1,719 matches
-
o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise sau vând altceva decât ce vindeau pe vremuri. În fața uneia dintre ele este oprit de o patrulă a miliției care-i cere buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu un teanc ordonat din haine, scoase un prosop din rucsac și îl scutură. Apoi porni spre apă, oprindu-se doar pentru a ne arunca o privire și a ne spune: — ’ Neața. Își păstrase ceasul de mână și câțiva pași mai încolo se opri să se uite la el, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
masă într-un colț. Spuneți-le că v-a trimis Norman. În locul vostru, n-aș pierde multă vreme. Haideți, să vă arăt încotro e. I-am mulțumit și după ce a terminat de îmbrăcat și și-a împăturit frumos prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E primul ei drum. Am primit-o de la ăl mare: mi-au adus-o azi-dimineață. Mă pricep la biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi vor lipsi. Nu-mi va lipsi nici udătura, cu tot Vinalcoolul pe mâna mea. Totuși toate aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în tren, spre Tg. Ocna. Am în rucsac, ca de obicei, caietul lui P.H.L., cartonat și legat în pânză neagră, cu filele ușor îngălbenite. În fond, datează din secolul trecut și are, mai mult ca sigur, vârsta personajului masculin. Nu mă mai întreb de ce m-a „prins” atât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Împreună? Să ne luăm schiurile și să luăm trenu’ spre un loc cu piste bune și după aia prin cârciumi, să mergem chiar peste drum, la Oberland, sau sus, la Valais, prin tot Engadine, și să nu ne punem În rucsac decât echipamentul, mai multe pulovere și pijamale și să nu ne pese de școală sau mai știu eu ce. — Da, și să trecem așa prin Schwarzwald. Doamne, toate locurile mișto. — Acolo ai fost toamna trecută la pescuit, nu? — Da. Mâncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața prelungă, arsă și unsă cu alifie către Pinin. Își ținea mâinile deasupra păturilor. — Câți ani ai, nouășpe? — Da, signor maggiore. — Și ai fost Îndrăgostit vreodată? — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare la podea. — Adică, marea ta dorință nu este cumva... Pinin stătea cu ochii fixați În podea. Maiorul Își lăsă iar capul pe rucsac și zâmbi. Se simțea ușurat - viața În armată era prea complicată. — Ești un băiat de treabă, spuse. Ești un băiat bun, Pinin. Da’ nu mai fi condescendent și ai grijă să nu apară careva și să te ia de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În vale chiar și dis-de-dimineață, tot era cald. Soarele topea zăpada de pe schiurile pe care le purtam pe umeri și usca bețele. În vale era primăvară, dar era deja foarte cald. Străbăteam drumul spre Galtur cu schiurile pe umeri și rucsacurile-n spate. Tocmai se Încheia o Înmormântare când trecurăm pe lângă o biserică. În clipa În care preotul trecu pe lângă noi, ieșind din curtea bisericii, Îi spusei „Grüss Gott“. Preotul făcu o plecăciune. — Ciudată treabă și cu preoții ăștia care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primăvara nefirească de pe munte, În dimineața asta de mai din vale. Hangiul stătea pe verandă, cu spătarul scaunului rezemat de peretele din spate. Bucătarul stătea lângă el. — Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe vremea asta e mereu prea mult soare. Bucătarul stătea pe scaunul lui. Hangiul intră cu noi, Își deschise biroul și ne aduse scrisorile primite Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
este și va fi. Acesta-i numele aprobat la cel mai înalt nivel și noi am fost de acord ca să nu ne opunem. Revin la întrebare. Nu-i nevoie. Am reținut și asta numai datorită mișcării în aer liber și rucsacului. Dragă domnule, doamnelor și domnișoarelor, toată explicația constă în genele de bază. Că aripile astea nenorocite n-au apărut din senin. Ele s-au dezvoltat subteran, de la o generație la alta. Deci e ceva științific. La naiba! Sigur că e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
