4,629 matches
-
cu capete de animale ( Anubis cu cap de șacal ) sau păsări, fresce, sarcoface, mumii, heroglife, scribi, sclupturi pictate și multe altele. Nu mai puțin impresionantă este secțiunea de antichități grecești, etrusce sau romane, cu Venus din Milo ( Afrodita cu brațele rupte! ), Victoria din Samotothrace ( Nike ), statuia lui Hermes legându-și sandala, flancată de Apolo în diferite ipostaze ( există chiar și o galerie a lui Apolo ), o mulțime de Atene, Afrodite, satiri, nimfe, personaje din nemuritoarele Legende ale Olimpului, vase ceramice viu
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
să socotească gologanii pe care îi sustrase din cufărul boieroaicei. Nu avea niciun fel de remușcare pentru fapta săvârșită. Socotea că erau banii munciți de el, promiși de atâta vreme, dar pe care avara boieroaică nu mai vroia nici în ruptul capului să-i mai dea. Ia să vedem, își zise el, cum voi folosi banii. Numără trei sute de galbeni din cei mari și-i puse deoparte pentru unchiul Monei. Mai numără o altă grămadă de bani, zicându-și: “Asta-i
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
păsări e necesară o mânușă căci sunt agresive. Lia începe atunci să-mi povestească despre uliul său: - Da Ingrid! E adevărat! Îl cheamă Ciufu și l-am găsit la muchea Gemenii, când am dus vaca la păscut. Era cu aripa ruptă, abia mai mișca. L-am luat și l-am pus în bluza mea de trening și așa l-am adus acasă, i-am dezinfectat rana, căci eu cred că fusese împușcat, i-am făcut niște atele și l-am pansat
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
vers din această carte și parcă o și văd prin cuvântul său scris, biruind oricare cugetare a pământului, lăsând macii să moară când vor ei ! ,, am îmbrăcat în giulgiu croit manual cu bucăți din apus și am cântat simfonia oaselor rupte a fost o singură dată când bezna sălii s-a cutremurat. - Voi reveni - Și ce mai spune Ana Maria în cartea sa ? Imaginația ei nu are margini și nici număr. Imaginația ei este așa cum și-a dorit-o ! Nu apelează
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
părăsesc stația de autobuz.) Scena II (Malu își face apariția în stația de autobuz. Se așează pe o bancă.) Malu: Au plecat. Credeau că nu știu nimic. Am știut totul. Prietenul meu din umbră mi-a spus tot. Fiecare fir rupt mă durea, dar ei nu vedeau lucrul acesta. A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca niciodată. Veninul i-a anihilat rațiunea și acum o soarbe bucată cu bucată. Când va rămâne doar
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
de care nu a avut parte. Nu era ușor să rămâi văduvă în floarea tinereții, la treizeci și cinci de ani cu patru copii de gât. Nici un bărbat nu s-ar fi încurcat cu ea dacă ar fi încercat să înnoade firul rupt al vieții sale și să-și refacă viața la un moment dat. Ca și fetele sale, Fana tânjea după afecțiune. Simțea cum viața se scurge pe lângă ea, lăsând un gol imens în sufletul ei. Poate și din această cauză Fana
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am întâlnit în clipe de amurg, Când așteptarea a-nceput să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
cum Primăvara pleacă-n visele furtunii. Cu năvoade de lumină am prins stele sclipitoare Și le-am strâns pe toate-n suflet, într-un colț de neuitare. Doar privirea, ca o șoaptă lângă muguri de tăcere, Mi-a lăsat secunde rupte să-mi găsesc o mângâiere, Iar prin Timpul ce aleargă trec și eu cu-a mea iubire, Dar prin părul ei cad frunze ca pe-o tristă amintire. Mă trezesc când Luna plânge printre mugurii de brad, De-ai fi
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea întunecată ca pământul. Mândru
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
lipicioase. Firele de iarbă amestecate cu apa gri, nu mai dau impresia de vitalitate și-mi adun diamantele în pumn. Vântul nu mai usucă nimic, a pârjolit totul până la această abundență apoasă. Acuma, eu cer explicație pustiului de aici. Arbori rupți, cratere sinistre care amestecă frica și îndoiala, speranța și reușita. Un cal murg scăpat din lanț nechează a singurătate și nestăpânire. Nu e nimic de păscut și nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: «Tu ești, Gheorghe? Gheorgheeee!» Era parcă un patriarh cu barba albă și lungă până-n pământ, purta o cămașă albă cu niște pantaloni de aba, rupți, aproape zdrențuiți, citea Biblia, Facerea lumii, și din când în când, ca la un ritual, își striga copilul pierdut în luptele de la Cotul Donului... «Bufff! - făcea - așa a murit băiatul meu!, sfârtecat în mii de bucăți de catușele bolșevicilor... Stați
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
îi sunt datori pentru cariera artistică. „Ți se rupe sufletul” - a spus sugrumat de emoție, un tânăr interpret, din miile de tineri pe care promotoarea Folclorului românesc i-a susținut și promovat cu o generozitate unică. O lume cu inima ruptă. O lume fără Marioara. O lume săracă și planșa. O lume care deține un Tezaur. Citește mai mult GLORIA ÎN AETERNUMMĂRIOARA DE LA MUNTEN-am văzut niciunde un chip mai luminos. Zâmbet mai cald. Vorba mai dulce. Statura mai dreaptă. Suflet
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
îi sunt datori pentru cariera artistică.„ Ți se rupe sufletul” - a spus sugrumat de emoție, un tânăr interpret, din miile de tineri pe care promotoarea Folclorului românesc i-a susținut și promovat cu o generozitate unică.O lume cu inima ruptă.O lume fără Mărioara.O lume săracă și plânsă.O lume care deține un Tezaur.... XXVI. SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI. RECENZIE: ZANFIR ILIE - "GALAȚIUL ÎN SPAȚIUL CULTURAL NAȚIONAL" - ED. CONVORBIRI LITERARE, IAȘI, 2013 (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
