3,927 matches
-
federativ european”, unde vor găsi „titlurile viitoarei voastre naționalități”. În această luptă, spune manifestul, românii au „o misie În Europa”, misie care provine din poziția lor de „avangardie a gintei latine”. Dar, În continuare, accentul nu se pune pe solidaritatea romanică, pentru că rolul românilor, În primul rând, este acela de a fi „una din verigele de unire ursite a relega activitatea ei (a gintei latine) cu aceea a gintelor slavă și maghiară”. În aceste condiții, În ceea ce-i privește pe românii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
crede Engels, apare În forma sa caracteristică datorită „dezvoltării istorice” și „specificului național al poporului”. Or, tocmai asupra acestui specific va stărui el În explicațiile pe marginea problemei irlandeze. Irlandezii, afirmă Engels XE "Engels" , sunt Înrudiți prin caracter cu națiunile romanice, cu francezii și italienii. Pentru a defini acest specific irlandez el citează o descriere, aparținând chiar unui irlandez, potrivit căruia compatrioții săi „sunt agitați și leneși, vioi și indiscreți, impetuoși, nerăbdători, bravi din instinct, generoși, cu talent mult, dar puțină
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și Croitor et al., în acest volum, p.. 7 Manoliu-Manea (1977: 36) consideră că "economia sintactică se poate manifesta prin jocul dintre scăderea redundanței într-un anumit punct al enunțului și creșterea ei în alt punct. Astfel, o tendință general romanică de a reduce redundanța de gen, număr și caz de la pronumele relativ este contracarată de pronominalizarea nominalului suprimat din cadrul relativei, pentru a salva într-un fel marcarea relației dintre restul relativei și nominalul comun redundant: [...] rom. pop. mândrulița mea, care
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
vuitorul studiilor de istorie literară. În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ALE CULTURII ROMÂNE Testul nr. 55 Rezolvă cerințele de mai jos: 1. Limba română își are originea în: a) latina clasică; b) latina vulgară; c) limba slavă. (1 p.) 2. Enumeră patru limbi actuale care fac parte din familia limbilor romanice (1 p.) 3. La baza limbii române actuale stă dialectul: a) aromân; b) meglenoromân; c) dacoromân. 4. Retragerea aureliană a avut loc în secolul: a) I; b) II; c) III. (1 p.) (1 p.) 5. Menționează două argumente care să
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
stă dialectul: a) aromân; b) meglenoromân; c) dacoromân. 4. Retragerea aureliană a avut loc în secolul: a) I; b) II; c) III. (1 p.) (1 p.) 5. Menționează două argumente care să justifice faptul că limba română este o limbă romanică (1p.) 6. Numește cel puțin două dintre primele tipărituri apărute în țările române (1 p.) 7. Exprimă, în 15-20 de rânduri, un punct de vedere despre latinitate și dacism, pornind de la citatul: [...] se poate spune că în spiritul românesc e
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
umane. Deși preocupările pentru explicarea conduitei umane se găsesc Încă În scrierile primilor filosofi greci, conceptul de motivație evoluând de la cuvântul latin motum (motivus) se impune de-abia În secolul XIX. Evoluția acestui termen este de la adjectiv, În diferite limbi romanice semnificând „care are proprietatea de a se mișca" Ia substantiv, obținând sensul de „cauză a mișcării" (motif sec. XIV, motiver sec. XVIII, motivation sec. XX, cf. R. Martin, 1977, p. 39). Investigațiile asupra motivației se intensifică În urma studiilor asupra comportamentului
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ACB 27) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Apare Cronica lui Anonymus B) apare lucrarea “Despre administrarea imperiului” a împăratului Constantin VII Porfirogenetul C) în tratatul bizantin Strategikon se amintește pentru prima dată de populația romanică de la N de Dunăre a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 28) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) este inițiată expansiunea otomană în Balcani B) Nicolaus Olahus scrie lucrarea Hungaria C) apare “De neamul
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Până în secolul XVIII continuitatea populației romanice în ținuturile carpato- dunărene nu a fost pusă la îndoială; Împăratul Iosif al II- lea îi socotea pe români “incontestabil, cei mai vechi și numeroși locuitori ai Transilvaniei”. 13) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
ales în cazul familiei regale; anii în care aceasta a fost dată uitării și sistemul politic a impus reguli proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a II-a, ca în franceză (vous), fie de singularul persoanei a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Brown și Levinson. Întreaga dezbatere a fost sintetizată sub sigla T/V (inițialele pronumelor latinești tu și vos). În limba română, această problemă se reflectă în uzul pronumelor de politețe, și nu al celor personale propriu-zise, ca în celelalte limbi romanice, deși procedeul de exprimare a politeții este același: valorificarea opoziției de număr, numită "modalitatea spectrum" de Al. Niculescu 20. Distincția de număr dintre dumneata și dumneavoastră s-a convertit într-o dinstincție a gradului de politețe în secolul al XIX-lea21
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
neologism - Alteța Voastră, Excelența Voastră, Eminența Voastră, Majestatea Voastră -, preferă adjectivul vostru/voastră, ceea ce demonstrează că folosirea formei V pentru o singură persoană este de dată mult mai recentă decât în franceză, spre exemplu, și poate fi pusă pe seama influenței limbilor romanice. Schimbarea se va fi produs în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu apariția unui nou uz al formei dumneavoastră, pentru singular. În 1881, Ion Ghica i se adresa Regelui Carol I Maiestatea ta nu este numai un
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
