3,443 matches
-
nu o dată cu nuanțe, aparent, de jucăușe versificații dar în matricea fiecărui poem se distinge o lume specifică acestui poet care scrie cu patimă și devoțiune. În rimă, nu obligatoriu riguroasă, sau în vers alb de cea mai pură esență, S.I. rostogolește parcă bulgării zăpezii lirice și construiește aici o lume fascinantă. Scrie cu ardoare și cu talent evident, scrie cu seriozitate și respectând ceea ce este mai important în formula unei cărți: taina creației. Când citești textul perfect rotunjit, fără asperități de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
nu o dată cu nuanțe, aparent, de jucăușe versificații dar în matricea fiecărui poem se distinge o lume specifică acestui poet care scrie cu patimă și devoțiune.În rimă, nu obligatoriu riguroasă, sau în vers alb de cea mai pură esență, S.I. rostogolește parcă bulgării zăpezii lirice și construiește aici o lume fascinantă.Scrie cu ardoare și cu talent evident, scrie cu seriozitate și respectând ceea ce este mai important în formula unei cărți: taina creației. Când citești textul perfect rotunjit, fără asperități de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
unei femei seamănă cu o clepsidră în care, poate, într-o zi n-o să mai ai loc... Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e-un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci peste noi ca în poezia aceea cu brațele tale și fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea umbră, amintirea părea caldă și lumina părea zâmbet, de-aceea clepsidro, ciudato, uită-te de acum spre noi ca spre o călătorie peste cele cinci râuri
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
adaugă Răzvan Voncu, în „Luceafărul de dimineață", de exemplu, fixează cîteva dintre coordonatele epicii Magdalenei Brătes¬cu, între care - „perla coroanei", s-ar zice - rămîne povestea, ceea ce naratologia numește "intrigă". Magdalena Brătescu, asemeni povestitorului oriental, al cărui prototip rămîne Șeherezada, rostogolește poveștile, adună și împarte personajele, face o saga și, apoi, scrie despre un furt de bijuterii în casa unei femei prinse în "gheara geloziei"- și cine va citi Casa Diamant va afla cine și de ce, dar, mai ales, pentru ce
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
pur și simplu deschis tuturor posibilităților, cu direcție neprecizată, momentan în repaus. Aparent. Căci proiectele cele mai temerare, cele mai încăpățânate obsesii, cele mai solide întreprinderi, cei mai încrâncenați promotori, tot în bine trucata nemișcare își află matca și se rostogolesc prin lume ciorănind, iohannisând, paul-gomând, ca să nu mai vorbim de celelalte metode de-a lua lumea-n piept, fiecare din ele ca un miniportret al Hermannstadtului, plasat în rame inscripționate minuțios, patentate pe nume de la A la ...W precum Agârbicieanu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
nu onorează despre unul sau altul. Bârfa a fost în gura lumii dintotdeauna. Unii au chiar o plăcere deosebită să descopere secretele celorlalți, persoane importante sau doar cunoscuți, pe care le lipesc apoi pe un glob de zăpadă și îl rostogolesc până devine prea mare și prea greu ca să-l mai oprească din goana spre abisul unei vieți distruse prin nesăbuința lor... Îmi amintesc acum surâsul trist al tatălui meu, atunci când se apropia de pensie. Un surâs depresiv, un surâs nostalgic
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
-mi demonstreze că sunt tari... Ce specimene, domnule!” a zâmbit magistratul, ironic și fără să se ascundă, în timp ce-și ridica geanta voluminoasă și grea de parcă transporta pietre cu ea. Polițistul s-a uitat lung după el cum se rostogolește spre ușă și a rămas pe gânduri. „Chiar nu pot să-l înțeleg. I-a cășunat pe omul acela și refuză să ia în seamă o serie de elemente cât se poate de reale și logice... Dar, ce să mai
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o de la alte posibile observații nefondate, intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil, care purta o mică listă de bucate pe reverele sacoului șifonat și care și-a rostogolit trupul prin ușa larg deschisă, după care a invitat, cu gesturi teatrale, să intre o doamnă tinerică și cât se poate de indiferentă în întreaga sa manifestare. - Poftiți, poftiți, vă rog, stimată colega! Doamnă judecător, cu plecăciune, îmi cer scuze
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le pasă, căci Soarele îi iubește, Obosiți și fără vlagă respiră mai departe, Așteaptă adierile primăverii ce le sunt destinate. Referință Bibliografică: Ostilități la început de iarnă / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
era în zadar. Într-un târziu, omul îi spune fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi și oameni din sat
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