se gândi să mai scormonească și prin dărăpănăturile și putreziturile astea de „acareturi”. Cine știe ce mai ascunseseră prin ele hoții familiei? Ținându-se de nas, intră în grajd. După ușă, câteva sape, o cazma, o furcă, un topor și o seceră ruptă. Agățată într-un cui, o coasă aproape nouă. Asta-i bună! își spuse mulțumit. Îl intrigă un morman cu snopi de trestie, aruncați în dezordine în cocină. Parcă ar fi fost un șopron prăbușit. Dacă acolo este ceva ascuns? Aruncă
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
Cu clopoțelul șarpelui de piatră Și cu pielea bronzată de soare În timp ce Solomon se dă jos din carul său acoperit Și coboară lângă placa de mormânt Nunta nu a dovedit-o, dar a făcut nuntă Apoi a trecut prin ciocul rupt al privighetorii Și a răsărit pe coperta cărții Pasărea albă venea după el. (Traducere de Baki Ymeri) Referință Bibliografică: Poezie albaneză din Kosova Vehbi Miftari / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
luna nu o mai vedem rotundă, Dar, pentru noi, aceasta nu-i surpriză, Căci firul vieții este scos din priză, Iar disperarea-i neagră și profundă. În primăvara-aceasta, rătăcită, Mă regăsesc din nou în contemplare Și-n orice clipă, ruptă, zdrențuită, Rămâne, peste toate, o-ntrebare: Pentru ființa mea, nefericită, Ai fost destin ? Ai fost o întâmplare ? (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CRIZĂ DE TIMP. CONTEMPLARE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01
CRIZĂ DE TIMP. CONTEMPLARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375013_a_376342]
-
privești, Și cu privirea mă rănești. Aș vrea să plec, dar nu mă lași, Eu fac un pas, tu faci doi pași! Mai e ceva ce n-am făcut, Tu, omule cu chip de lut? Mi-e sufletul în bucăți rupt, Tu omule cu chip de lut, O mână dă-mi să mă ridic, Și-apoi nu îți mai cer nimic. Te las și plec pe drumul meu, Unde-am tânjit să merg mereu, În loc știut, dar nevăzut, Să mă prefac
TU OMULE...... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373955_a_375284]
-
perete Mă-ntreb dacă sunt cumva ale noastre ?! În mine acum sunt numai regrete De nu pot să văd nimci zările-albastre. În mine acum ai ucis o iubire Pe maluri de timp eu zac tremurând. Ca și pescăruș cu aripa ruptă. Adus de un val spre țărm fremătând. Tot caut mereu să-mi aflu vreo vină La ce s-a-ntâmplat acum între noi. Ca rău să-l stârpesc chiar din rădăcină Să pot să te apăr de griji sau nevoi
RĂTĂCIND PRIN VISE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373940_a_375269]
-
zâmbesc. Întregit, e un singur poem Picătură de limerick într-o mare de liric.... AZI ÎNSINGURAREA Lumea cearșafurilor sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate bucăți, ițe rupte încurcate de ape, de vânt, legăminte deșarte, apropieri fugărite de val înspre mal, depărtări, riviere vărsate-n ogive sparte, case cu hornuri
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate bucăți, ițe rupte încurcate de ape, de vânt, legăminte deșarte, apropieri fugărite de val înspre mal, depărtări, riviere vărsate-n ogive sparte, case cu hornuri goale, răscoale din vaiete de furtună, nisipul dunei vânturat fără nod de norod, cerc în coroană fără zala
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
ploaia și să scurgă pe pareți gin afară. Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr* S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*. Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt, Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernut Îi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi s-o noapce, Si la puiu” cu oci umezi, lins
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr* S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*. Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt, Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernut Îi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi s-o noapce, Si la puiu” cu oci umezi, lins ge mama lui pa space! Sura vece, sura vece, a ta soartă-i
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
dreptul să fie supărați din cauza asta. Apoi am ajuns în curte, era plină de soare, încât în primul moment nici nu am zărit frânghia atârnată de creanga unui copac și taburetul plasat sub ea, de fapt, un scaun cu spătarul rupt. Totul arăta pașnic la prima vedere. Abia când a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența pericolului. M-a apucat un tremur atât de cumplit, când
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNUL în urbea mea o singură stradă pe stradă o singură casă în casă trăiește un om un singur om stă pe o prispă din curtea aceea cu scânduri rupte uneori croiește gânduri sau stele cărunte doar el și vântul ascultă cum plânge timpul... alteori zidește un munte spre cer să se urce să arunce pe boltă pulberi de stele din lacrimi croite în nopți de durere... bătrânul nu a
BĂTRÂNUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374083_a_375412]
-
ea cu o poftă de zeu atotstăpânitor, beat de plăcerea de a poseda și de a-și satisface poftele până la supremul orgasm. În timp, partidele de luptă, înaintea împreunării, deveniseră din ce în ce mai sălbatece. Lucian se alesese și el, o dată, cu mâna ruptă. Ana ajunsese, la un moment dat, la spital, cu capul spart, altădată cu o coastă ruptă. Reacția lui Lucian fusese aceeași, de fiecare dată: - Dar îți place, nu-i așa?! Îi luceau ochii, într-o efervescență de bucurie aproape drăcească
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]