2,477 matches
-
leoarcă de transpirație și îmbujorat de efort. Când ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra albăstruie pe peretele văruit al casei din stânga, și populația semi-țigănită transpira mai departe în mirosul de rântaș ca niște excrescențe cărnoase pe un recif de corali. Odată poarta curții închisă, însă, încetară brusc și fierbințeala, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minunat strunjită, urmată de o spumă de dantele. O femeie de vis, într-o rochie ce-i lăsa umerii goi și pudrați, rochie albă de satin, cu dantelărie bogată la poale și cu voal alb, fluturător, o femeie cu obrajii roz și verzi, sclipind de praf de aur, cobora lin din noapte, așezată grațios pe cornul unei lune galbene, cu ochi, gură și bărbie, zâmbind îndrăgostiților din tot universul. Luna clipea ușor, cu gene lungi și încurcate, iar feea, în care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgâriate pe plăcile de sticlă. Sau nea Titi: mereu plin de ulei de la mașinile lui de cusut, mereu mohorât și cu obrajii supți de parcă-ar fi mâncat doar miercurea și vinerea, se dovedea acum, când cochilii răsucite nebunește, sidefate în roz și violet și antracit, pătate ca blana de leopard, pictate ca de Chagall, cu spini și dantele zdrențuite, mari cât roțile de automobil sau mărunte ca nisipul, își împrăștiaseră tăndările peste tot, unul dintre marii colecționari de ghiocuri de gasteropode
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
glonte greu de aramă în buză. Mireasma de liliac devenea tot mai intensă pe măsură ce cădea noaptea. Deja o jumătate de cer devenise de un albastru adânc, încărcat de luna în crai nou și de câteva stele scânteietoare, pe când un dulce roz sidefat, cu nori sângerii, contura arbuștii ornamentali în partea cealaltă, îmbrăcîndu-le fiecare creangă într-o ceață cafemu-tran-dafirie. Aerul se întunecase până la sepia, ca într-o poză veche. Ionel ezitase o clipă, apoi cele mai bizare ipoteze îi veniră în minte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
centrul creierului, în mijlocul inelului limbic, la egală distanță de fornix, corpii mami-lari, hipocamp și amigdală. Sugând ca o pompă de vid un centimetru cub de substanță ca o cremă de zahăr ars și-nlocuind-o cu un ou... Sidefat, bătând ușor în roz, cu coaja moale și pulsîndă, coborât de-a lungul trompei-ovipozitoare și încastrat acolo, între fulgii de zăpadă ai corpului axonilor și labirintele nebunești ale sinapselor. Apoi trompa se retrage la fel de ușor, însîngerată, și se-ncolăcește la loc, iar fluturele zboară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se închide peste el. Se trezise amețit ca după o sincopă, frecând cu o cârpă ochiul drept, orb, al lui Pușkin și privind cum zdreanță se înnegrește de funingine. Își pipăi ceafa, cu privirea-n gol, trăgând în piept atomii roz ai amurgului, așa cum o făcea și la măsuța cu pătrate albe și roșii din grădinița de vară unde o invitase pe Maria la o bere și niște mici după ce, timp de o săptămână, hoinărise de colo-colo cu scara pe umăr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zăpadă care se-nșiraseră de-a lungul trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus să devină adânc și intens, pe alocuri de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iar în fund calcanul galben al unei case, cu o fereastră în mijloc, aproape de muchia de sus. În fereastră - un cap de bătrână, cu ochii duși în fundul orbitelor, molfăind o suzetă de sugar, rotundă și cu un inel de plastic roz. Bâțâind veselă din cap, îi făcu un semn cu mâna tânărului, care-i întoarse spatele cu scârbă. Îndepărtîndu-se puțin, pe maidan, de piciorul casei liftului, Costel putu să vadă ceva mai bine interiorul cabinei din vârf. Nu se mai îndoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntoarseră, trecând din nou pe lângă casele încremenite. După draperii și geamuri acoperite cu hârtie albastră se aprinsese, din loc în loc, câte o lumină. Maria-și aminti, fermecată, de minunile din odaia proprietarilor ei de pe Silistra: păpușile cu rochii de burete roz sau albastru, vazele cu fulgi vopsiți, tablourile cu pisoi de lână... Câte astfel de frumuseți nu s-or afla și-n fiecare odaie din spatele acelor draperii! Fata avea să păstreze-ntotdeauna gustul pentru bibelouri, mileuri de macrame, poze-nrămate: și peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de ciudat! - era drumul către nașii mei, la Maica Domnului, unde ne ducea tot un tramvai, dar numai câteva stații, după care trebuia să intrăm într-o stradă de mahala, mereu plină de noroaie, cu garduri vopsite dement în roz și azur și verde, ca să-ajungem, la capătul unui drum nesfârșit, la casa în formă de vapor. Deasupra acestui nou traseu neural cerul avea o cu totul altă înfățișare: era o pătură de lichid înmiresmat, cu vaste recife de corali
