3,212 matches
-
îl cunoștea bine, credea ea, totdeauna vesel, zâmbăreț, adică "optimist", ducea o viață de familie infernală, îl bătea nevastă-sa, exasperată de optimismul lui stupid, când ea se chinuia cu cinci copii încă mici și muncea ca o roabă spălând rufele altora, singura sursă de câștig care se mai adăuga la salariul lui de zidar, nu mai mic decât al altora, clar insuficient să-și hrănească și să-și îmbrace atâția copii. "De ce-ai făcut și dumneata cinci, doi nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rezistat!" (gîndind: și poate că schimbîndu-se astfel ordinea clipelor mele, nici restul, închisoarea, eșecul cu Matilda, n-ar mai fi urmat). "Cum poți să știi dinainte? zise Nineta. Sărăcia e un cancer. Cât timp te-ași fi putut iubi spălîndu-ți rufele, gătindu-ți, frecând podelele și îmbrăcînd o singură rochie pe care ași fi spălat-o până la izineală? Și ție călcîndu-ți până la luciu același costum de student sărac?" " Da, zic, și tu cum puteai ști dinainte că va fi chiar așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un taxi, bea șampanie! Și îmi povestește tot ce v-am spus eu acum... Și așa s-a sfârșit iubirea lor, încheie Vintilă mereu vesel. A dat-o afară din casă chiar atunci, de față cu invitații, i-a scos rufele, hainele, bulendrele. Gagica, bățoasă, foarte bine, zice, fiindcă poimâine tot ași fi plecat eu! Impotentule!" "Și? zisei. Ce-a mai făcut pe urmă dumnezeița, după al doilea divorț?"' " Păi s-a măritat chiar cu tipul la care ieșise în taxi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi răspunse când o întrebai: "Ce, e mamă, ce s-a întîmplat?" Nici nu întoarse capul. "Ce e cu tine, repetai, te-ai supărat de ceva?" Își văzu de treabă ca și când nimeni nu era lângă ea. Stoarse însă cu vigoare rufa, o scutură și o puse alături de altele, apoi își vîrî iar brațele în clăbuci. Ce e cu mama, ce i-ai făcut?" îl luai la rost pe tata. Pentru întîia oară el rămase în fața mea cu ochii larg deschiși, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțeleg că ași putea să-l calc în picioare dacă eu, descoperindu-i vreo vină spusă de ea, ași fi ispitit să-l pedepsesc; își desfăcu brațele cu sensul că era gata să ispășească. Revenii lângă albia unde ea spăla rufe. "Mamă, îi spusei, să știi că eu mă descurc, dacă ești obosită nu mai veni." Dar ea veni, însă fără să mă aștepte, lucru care mă alarmă. Hai s-o ducem la doctor, îi spusei tatălui meu, are ea ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din ce în ce mai iritat. "Să te faci bine, că n-o să plâng eu de ce-o să-mi plătești tu!" "Aha, crezi c-o să mai muncesc ca o roabă, să-ți fac de mâncare, să-ți țin casa curată și să-ți spăl rufele tale murdare, murdărite în patul curvei în care te-ai bălăcit o viață întreagă. Nici măcar atâta simț n-ai avut în tine să nu mi le dai tot mie să ți le spăl". "De ce le-ai spălat dacă știai ?" își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recunoască vreun merit, nu înțelegea că nu despre asta era vorba, ci de trădarea lui inițială, cu propria lui cumnată, a doua trădare n-o mai interesase pe mama, nu mai era demult bărbatul ei și de aceea îi spălase rufele cu aceeași necesitate cu care curăța cotețul păsărilor și al porcului. Oare el nu știa că ea știa? "Și boul muncește, șuieră mama, și pentru asta țăranul are grijă de el, îl țesală, îi rânește grajdul de băligi de sub el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al ei, mâinile întinse cu sfială de-a lungul rochiei, într-o clipă, la fotograf, să-i prindă într-o imagine ființa efemeră, dar atunci vie, menită să-i supraviețuiască, veșnica ei prezență în curte, veșnicii ei umeri aplecați asupra rufei, veșnicele ei brațe ridicate în sus să le întindă pe frânghie, rufe curate prin care uitîndu-mă de lângă coapsa ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipă, la fotograf, să-i prindă într-o imagine ființa efemeră, dar atunci vie, menită să-i supraviețuiască, veșnica ei prezență în curte, veșnicii ei umeri aplecați asupra rufei, veșnicele ei brațe ridicate în sus să le întindă pe frânghie, rufe curate prin care uitîndu-mă de lângă coapsa ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adică nu mai era demult în mintea ei chintesența unei vieți. Crescîndu-și fetele ei, spălîndu-le la fund, țipând tot timpul la ele, devenise roabă, o involuție, devenise analfabetă, fiindcă anii de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era demult în mintea ei chintesența unei vieți. Crescîndu-și fetele ei, spălîndu-le la fund, țipând tot timpul la ele, devenise roabă, o involuție, devenise analfabetă, fiindcă anii de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și înainte de a nu mai gândi că nu dorm, sub pleoapele închise, văzui stele multicolore explodând în cascade de lumini, văi amețitoare cu ape uriașe, valuri oceanice încremenite într-un îngheț cosmic, îmi apăru apoi silueta mamei scuturând și întinzînd rufe pe sârmă, viziune familiară și dulce, liniștită, eternizată parcă într-o lume în care nimeni nu moaie... Dar deja visam de mult și mă chinuia o sfâșietoare, totuși senină dorință, nu-i puteam vedea chipul și ea nu vroia să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săptămânal, partea dv. 6,80 lei, gaze lei... curățenie pe scări, lei... căldură, telefon, apă, curățatul zăpezii în fața blocului, partea dv. 0,25 lei, ieri s-a, stricat arzătorul din bucătărie, reparație lei 5 partea dv... 1,25 lei, spălat rufe Maria, lei 20 pe zi, două zile și călcat, lei 40 total, vă revine în exclusivitate - deși Maria mi s-a plâns că în acest timp doamna o punea la treburi murdare, de pildă să-i facă clisme lui Foxy
