3,112 matches
-
dragule: doreai să ai pace, trebuia să pleci capul în fața turcului.” Dacă așa ședeau treburile când un pașă era doar în trecere, păi cum o fi fost când însuși Mahomed al IV-lea a venit la Iași și apoi - la rugămintea lui Gheorghe Duca voievod - a revenit, să vadă mănăstirea Cetățuia în ziua sfințirii acesteia (1672 n.n)? „Uite cum povestește Ion Neculce cronicarul acea vizită: „Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora în Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nuanță foarte cuviincioasă de raporturi. Elena primise chiar o misiune de caritate, pe care o împlinea cu zel în amintirea Gramatulei, căreia, de altfel, nu-i lipsea nici grâul fiert de pe moșie, nici azima morilor, nici un fel de datini. După rugămintea Adei, Elena își luase asupră-și să decidă pe -J Maxențiu pentru plecarea la Leysins. Prințul însă refuza ca îndărătnicie blândă. Marcian era și el mișcat de starea lui Maxențiu care se stingea pe fiecare zi. Elena și Marcian inventase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atât! Am și un moment de tristețe... La Paris, mâine, 23 septembrie, va avea loc incinerarea mult, mult regretatului Gil Crăescu, un prieten de neuitat și un om adevărat... Dumnezeu să-l odihnească în pace. Dragă Gil... Du Sus, Creatorului, rugămintea noastră de a veghea asupra lumii și a o îndruma să nu se abată de la menirea ce i-a fost hărăzită încă din începutul existenței ei. După o serie de convorbiri telefonice, am o discuție pe teme de creație literară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și despre faptul că nu poate participa la adunarea de la Priponești din evidente motive de sănătate. La rândul meu l-am informat că nici eu nu voi participa, dar că am scris primarului din Priponești, precum și lui Ionel Tasie, cu rugămintea de a citi rândurile mele adresate adunării, fapt consemnat deja. Pentru gestionarea timpului meu și pentru plăcerea personală recitesc „Delirul” de Marin Preda. Sâmbătă, 7 noiembrie. Doamne, ce ne mai forțau să ne manifestăm pentru această zi în timpul comunismului și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trece cu mai multă ușurință peste învinuirile nedrepte ce mi s-au adus în trecut. După aproape două ore de discuții, din dorința de a mai rămâne în compania celor două doamne - le invit pentru masă la restaurantul „Alona”, cu rugămintea de a accepta și mai ales de a achita eu nota de plată. Prin această propunere socot că mi-am îndeplinit rolul de gazdă primitoare - responsabilă. O, dacă ar fi trăit soția, ce mai masă copioasă ar fi făcut în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
comandant, câte un exemplar din chitanța de mână, după care, Omu’dracului s-a pregătit să plece. De la prag, s-a întors, zicând: mai am o pretenție. Spune o. Dacă pierzătorul o fi să-și recupereze paguba de aici, am rugămintea să mă anunțați, ca să fiu și eu de față, la eveniment. De ce? Sunt curios. Cine-o fi fost atât de mocofan,încât, să umble cu atâția bani lichizi, la el, fără acte, și, mai cu seamă, să și-i piardă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit figura tatei dintr-o zi cu căldură bolnavă, rău prevestitoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aplece ca să-l roage pe Bobby să-i deschidă vorbindu-i prin gaura cheii, deși era o ușă supramodernă, fără cheie. Îl rugă de cîteva ori să iasă, pînă descoperi că ușa nu are cheie și tot stăruind teatral cu rugămințile ei i se desfăcu prosopul cu care se legase la cap și tot părul Îi căzu pe ochi. Se ridică imediat, Își dădu părul pe spate cu amîndouă mîinile și Începu din nou să-l roage, deschide, darling, please!, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dăm seama...”) par a-și spune privirile lor, al căror dialog e întrerupt de vocea lui Stupariu: „Parcă mergeați în oraș, tovarășe profesor. Vă conduc.” „Vă mulțumesc” „Ați consemnat cele ce spuneați în procesul verbal al adunării?” „Desigur” „Aș avea rugămintea să ne trimiteți o copie și, în baza ei, ne vom adresa Comitetului Județean de Cultură. Poate tovarășii de acolo ne-or ajuta...” ...Cei doi au ajuns în stradă. Gesticulează și, după câte se pare, discută aprins. Ce și-or
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cosmetizat din Legea drepturilor cetățenești, iar ea contracară cu documentul întreg, memorat. El ieșise în fugă din cameră, cu decibelii la maximum, urlând: — Poate că așa e în Constituția ta! Rupp îi făcea curte conștiincios, cu simțul răspunderii, recurgând la rugăminți din ce în ce mai disperate: să-l ajute cu nevăstuica lui. O excursie la o expoziție de aeromodele. Să lipească plicuri pentru o gală de binefacere de proporții. Ea era responsabilă cu replicile vesele. Pune-i botniță. Încearcă o decolare solo. Îndoapă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l terminase. Dacă se implică și mai mult, s-a zis cu el. Dar acum, neurologul înțelege pe undeva: reponsabilitatea nu are limite. Studiile de caz pe care ți le însușești sunt ale tale. Dacă nu face nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile cele mai întunecate îl numeau deja. A încercat să se sinucidă, din cauza mea. N-avea încotro, trebuia să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