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țeava nichelată ca oglinda. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă-ntreb al cui era, cine l-o fi pierdut acolo. Eu avusesem până atunci vreo două ordinare pistoale cu apă, de doi lei, de plastic moale și roz, din care tot sugeam apă ce căpăta gust de cauciuc. Văzusem foarte rar, la copiii cu părinți bogați, pistoale de cow-boy, nici ele comparabile cu neasemuitul meu revolver. Căci era doar al meu, eu îl găsisem și de-acum îmi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
traversat încet maidanul plin de carcase de frigidere și arcuri de tapițerie, și sârme de la cofraje, de care m-am tot împiedicat, am privit desenul precis al nuielelor din copaci pe nuanțele catifelate-ale cerului, galben ca urina la orizont, apoi roz și, în partea opusă, de un albastru adânc, un indigo pe care alburește luna... O uriașă construcție de metal, ca o sondă fără sfârșit, purtând în vârf antene, un releu radio probabil, mi-a stârnit o ciudată dorință de a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu un țumburuș ascuțit de sticlă, înșirați pe un rastel de carton. Pe fiecare fiolă, al cărei lichid strălucea în lumină ca aurul, scria ceva minuscul, ilizibil, iar în interior se aflau niște ființe: viermișori dantelați delicat, cu nuanțe de roz și firișoare negre în coadă, alții marmorați pe pielea umedă în degradeuri de vitiligo, vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată parcă în plumb, citind de zor într-o carte, un spermatozoid de cinci centimetri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
facă tăticu ziarist?", el începuse să plîngă: ziarist însemna pentru el un bețiv jerpelit care vinde ziare. Pe-atunci (ba chiar și acum mai vezi câte unul) umblau pe străzi, cu un top de ziare în cîte-o matriță de carton roz prinsă cu o chingă de umăr: "Informația! Informația!" Ziarist sau măturător era totuna pentru lumea de rând. Doar acum vreo doi ani, la Moși, unde, îmbrăcat în vânzător de fesuri și gornițe de hârtie creponată, trepăda cu misiunea să surprindă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se acopere cu o zăpadă timpurie de numai un deget grosime, așa încît pavilioanele de stuc învechit, altădată părând niște galioane legănîndu-se pe-o mare verde, aveau să fie atunci aidoma navelor unei expediții arctice, prinse în ghețurile nesfârșite, colorate roz de un crepuscul trist, etern. Dar în salon era cald și locuitorii săi, care-și lăsaseră la intrare identitatea și funcțiile, ba chiar, într-un fel ciudat, până și memoria, devenind un fel de preparate anatomice vii, ilustrând boala lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arate a camee", cum îi șoptise odinioară la ureche un impertinent, în tramvaiul cu cai. Căpitanul nu băgă de seamă nimic din frământarea damelor! de care nu mai știa cum să scape. Dar trăsura mult-așteptată în-j târzia. Un strop de roz vesperal picură în apexul cerului și difuza lent, atom cu atom, către margini. Între genele negre și groasei corneele lui Vasile reproduceau înserarea ca două gravuri bombate ale aceluiași peisaj. Ca acele diapozitive ușor diferite-ntre ele ce se introduc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște modele de molecule complicate, pe ele-mpletea altele, ce le-mbrăcau și le completau cu noi informații, ca să susțină la rândul lor alte structuri, alte culori, alte orbite, alte noduri, alte semne. Se strecura cu totul, corp mare și roz, printre ițe și lucra acolo, sucindu-se și rotindu-se, cu mai multe perechi de brațe asemenea zeităților hinduse, creând și distrugând, înfrăgezind și pulveri-zînd, arzând și topind lâna cu dogoarea corpului ei, răcorind-o și alinînd-o cu apele vițelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-ntinse, sub