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca dovadă că a venit peste mine în bucătărie să se uite... Mi-e foarte dragă, e o mamă ideală, dar... Când am fost dată afară din facultate s-a purtat extraordinar. "Lasă, Suzy, mi-a zis, o să spăl și rufe pentru tine, dacă o să fie nevoie..."" Nu, zisei, aseară nu mi s-a părut nimic nefiresc." Se uită în altă parte și tăcu, dând din cap, adică nu e așa, știe ea ce spune... "Puțin a lipsit în istoria cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă drogă și rămăsei minute lungi contemplând crestele acestui masiv care îmi sta parcă pe inimă, atât de străin și neprietenos mi se părea. Închisei geamul. În cameră totul era curat, mirosea plăcut și odihnitor a calorifer încălzit și a rufe proaspăt călcate. Mă desbrăcai, făcui un duș și schimbai costumul. Mă pregăteam să ies și să bat la ușa ei, când sună telefonul. "Ce faci, vecine? îi auzii glasul. Hi, hi! Te mai moșmondești mult?" "Cum mult? Ești gata?" "Păi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub gât, cu freza linsă, vizibil asemănător cu Hitler. Jos, la subsol, se mutaseră fochiștii și își aduseseră și familiile cu ei. Ajunseseră la a doua generație, le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau alergând printre rufele scoase pe sârmă la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, înainte să le taseze, le înconjurase cu blocuri înalte, șubrede și neterminate, din care curgea apa pe fațade. Odată cu blocurile veniseră și-alți oameni: nespălați, mirosind a petrol și urină, târându-și după ei tablele, nevestele și baloturile de rufe bune de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam răbdători prin șantiere, treceam de cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul. Mi-au scăpat garoafele din mână și, până să le culeg, Gloria plecase, cu tot cu tricoul ăla minunat. Se zice că păcatele se spală între ele, ca rufele murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-ar fi încăput atunci în toată Dâmbovița. Am încercat să dorm liniștit, spunându-mi că întâmplarea din parc era doar o poveste, o invenție spectaculoasă, născocită poate pentru a-mi măguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocuri întregi erau calamitate. Pe-aceeași scară stăteau atârnați Brebeleac, Fernolendo, Bratosin și Cimponărescu - figuri din specia rară, dar tenace, a pensionarului înrăit. Prin cine știe ce ironie a soartei sau a repartițiilor locative, nimeriseră împreună: împărțeau apa, liftul și uscătorul de rufe din pod. Pe ultimul, puseseră trei lacăte, unul de fiecare. Ca să umbli la ușă, îți trebuiau toate cheile și-o aprobare. Când nu se supravegheau între ei, vecinii jucau o tablă, în șlapi și pijamale; nevestele îi alimentau periodic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-a auzit un zgomot, ceva înfundat, de rufă prost așezată-n dulap. Dintre prosoape a ieșit Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai plătit chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clădire. Scria mare pe geamuri, cu litere curbate, ca la restaurant: „PESCARIE“. „Ce nume e ăsta?“, s-a interesat Maria, strângându-mi ușor mâna. „Hotel-cămin «Pescărie». Pentru profesori, hotel; pentru studenți, cămin. Cinci etaje sunt ale studenților, le recunoști după rufele-ntinse pe balcoane. Al șaselea e doar pentru profesori: camerele au frigider, televizor, aer condiționat, vedere la mare. Prizele merg.“ „Aha. Favoritisme. Pile. Discriminare. Noi stăm la profesori, nu?“ „Bineînțeles. Întâlnirea e-abia diseară. Propun să luăm niște hamsii prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acasă; o impregnare străină de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
efect de cocaină: rochița roșie cu pantofii negri de lac, salata de vinete cu fâșiile de-ardei copți, puloverul mov tricotat și nasturii lui de sticlă, mazărea și friganelele, ziua și noaptea (prăjitura cu ½ vanilie și ½ cacao, nu ciclul cotidian), rufele albe și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în nituri groase, de pe vremea războiului. Nu puteai să vandalizezi nimic. Sub geam, pereții interiori fuseseră întăriți tot cu grătare de lemn, frecate cu peria; oriunde mergeai, te înțepa un miros acru, pișcăcios, de sodă caustică: parcă tot tramvaiul spăla rufe. La „Blauer Stern“, ne-am oprit. Vatmanul a deschis cabina, și-a luat chipiul într-o mână și servieta într-alta și, după ce a încuiat ușa, a coborât din tramvai. L-am urmărit cum traversează strada și pleacă liniștit, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]