boli venerice și reușiseră cumva să se furișeze din tabără fără a avea certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jos în vale și drumul e cam lung. Credeți că aș putea să zbor? Nu știu, să mă gândesc. A doua problemă: Eu, personal, nu mai sunt Ticuță invizibilul. Acum zmeii mă pot vedea. Va trebui să-i miaun o rugăminte Prințului să-și ia Culoarea Culorilor de pe mine... Oridecâte ori se trezește PAM, visul dispare și eu nu mai am ce să vă transmit. Sunt reporter, e adevărat, dar pentru PAM sunt pisoiul ei, Ticuță, nu sunt reporter de război
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e o tabără dușmană. Nu te guduri pe lângă ai tăi și gata. Te duci să vezi și ce motive au dușmanii lor să se poarte așa cum se poartă. Deci, foarte bine că s-a trezit PAM, îi voi strecura o rugăminte, sau două rugăminți: Fii bună și, când adormi din nou, visează-mă direct la zmei. Dar fă-mă din nou invizibil, ca să-i pot vedea și asculta fără ca ei să mă vadă atunci când pun la cale tot felul de mișelii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dușmană. Nu te guduri pe lângă ai tăi și gata. Te duci să vezi și ce motive au dușmanii lor să se poarte așa cum se poartă. Deci, foarte bine că s-a trezit PAM, îi voi strecura o rugăminte, sau două rugăminți: Fii bună și, când adormi din nou, visează-mă direct la zmei. Dar fă-mă din nou invizibil, ca să-i pot vedea și asculta fără ca ei să mă vadă atunci când pun la cale tot felul de mișelii. Sau poate nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
comanda, era într-adevăr un personaj cu o poziție înaltă. Gosseyn se aștepta ca ofițerul și Vocea Patru să aibă o discuție. Dar, când acesta se apropie, militarul i se adresă lui Gosseyn. Vocea sa avea o notă neașteptată de rugăminte în ea atunci când spuse: - Mai trăiește? Faptul că i se vorbise direct; că era făcut răspunzător în mod direct și automat - îi dădea lui Gosseyn posibilitatea să-și pună în aplicare planul de autoprotejare pe care-l făcuse deja. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ceea ce fusese mai ieri. Cântă junii ăștia la mare tot felul de cântări pe care nimeni nu le mai cenzurează, ("Pentru toți băieți mei/ băutură și femei/ pentru fete și fetițe/ sărutări pe alunițe"). Vai, vai, frică mi-e că rugămintea nu mi se va împlini, că nu-mi va fi ascultată! Deocamdată, mă rog destinului, proniei, cui o fi să mă asculte, să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
De-cebal, văzând că armata romană se îndreaptă către capitala sa, trimite lui Traian o ambasadă compusă din trei ambasadori călări pe cai fără șele, urmați de o numeroasă întovărășire, însă toți dintre comați, clasa de jos a poporului. Cu toate rugămințile ambasadorilor, Traian stăruiește în condițiunile sale pentru încheierea păcii, cu atât mai mult că se simțise atins prin necuviința Dacului de a-i trimite în ambasadă niște oameni de rând. Solia fiind respinsă, Traian înaintează mai departe și dă peste
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de doi ani la o temperatură de -195 de grade C și apoi reactivizate prin impulsii electrice. 19. Simțeam capcana, dar îmi era egal. Am început să-i povestesc. Vorbeam totuși prudent, îmi măsurăm cuvintele. „Aș avea mai întâi o rugăminte“, am spus. „Să nu rețineți nici unul din numele pe care, eventual, aș putea să le pomenesc. știți cum e : spui un nume, ai și căpătat o rudă... Altminteri, vă asigur că purtătorii lor aveau o legătură cel mult culthurală, atât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în propriul său interes. Speranța de care se agața era să-i provoace psihologului un conflict interior, pentru a-l face neutru în lupta dintre el însuși și Kent. - Da, recunoscu Siedel, cu o undă de ironie în glas. La rugămintea domnului Kent, i-am examinat pe acei membri ai secției sale al căror comportament i se părea anormal. Acum, e de datoria mea să-i comunic domnului Kent diagnosticul meu. - De ce? îl întrebă Grosvenor, foarte serios. Domnule Siedel, secția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la mine: „Așa o să pățești și tu dacă citești toată ziua!“ Apoi s-a uitat la papa: „E timpul ca Iulia să se gândească la un bărbat cumsecade cu care să se mărite!“ Papa l-a consultat pe străin la rugămintea lui Costache, prietenul nostru de la Poliție, și zice că nu-i vagabond, chiar dacă e îmbrăcat cu niște haine neînchipuit de ciudate. O fi clovn, la circ. Altfel curat, nici un cusur „fiziologic“, în afară de faptul că, într-adevăr, vorbește uneori în dodii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Fara protestase: - Cum m-aș putea aștepta de la negustorii locali să-mi aducă mie mașinile la reparat dacă familia mea nu cumpără de la ei? Și după ce pusese această întrebare Ia care nu exista răspuns, bătrânul refuzase să mai asculte alte rugăminți. Și, poftim, iată-mă aici, gândi Cayle, prost îmbrăcat, pentru că nebunul ăla bătrân...". Furia îi dispăru treptat. Orașe mari, cum era Ferd, aveau probabil un anumit soi de pânzeturi și stofe, la fel de ușor de identificat ca și orice lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
echilibreze. Se simțea la largul lui și foarte sigur pe sine. Peste o clipă intră în legătură prin teleecran cu fata de la magazin. Își putea oare permite să mai aștepte până făcea alți bani? Fata apăru imediat pe ecran. La rugămintea lui, răspunsul ei veni prompt: - Păi, pe stradă chiar și sunt. Cayle înțelese curând ce vrea să spună. Fața ei aproape că umplea ecranul. Era vorba de niște ecrane extensive care măreau o imagine minusculă. Oamenii le foloseau pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]