ele, aripi apocaliptice. Se aruncă în gol, alăturîndu-se corului de heruvimi ce strigau, zbârnâind din elitre, "Sfînt! Sfînt! Sfânt V O dată cu ei începu rotiri amețitoare în cer. Deși era aproape opt seara, abia dacă un strop de roz se întindea pe boltă spre apus. Aleea Circului era plină de lume care se scurgea către clădirea de beton și sticlă din capăt, cu cupola văluntă ca o ciupercă. Copiii erau nenumărați în mulțime, alergîndu-se și țipând, oprindu-se să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clipă rămaseră toate goale pușcă și trecură alături, la dușuri. Kotofei Ivanovici zăcea lățit pe podea în camera fetelor (întoarsă pe dos de parcă-ar fi trecut uraganul), nemișcat ca o blăniță decorativă, albă ca laptele. Doar pernițele labelor lui erau roz, în afară de una, negricioasă, la lăbuța din spate. Era așa de bine în libertate! Două luni stătuse cu maică-sa în cușcă, pe paie umede, mai întîi pisoi fără ochi bâțâind din cap după sfârcurile din blana marelui animal, apoi bîzdîganie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu viscere moi, labirintice, multicolore, cu țesut epitelial hialin, cu lichide și paste și cleiun, straturi umede peste straturi, pânze de păianjen pentru capturat viața, colivii pentru viață, plase de vise pentru viață. Toracele se umplu, deasupra diafragmei, cu bojocii roz și cu mușchiul gros al inimii, pântecul se umplu de mațe, rinichii înfloriră ca doi mistici crini, vezica-și purtă lichidul auriu, fierea luci stins ca o piatră de smarald între lobii ficatului. Și tot corpul se umplu de artere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
centrul viu și multicolor al lumii, unde nu sperase s-ajungă vreodată. Și acolo, în mijlocul centrului fermecat, îl aștepta neclintit Omul Șarpe. Înain-tînd către el, pe nisipul ce încă mai mirosea a fiară, colorîndu-se pastelat în vernil și bleu și roz și auriu după cum filtrele reflectoarelor glisau lent deasupra luminii, băiatul simțea o exaltare tot mai nestăvilită, bucuria de a fi fost ales, triumful celui care cu o clipă-nainte n-a fost nimic și care-acum era totul. Cu un minut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la catul de jos și, peste ele, de galeria de lemn a catului de sus, spre care duce o scară de asemenea de lemn, aerul e atât de-mbîcsit de mireasma oleandrilor aflați peste tot, în lăzi mari, putregăite, încît pare roz pal. Și umbrele au aici nuanțe pastelate, mov și liliachii, altfel decât pe stradă, de parcă nu același soare și nu aceiași nori melancolici de vară ar străluci peste casa acum aproape pustie. Doar Catana, moșul, moțăie așezat pe prag, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu picioare curbe și terminate cu labe de leu, acoperită cu cristal gros, se afla o planșetă pe care bătrânul se chinuia să fixeze în poziție naturală labele unui mare păianjen tropical, roz deschis ca pielea nou-născuților, pe care taxidermistul îl preparase în prealabil. O cusătură laterală pe pântecul sferic al creaturii, mare cât o minge de tenis, arăta că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu bumbac din același fuior (ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străbate un număr nesfârșit de camere, fiecare așezată cu câteva trepte mai sus sau mai jos decât cea dinainte. Trecu prin bucătării cu tigăi de aramă pe pereți, prin dormitoare cu paturi masive, carpete lascive și oglinzi colorate delicat în roz și indigo, pe lângă debarale cu biciclete demontate, grele, din cele care se foloseau în timpul războiului. Se rătăci în casa aceea pustie, reintră de mai multe ori în aceeași încăpere, ca să se trezească brusc în fața unui pat răvășit, în cearceafurile căruia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor cochete la gât. Într-o seară, lăsîndu-se târât de cerberul cu labe strâmbe, privind oriunde, la norii joși, la terasamentul de cale ferată, la femeile ciolănoase trecând pe bicicletele lor negre, numai să nu mai vadă fălcile negre și roz ale jigodiilor, Maarten se trezi într-un loc ciudat. Un castel de apă, din cărămidă înnegrită, se ridica trist dintr-un pâlc de case galbene. Un vechi depozit, cu un elevator abandonat în fața porții rulante. O fabrică părăsită, cu geamurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]