1,869 matches
-
înainte de Gissträsk urmele de roți au dispărut. Era ciudat. Dar puteai distinge drumul cu ajutorul bornelor luminoase puse de Direcția Drumurilor. Mi-am notat vreo două chestii, a spus Manfred. Căci înveți să dai atenție lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Este atât de distractiv, urlu eu, când luăm viteză și ne îndreptăm spre digul Santa Monica. ― Credeam că n-ai mai făcut asta până acum, spune el. Îi zâmbesc și țâșnesc în fața lui, uimită de cât de încrezătoare sunt pe rotilele astea. ― Am mințit, strig eu în spate. El îmi zâmbește și-mi trimite un sărut, după care se avântă să mă prindă din urmă. Jemima și Brad sunt cuplul perfect, arată de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o romantică poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de plumb i-a atins moalele capului și, În loc de stele luminoase, vede stele verzi. - Ești Însurat? Și soția ta de ce nu este cu tine? reuși ea să Îngâime. - Ea nu poate merge de doi ani. Este Într-un scaun cu rotile. A avut un accident grav de mașină. Venim În fiecare an În România, pe litoral. Am ajuns la o convenție; să ne păstrăm mariajul deocamdată, dar să am libertate În toate privințele! - O, Doamne, ce situație delicată! O mai iubești
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fost pretextul de a rămâne pe front până aproape de capătul din 1989. Poate și pentru că, printr-un miracol, pacientul supraviețuise. Pasquale intra în blocul operator lovind ușile batante cu piciorul, târșâindu-și saboții de lemn, dându-se pe tărgile cu rotile, plesnind scurt peste fese vreo asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
purtat-o Romică, un șofer inventat de taică-meu, însărcinat de președinte să o ducă pe mama la băi cu mașina mică. Ar fi fost imposibil să se plece cu trenul: nici o persoană cu handicap fizic nu poseda scaun cu rotile în România. Și, chiar dacă ar fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Așa o să și vorbesc. Într-o bună zi, m-am prezentat în fața Societății. Mai exact, m-a primit în mijlocul ei, pentru că pe fiecare în parte îi cunoșteam oarecum deja de mult. Pe unul l-am plimbat în scaunul lui cu rotile prin grădină, altul m-a vindecat odată când am căzut moartea cu ochii, pe al treilea îl știam doar din auzite, dar nici pe ceilalți nu-i cunoșteam mai bine. Iar Engelhard nu a avut niciodată secrete față de mine, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-a fost greață de Igor Gherasimov. Mi-e rușine, dar ăsta e adevărul. Faptul că cineva își avea partea inferioară expusă în capitală, ca să poată fi privită, în timp ce eu i-o căram pe cea de sus în scaunul cu rotile, mă făcea, cum să spun?, să-mi stea în gât prânzurile luate împreună. Și-mi era atât de rușine din cauza asta, dar atât de tare, încât stăteam cât puteam de mult cu el și-i duceam sendvișuri, ca să le mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța Doris printre rablele ei alămite și măsuțele pe rotile, cu o căciulă din blană de raton și pantalon de doc, trăgând la pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie gata peste trei săptămâni, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-mi împiedice mișcările. Eram în al nouălea cer - eram la fel de transportabil ca aerul. Barul era închis, dar soarta sau pronia mi-a trimis un picolo, un copil al Domnului, care împingea o măsuță cu miniaturi și un frigider pe rotile - și am aruncat 6,75 pe trei B & F pline de căldură. Mă simțeam atât de puternic și mândru, încât îmi venea să-i dau telefon Martinei, ca să lămurim toată încurcătura. Dar îmi cheltuisem toți banii. A trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la Sergiu din fotografii, are o adevărată pasiune pentru mine, nu mă pot mișca un pas fără să vină după mine. Pot să-l cert, să-i trag cu bi ciușca peste dos, să trec peste el cu masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
