fantastice descriu romanul secolului trecut. Figurile de stil duc la dimensionarea realității în compartimente incompatibile cu realitatea. Experiențele personale și izolate sunt transformate prin imagini și metafore, în realități romanești: Metamorfoza lui Kafka. Definirea realității și înțelegerea ei este posibilă datorită romanelor prin inventarea unei noi definiții a stării trăite, ca kafkaesque sau orwellian. 4. Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
publică în „Synthesis”, „România literară”, „Revue de littérature comparée”, „Dialogos” ș.a. Întreprinde, la Paris și la București, cercetări consacrate îndeosebi lui Gérard de Nerval și secolului al XIX-lea românesc. În teza de doctorat el analizează caracterul inițiatic al trilogiei romanești a lui Ionel Teodoreanu și modernitatea ei prin aspectul autoreferențial, prin „dimensiunea speculară și compunerea digresivă”, scrierea oferind, în contextul literaturii europene, un exemplu de „dezagregare a epicului în panlirism”. În lucrarea lui W., masivă, pentru întâia dată „structurile romanului
WATTREMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290674_a_292003]
-
sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este abordat „textul” lumii lui Camil Petrescu, a raporturilor complexe între cuvânt și semn, lume și limbaj, realitate și discurs teatral sau romanesc - Camil Petrescu. Realia (1988). Marea forță a viziunii scriitorului constă în „autentificarea prin experiența proprie, deopotrivă trăită și reflectată în conștiință, în asumarea la persoana întâi a «procesului semnificației»”. În Mircea Eliade. Spectacolul magic (1991) se demonstrează legătura inextricabilă între
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
capodoperei, RL, 1994, 15; Elena Beram, „Ferestrele zidite”, JL, 1994, 17-20; Magdalena Popescu, „Ferestrele zidite”, JL, 1994, 17-20; Dan Stanca, Între acțiune și contemplație, VR, 1994, 5-6; Alexandra Crăciun, Sacrificii pentru „persistența memoriei”, CC, 1994, 6-8; Titus Popescu, Un poem romanesc: „Ferestrele zidite”, JL, 1996, 25-32; Țintă fixă: Alexandru Vona, VTRA, 1996, 10 (semnează Doina Jela, Cornel Moraru, Alain Paruit, Ruxandra Ivăncescu, Iulian Boldea, Dumitru Mureșan, Al. Cistelecan); Ferestre întredeschise. Alexandru Vona - Ovidiu Constantinescu, APF, 1997, 12 (semnează Iris Radisch, Ion
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării monotone a unor bune intenții tematice, a penuriei stilistice. Într-o narațiune extinsă, ce inaugurează romanul ciclic la noi, nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu o dată fals, dar mai cu seamă se face simțit un accentuat apetit pentru epicul senzațional. Poate că, în interpretarea dată de gazetar, acest gen de
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
pentru anumite grupuri sociale. În al treilea rând, elevii și studenții de azi vor intra în competiție cu colegii lor din actualele state membre ale UE, într-o piață comună a muncii. Aceste elemente reprezintă tot atâtea provocări pentru învățământul romanesc. Inițiativele europene privind asigurarea calității în EFP privesc îmbunătățirea capacității de ocupare a unui loc de muncă, o mai bună corespondență între cerere și oferta de formare și o îmbunătățire a accesului la EFP. Mai mult, în procesul de elaborare
Calitatea actului managerial din grădiniță by Anghel Viorica [Corola-publishinghouse/Science/542_a_1329]
-
publica în 1935, un monument al cultului personalității, Stalin: O lume nouă văzută printr-un om. Ludwig Renn, autor al romanelor Războiul și După război este cvasiechivalentul german al lui Barbusse. La rândul său, Romain Rolland, celebru prin ciclul său romanesc Jean-Christophe și prin apelul din 1915 Deasupra învălmășelii, care i-au adus premiul Nobel în 1916, este un pacifist internaționalist care, în 1919, încearcă să creeze o „Internaționallă a gândirii”; critic, la început, al lui Lenin, el este entuziasmat de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diverse forme discursive, prezența ei în jurnale și în romane remarcîndu-se în mod deosebit. Prin lucrările lui P. Hamon, apărute în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea, descrierea a început a fi apreciată pentru rolul ei în construcția romanescă. Acest cercetător a pus pentru prima dată accent pe procedeele de deschidere și de închidere ale momentelor sau secvențelor descriptive (pornind de la lectura atentă a romanelor lui Emile Zola și Jules Verne), pe natura lină a organizării enunțurilor descriptive, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la distanță". Ca atare, discursul raportat caracterizează și definește nu doar un ansamblu limitat de fapte lingvistice, ci practica discursivă în totalitatea sa. Teza eterogenității constitutive a fost exploatată din diverse puncte de vedere, regăsindu-se în analiza dialogismului textului romanesc, în polifonia enunțiativă, vizibilă nu numai la nivelul textului, ci și la nivelul enunțului, în perspectiva psihanalitică a lui J. Lacan asupra subiectului, în definirea discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unde fiecare agent participă, potrivit statutului și rolului său, la o operă colectivă. Deseori, aceasta este destinată arhivării pentru ca, în caz de contestație, să servească drept probă și să permită eventuale atribuiri de responsabilitate. Există însă și texte poetice ori romanești poligrafice, de regulă, produse ale unor experimente, în care unitatea stilistică se realizează în diverse grade, în funcție de intenția artistică sau de talentul autorilor (în literatura română, de ex., romanul Femeia în roșu, semnat de Mircea Nedelciu, Mircea Mihaieș și Adriana