nou uz al formei dumneavoastră, pentru singular. În 1881, Ion Ghica i se adresa Regelui Carol I Maiestatea ta nu este numai un fericit soldat... (ap. Ziua), în vreme ce Alecsandri folosea altă formă: Dee-mi voie Maiestatea Voastră... (Alecsandri, 271). Influența limbilor romanice a fost decisivă nu numai în schimbarea componenței sintagmei, ci și în privința acordului, după cum se va vedea mai jos. Din cauza excluderii singularului persoanei a II-a din zona politeții, toate sintagmele folosite în spațiul public preferă posesivul vostru/voastră. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și cea marcată prin alde: "Și în cazul acesta, limba română, pe lângă întrebuințarea pluralului, ca celelalte limbi romanice (...), poate întrebuința și forma de plural cu al-de" (DA, I, s.v. al-de, p. 104). 14 Nu e, desigur, o inovație recentă. Aceeași structură o putem găsi, de exemplu, în publicistica lui Eminescu: Și în sângele nostru românesc, nu în de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
vânătorești), numele de sectoare/secții din anumite instituții cum ar fi cele spitalicești (venerice, infecțioase, interne) sau cele comerciale (casnice, electrice, electronice, electrocasnice): A făcut o avere cu imobiliare [bunuri imobiliare] A fost internat la infecțioase [boli infecțioase] Lucrează la romanice/clasice [limbi romanice/clasice] Se ocupă de Interne/Externe [afaceri interne/externe]. Același tipar de conversiune se regăsește frecvent în denumirea unor firme (Electrica, Avicola), a unor emisiuni (Special, Nocturne, Simbolica), a unor pagini specializate de ziar (Politic, Economic, Financiar
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
sectoare/secții din anumite instituții cum ar fi cele spitalicești (venerice, infecțioase, interne) sau cele comerciale (casnice, electrice, electronice, electrocasnice): A făcut o avere cu imobiliare [bunuri imobiliare] A fost internat la infecțioase [boli infecțioase] Lucrează la romanice/clasice [limbi romanice/clasice] Se ocupă de Interne/Externe [afaceri interne/externe]. Același tipar de conversiune se regăsește frecvent în denumirea unor firme (Electrica, Avicola), a unor emisiuni (Special, Nocturne, Simbolica), a unor pagini specializate de ziar (Politic, Economic, Financiar)19 sau posturi
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
un singur edificiu) atât problema scării urbane, cât și aceea a subtextului identitar. Mai cu seamă opțiunea romană - în cazul Bisericii Neamului a lui Joja și Goga, al proiectelor lor pentru concursul de la Odessa și, încă mai explicit "latin", pentru că romanic în felul baptisteriului și a turnului din Pisa, cel al lui Tiberiu Niga la același concurs pentru Odessa din 1942 - ne apare astăzi ca stranie. Părea să existe un consens în epocă privitor la caracterul feluritelor edificii: roman pentru administrație
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
parte comune cu ale tuturor românilor, În parte specifice. În cazul lor incluziunea român É moldovean nu poate fi pusă sub semnul Întrebării. CÎt despre primatul unuia dintre termeni, afirmația lui Miron Costin e susținută de adevărul istoric și lingvistic: romanicii din teritoriul dacomoesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, În timp, și cu sensul creștin, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile Înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
l-au asociat, În timp, și cu sensul creștin, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile Înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și avînd același sens roman, romanic. Aspectul fonetic al cuvîntului român (cu á + n > â + n) probează că a fost prezent permanent În vorbirea locuitorilor, căci după secolul al VIII-lea fenomenul transformării lui a În n În contextul citat nu s-a mai produs (comp
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nu se mai vorbească În unitățile de Învățămînt despre limba și literatura română, ci despre limba și literatura moldovenescă. Nu stă În intenția noastră să apreciem orientarea politică a guvernului de la Chișinău. Trebuie să spunem Însă că problema denumirii limbii romanice vorbite la est de Prut a fost tranșată definitiv din punct de vedere științific: existența unui stat, Republica Moldova, la est de Prut, altul decît România, nu implică un alt nume pentru limba oficială a statului respectiv. Pe de o parte
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
pe care a dus-o guvernul sovietic după reocuparea Basarabiei, În 1944, s-a Înscris pe aceleași coordonate ale Rusiei țariste: la est de Prut locuiește un popor diferit de poporul român, poporul moldovenesc, care vorbește limba moldovenească, o limbă romanică diferită de cea română, dacă nu chiar romano-slavică. În lingvistica generală și comparată lucrurile au fost dezbătute, după 1950, cu participarea unor ilustre personalități. Concluzia a fost cea rezultată din expunerea prof. Eugen Coșeriu la Congresul Filologilor români din 4
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nici un singur nume care să fie sigur (s.n.) moștenit din latinește, sau o continuitate Între numirile oficiale ale romanilor păgîni și ale românilor creștini nu există. Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, În condițiile În care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la Îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate În antroponimia românească a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
păgîni și ale românilor creștini nu există. Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, În condițiile În care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la Îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate În antroponimia românească a fost interpretată, cu rea credință, ca o lipsă a continuității poporului român În teritoriile pe care le populează astăzi
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]