poetică și mai populară lucrare din literatura pentru pian a lumii, cu toate că rămîne de discutat cît de populară, masa de melomani n-a prea auzit de ea și sună la 89 89 969 ca să răspundă la Întrebarea cu premiu un rucsac japonez și spune dintr-o suflare Vivaldi. Iunie este magnifică, În iulie vezi pădurea lui Russell de la Frolovskoie, numai că la Frankfurt era octombrie. Octombrie: o lună de o răvășitoare nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au murit astfel, de-a lungul a cîțiva ani, cei zece mii, de bătrînețe, provocată de diverse neoplasme intransmisibile, ceea ce nu Împiedică același guvern stelar să țipe ca lovit de meteorit din pricina a trei mocofani În tunică americană prinși cu creieru-n rucsac În vreme ce culegeau ciuperci. SÎrbești. Și, prin ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite heterotrofe care au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de mare adîncime, care-au devenit dintr-odată războinici, vor sînge, luptă cu toată ființa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu bicicleta, la ei sau aiurea, cu avionul sau mașina. Și mereu Îmi vine-n cap același răspuns, e posibil ca nenumăratele și aparent inofensivele călătorii pe care aproape toți vesticii le fac Începînd de la vreo doi ani Îndesați În rucsacul părinților prin toată lumea, luînd contact cu alte orizonturi, peisaje, oameni, catedrale, apusuri, bucătării, muzică, haine, istorie, stil, să le lărgească spațiul mental, desăvîrșindu-le formarea prin conexiune directă cu diversitatea și suplinind absența lecturilor de care noi, făpturi obligate de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că ne întoarcem acum înapoi... Îi mai așteptăm și pe ceilalți, sau o pornim înainte? întrebă după ce întoarse capul spre brazii crescuți la întîmplare printre stânci. Nu se vedea nici unul. - Eu zic să-i așteptăm, spuse Arhip rezemîndu-și capul pe rucsac. Să-ți spun drept, peretele ăsta din urmă m-a secătuit. N-am mai luat drumul ăsta de câțiva ani. Urcam Piatra-Craiului pe la Omul. Uitasem că pe aici urcușul e atât de abrupt... Și aș vrea să ascult și sfârșitul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
curios, începu el târziu, dar acum, că te privesc mai bine, îmi dau seama cât de mult semeni cu Ivan. Cu toate că, aparent, nu ai nimic din Ivan. Dar repet, și subliniez: asta numai în aparență... Arhip își ridică capul de pe rucsac și-l privi, parcă pentru întîia oară, serios, cu interes. - Aș putea spune că mă așteptam la observația asta, începu zâmbind. Într-un anumit fel, dumneata ești încă obsedat de taina lui Ivan și, conștient sau inconștient, încerci prin orice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și Înfloriturile albe lăsate de grenade, care sînt esența desfășurării unei bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera mare pe scări, i-am scos trepiedul, am Împărțit-o În trei rucsacuri și apoi, unu cîte unul, am traversat În fugă colțul măturat de gloanțe de pe Paseo Rosales, adăpostindu-ne după zidurile groase ale grajdurilor Montana. Știam că am găsit un loc bun de filmare și eram veseli. Dar ne păcĂleam singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata. SĂ te ajut cu rucsacul. — Îți dai seama că n-ai dormit deloc și că va trebui să mergem destul de mult? — Știu. Doar că eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum părea Îngust și arăta mai mult ca un rîu mare. — De-aici o luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se-ntinse și-și puse capul pe rucsac, iat soră-sa se Întinse alături, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se-ntinse și-și puse capul pe rucsac, iat soră-sa se Întinse alături, sprijinindu-și capul pe umărul lui. — Nickie, dacă nu-mi spui tu să mă-ntorc, nu mă-ntorc. Doar că nu vreau să ne certăm. Îmi promiți că nu ne certăm? — Îți promit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]