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punctul de vedere al altuia. Lingvistica enunțiativă a receptat aceste aspecte, formulînd problema schimbărilor punctului de vedere sau a viziunii în cadrul strategiilor enunțiative și comunicaționale care se articulează cu interdiscursul. Astfel, chestiunea punctului de vedere a depășit zona organizării povestirii romanești pentru a cuprinde toate genurile de discurs, începînd cu discursul cotidian. Prin urmare, punctul de vedere a devenit un component avut în atenție de cele mai multe dintre domeniile de analiză ale producerii discursive a sensului, între care și praxematica. Locutorul și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare, în mod deosebit de statutul instituțional al subiecților care comunică și de reprezentarea subiectivă pe care construiesc enunțul. Aceste texte se dovedesc adesea ierarhizabile în hipergenuri și subgenuri, de exemplu, sub hipergenul literatură (opus presei sau corespondenței administrative) conține genul romanesc (vs. poezia sau teatrul) și subgenul science-fiction (vs. fantasticul sau polițistul). În mod complementar, tipurile secvențiale grupează texte sau subansamble textuale ce corespund diferitelor sarcini cognitive și lingvistice care solicită moduri deosebite de organizare a enunțului. Ele traversează genurile și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
organizare a enunțului. Ele traversează genurile și se diversifică în mod specific; tipul narativ, de exemplu, abundă în literatură, în istoriografie, în presă, rapoartele poliției, discuțiile medicale, conversații etc. În schimb, mai multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de tipurile narațiune, descriere, explicare și argumentare. Aceste patru tipuri permit caracterizarea fiecărui text prin organizarea secvențială ce înșiruie fragmente adesea eterogene: 1) tipul descriptiv (care numește o temă și-i detaliază părțile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din punctul de vedere al valorii literare, producțiile utopice nu pot corespunde unor realizări notabile, căci rigiitatea, stereotipia și monotonia tematică și de structură descriptivă constituie atributele genului. Recursul la tehnicile și procedeele literaturii didactice face ca, deși asociată paradigmei romanești, utopia să dispună în mică măsură de mijloacele de seducție specifice romanului: acțiunea, constituent important al speciei, își găsește cu greu loc în discursul utopic, iar conflictul veritabil este, de asemenea, absent; prin urmare, nici personajele nu au forță, consistență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cărții: 1984. Fără referire la romanul lui Orwell, ci, mai curând, la paradigma scriiturii din epocă, la noutățile pe care le propunea cartea pe piața literară românească: autoreferențialitate împinsă la extrem, aplicarea semioticii literare în mod vizibil pe pânza structurii romanești, utilizarea unor „documente reale“ în bucătăria romanului, intervențiile unor actanți autonomi ce supraveghează derularea lecturii etc. Era vorba foarte clar despre un nou prozator, tobă de teorie și plin de curajul de a o utiliza din plin în ceea ce scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
zi cu zi. Secularizarea nu este însă uniformă, unele societăți sunt mai afectat de acest proces, în timp ce in altele valorile religioase influențează alte sfere ale vieții sociale. Acest capitol încercă să investigheze cât de adânc este impactul secularizării în societatea romanescă. Obiectivul principal trece dincolo de studiul practicii sau al credințelor religioase, subiecte abordate în alte capitole, și rezidă în studierea efectului pe care valorile religioase îl au asupra altor sfere valorice individuale, precum munca, politica și valorile de gen. Folosind teoria
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
modelul a fost din nou rulat pentru fiecare dintre țările incluse în analiză, coeficienții fiind lăsați liberi pentru fiecare situație în parte. Pasul următor a fost să văd în ce domeniu valorile religioase au cea mai mare influență în societatea romanescă. Figura 4.1 Modelul cauzal: efectul religiozității asupra valorilor politice în România (coeficienți standardizați și indici de adecvare a modelului la date) Figura 4.2 Model cauzal: efectul religiozității asupra valorilor de gen în România (coeficienți standardizați și indici de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
roman scris în mod evident de un mare meloman și perfect cunoscător al vieții muzicale interbelice și din timpul celui de-al doilea război mondial. Nu cred să se fi scris vreodată cu o astfel de pasiune rece o frescă romanescă de o asemenea fascinație despre evoluția unui personaj, pianist și apoi dirijor, acoperind perioada de la sfârșitul primului război mondial și până la încheierea celui de-al doilea. Modelele sale, ce recompun într-un singur personaj caractere și situații cunoscute îndeobște breslei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și documentară, dar neglijînd analiza estetică, mai ales pentru literatura mai nouă, sînt lucrările lui N. lorga : Istoria literaturii românești ed. a Il-a, 3 vol., București, 1925-1933 (prima ediție, începînd cu literatura evului mediu, apăruse în 1904). Istoria literaturii romanești in sec. al XIX-lea (1821-1866), 3 vol., București, 1907-1909, Istoria literaturii românești contemporane, vol. I-II, București, 1934, Istoria literaturii românești, Introducere sintetică, București, 1929. Dedicată secolului al XIX-lea în întregime, Istoria literaturii române moderne, voi. I, București
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
am părăsit după câteva zeci de pagini, Întorcându-mă la „meseria mea”, cea de romancier, convins că aceste idei și principii ale amoralității, scandaloase În ochii oricărui burghez cinstit, le voi putea „ilustra” mult mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a gândi, de a „Înțelege” fenomenul și „spectacolul” grandios al creației umane. Aceasta și explică faptul că azi, În senectute, Îmi Închin și concentrez forțele asupra unui model, o „temă obsesivă”, cum o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu de a gândi, reflexul meu mental, forma mentis, este ierarhia reală și implacabilă care domnește În lumea, În realitatea istorică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]