mai fi în tradiționalul oraș de pe Dunăre, Budapesta, ci chiar aici la palat! Dorința Contelui se răspândi în întregul regat al neamurilor vampirice de pe pământ. În acel moment, păsările de noapte țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare. Părăsiră în grabă acea zonă peste râuri și culmi
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
în arșița zilei. „Acolo trebuie să fie!”- se gândi el. Dar până acolo era cale lungă, cu urcușuri și coborâșuri printre pinteni stâncoși, cascade înalte, pereți abrupți ce apăreau ca din senin, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogoleau într-un zgomot infernal sau prăpăstii ce se deschideau ca niște căldări uriașe, fără fund. Treptat - treptat, roata de foc a astrului ceresc se ascunse după creste. Câțiva nori se perindau leneș pe deasupra și parcă se aprinseră în flăcări. În
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
liniștităGreier posedat... XIX. DOINĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012. Plâns necontenit Pauza dintre lacrimi Prilej de sughiț Pădure Un colț de filă Velină mai respiră Huiet de joagăr Table Joc la plezneală Rostogolește zaruri Din nou un marț... Lectură Cititor fidel Nu pierde șirul slovei Urmărind musca Odinioară Sală de clasă Școlar în genunchi la colț Spărgând nucile Doină Fluiere de soc Cor de muzică veche Bunicul solist ... Citește mai mult AfluirePlâns necontenitPauza
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
lovesc de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru Valdescu este fascinant de priveliștea înconjurătoare oferită de amfiteatrul munților și de spectacolul tumultuos al apelor care se rostogolesc vijelios la vale. În cele din urmă se dezmetici din starea euforică, de reverie și cercetă o cale care să ducă deasupra minunatei cascade. Încercă să se strecoare între lama de apă și peretele umed al versantului dar fără sorți
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
adevăr era o posibilitate de acces pe malul celălalt dacă se cațără pe colțurile stâncoase ale abruptului. Sare de pe un bolovan pe altul ca să traverseze râul. Deodată piciorul îi alunecă de pe piatra umedă și cade în valurile învolburate ce-l rostogolesc la vale. Își feri capul de lovituri, înghiți câteva guri zdravene de apă rece ca gheața după care reuși să înoate până pe malul stâng. Îl cuprinse un râs isteric de propria pățanie. Înaintă pe lângă abrupt până când acesta se contopi cu
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în acest vârtej și forțele încep să-i cedeze. Deodată simte sub piciorul stâng ceva tare. Este un pinten stâncos. Împinge în el și se aruncă în afara vâltorii. Se rostogolește la vale, cade în gol în altă cascadă, iar la următoarea reușește să se retragă la margine și să scape de iureșul apelor. Poposi pe mal câteva minute să-și revină din amețeală. În cap auzea un tumult continuu. Recăpătându
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul și s-ar fi potrivit tocmai acum împrejurările ... După ce imaginea dialogului se mai estompase - întrebări lăstărite care încercau să
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
care agit două coloane de foc ale trăirilor nerecunoscute iubesc și în mine floarea cântecului crește am râs. recunosc și printre tâmple risipesc gândul dintâi mă risipesc pe mine însămi printre filele dorului copilul cu părul aur care bila o rostogolește prin albastru până când tainele albului se desfășoară din ghemul de încercări ca apele line ale izvorului tămâiat mir și nard am plâns și râs până când din mine rostirile rugii au zvâcnit scântei în rodul aerului îl respir și acum răstălmăcindu
ÎNVĂŢ SĂ-MI CER CERULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372177_a_373506]
-
de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui. Ne distram privind cum mai cădeau schiorii începători, sau pe cei ce coborau pe cărarea din stânga noastră, rostogolindu-se prin zăpadă. Când am ajuns sus, pe platou, în fața hotelului Clăbucet, am rămas înmărmuriți de ce vedeam. În fața noastră se desfășura întreaga splendoare a Predealului, atât cât se putea vedea din cauza părții împădurite a muntelui. Era impresionant de frumos: muntele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
Acasa > Poezie > Cantec > LACUL CU NUFERI Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi, iar florile par lumânări aprinse-n altar, când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub
LACUL CU NUFERI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376260_a_377589]
-
și visăm Poate am aruncat multe baloane în aer Sau doar admirăm cerul Poate mi-ai pus multe flori în păr Sau doar l-ai mângâiat tandru Poate pluteam deasupra dealurilor înverzite Sau doar ne plimbăm prin parc Poate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotos Sau doar gustam o înghețată Poate urcăm munți și ne răcoream în izvoare line Sau doar mă țineai de mână Poate făceam multe magii Sau doar ne sărutam pe buze Poate am eliberat mulți fluturi
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]