amețeală...? Dacă nu am aceste simp tome, dacă febra nu urcă la patruzeci de grade, atunci pot să fiu sigură că ceea ce simt nu e dragoste. Ce pasiune ai mai avut în copilărie? — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe patine cu rotile, îm pre ună cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să faci pentru Rege?“ „Mi-aș da sufletul pentru el!“ i-am răspuns, palpitând. „Mare brânză!“ a replicat realistă cealaltă. — Și pe urmă? — Pe urmă, la cincisprezece ani și jumătate, pe vremea când încă mă mai plimbam pe patinele cu rotile, m-am măritat. — Cu cine? — Să vezi cum a fost. Se declarase războiul, familia noastră era în refugiu la proprietatea din Petrești. Casa cea mare de la țară, denumită „castelul“, a fost rechizițio nată de comandamentul aviației, format din vreo zece
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care lua primele lecții la volanul unei mașini pentru invalizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
municipiului. Îl predară persoanei de la intrare. Întocmiră o fișă sumară, pe care notificară un diagnostic scornit: hipotensionat și beat. Fata care-l primise îl duse într-o rezervă,în care mai erau patru pacienți. Lache se ridică din scaunul cu rotile. Întreabă: și-acum, ce fac? Stai pe patul acela, până când va sosi, cineva, care să-ți dea răspuns la întrebarea pusă. Ce-ai pățit, fu întrebat, de careva, dintre cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă. În pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia 101 aeropurtată, agonizând într-un scaun cu rotile din casa unui ginere și jubilând la modul masochist că aștepta ca un fraier pe un fel de Godot transatlantic, care nici el n-avea, vezi bine, să mai vină vreodată... Ajuns la oraș, Stelian luă fără să stea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niciodată pe oamenii de aici și n-ai să descoperi nimic! - Uau. Mergi la țintă, așa e? Nemaisuportînd tonul ironic al lui Fersen, Marie se ridică și Începu să se plimbe prin birou. Gata-gata să se Împiedice În valiza pe rotile pe care acesta o lăsase În mijlocul Încăperii. În mod vizibil, se instalase la jandarmerie ca la el acasă, fără să Întrebe pe nimeni nimic, punînd stăpînire din oficiu peste biroul cel mai mare, cel al lui Morineau. Lucas Fersen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar pentru care lucra de mai bine de patruzeci de ani. VÎrî În unitatea de lectură CD-rom-ul pe care Marie imprimase extrasele din ziar, le spuse În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Uită-te la dată, exclamă el. 5 iunie 1968. La 5 iunie a avut loc prima crimă pe insulă. Cea asupra fratelui dumitale, Gildas. - Treizeci și cinci de ani mai tîrziu, zi cu zi. Lucas se Întoarse spre omul din scaunul cu rotile. - Cum facem să dăm și peste alte articole referitoare la un subiect precis? - Care anume vă interesează? Întrebă omul alunecînd spre ei. - Necunoscuta din Molène. - O, atunci e inutil. Nu există altele. Avu un zîmbet scurt, nostalgic. - Eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împinsă din urmă de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei a survenit în urma unui accident aproape inexplicabil ce a trebuit să i se întâmple ei. Ea s-a schimbat deja destul de mult și acum crede în vindecarea ei spirituală. Cândva, ea știe că se va ridica din scaunul cu rotile. Când? Nu se poate spune când, important este că a înțeles că e pe drum, pe drumul bun, că lucrurile au început să meargă bine pentru ea! Cristina este sănătoasă, cu tenul ei luminos și strălucitor, părul alb de blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
abțin să nu grohăi ca Maria Sharapova și să nu-mi transform covorașul într-o baltă de transpirație. După douăzeci de minute, de fiecare dată când mă lungeam pe jos, palmele și picioarele îmi alunecau, de parcă erau pe patine cu rotile. Părul îmi mustea de sudoare. Tricoul și pantalonii îmi arătau de parcă ar fi fost lăsați pe sârmă în timpul unei ploi teribile. Când, în sfârșit, cursul s-a terminat, mi-am șters fruntea cu centimetrul de tricou care-mi rămăsese neîmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]