3,164 matches
-
a avut Iugoslavia. Ea s-a confruntat cu instabilitatea politică după moartea lui Tito în anul 1980. "Moartea socialismului estic" din 1989 nu a dus la dispariția Iugoslaviei decât după 14 ani (la data de 4.03.2003), după războaiele sângeroase începute în 1991, dintre sârbii naționaliști și populațiile fostelor republici. Imaginile acelor lupte armate sunt și mai pline de cruzime față de show-ul televizat de la noi. Cu toate acestea, integrarea Serbiei și a altor noi republici ex-iugoslave în UE este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
alții pentru că nu le mai asigură comunicarea prin contactele directe atât de necesare. Când se realizează, totuși, ele eșuează adesea în suspiciuni și certuri violente. Între anii 1991-1999 ai secolului trecut, în spațiul Federației Iugoslave s-au produs cele mai sângeroase războaie interetnice pentru autonomie statală și culturală. Un eveniment inedit al istoriei actuale, care nu s-a stins în totalitate. Pe măsura apariției noilor state balcanice s-au intensificat supravegherea și pilotarea lor de către forțe continentale și internaționale. Reconstrucția noilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au retras învinși din Afganistan. Populația germană a început să dărâme zidul Berlinului, iar regimul Ceuașescu din țara noastră, subminat de acțiunile vajnicilor "băieți cu ochi albaștri", s-a îndreptat spre dezastru. În ajunul Crăciunului 1989, a început prima revoluție sângeroasă din vechiul lagăr, în care românii înarmați îi împușcau la întâmplare pe cei ieșiți în stradă. De aceea, termenul de "revoluție" este tot mai contestat prin datele noi privind reprimările vechiului regim, dezaprobările venite din partea unor "opozanți interni", mișcările muncitorești
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a prăbușit, însoțită de masacrarea mai multor mii de oameni, mai crâncenă decât masacrele petrecute în Caucaz ori în Transnistria. Tribunalul organizat pentru judecarea lui Miloșevici și altor politicieni și militari încă nu și-a finalizat lucrările. Încheiată atât de sângeros, experiența iugoslavă privind "societatea mixtă, jumătate socialistă-jumătate capitalistă" (apud (11, pp. 52-55), (23)) probabil nu va mai fi un exemplu îmbietor pentru viitoarele generații. Noile republici independente apărute după destrămarea Iugoslaviei gravitează spre UE. Supravegherea internațională menține deocamdată liniștea mult
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea, în 1877, după un război sângeros etc. Apariția revistei Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află într-o tensiune nervoasă care exercită o presiune teribilă, fracturându-l spasmotic. Gestul ambiguu de mângâiere pe care-l afișa în prima ipostază Judith, semnalizând de fapt și sursa plăcerii sale, capul tranșat al lui Holofern, devenit fetiș sângeros, se transformă aici în gestul mâinilor crispate asemeni unor ghiare, evocând animalul de pradă. Această lectură devine posibilă pe fondul investigațiilor freudiene, a popularității de care se bucura neurologul Charcot la Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care este silită s-o sprijine de coapsă, în timp ce Holofern, victimă paralizată de sațietatea sexuală, la picioarele ei, întruchipează deja pe cel învins. Surprinde expresia aproape extatică a lui Judith, al cărui frumos corp gol se asociază cruzimii și actului sângeros care urmează. Gudrun Körner este de părere că intriga politică și sensul patriotic al gestului lui Judith nu au fost complet eliminate din tablou, dar că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a dispărut complet, cum susține Gudrun Körner, ea a devenit o temă secundară, un simplu reper consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic în aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
I. Caragiale. "Este o epocă furtunoasă cea în care noi pornim la drum. În jurul nostru bubuie furtuna dezlănțuită a vieții care se înnoiește. În vacarmul luptei, în mijlocul problemelor urgente pe care fiecare zi le scoate la iveală, în prezența răspunsurilor sângeroase date de viața rusească, Imuabilul pălește, ba chiar dispare (pentru mulți dintre noi). Simpatia ni se îndreaptă către toți cei care muncesc pentru "renovarea" existenței; nu respingem niciuna dintre problemele epocii actuale, dar credem cu fermitate că este imposibil de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie să conceadă că nimic din toate acestea nu se află în tabloul cuminte al pictorului. În schimb, în ceea ce privește o altă pictură a acestuia, Prometheu, criticul face o analiză plină de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul sângeros al decapitării este eufemizat sexual, fie în dansul Salomeei, fie în gestul final, deopotrivă cumplit și senzual, al sărutului. Rama aurită servește astfel drept punere în scenă, ca spectacol strălucitor al actului crud, este integrată, la rândul ei, în aria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul, care recurge la reprezentările în cheia sensibilității decadente, fie a sărutului mortifer, extrasul iconic omniprezent al dramei lui Oscar Wilde, fie al extazei comandate de epifania sângeroasă a capului sfântului Ioan. Și lui Vermont pare să-i fi servit drept model literar Salomeea lui Oscar Wilde, fapt subliniat și de critică, care sesizează decupajul dramatic focalizând pe un singur gest climactic, poematic, de efect. În plus, titlul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cuplului Salomeea-Sfântul Ioan, iar în plan simbolic oferă un sprijin celui care suferă sau celui care a devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna acestui personaj, femeia-confident, care o oprește să se apropie prea mult de ofranda sângeroasă, în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură un cerc protector. Această mâna pare pictată parcă după canonul iconografiei bizantine, întreaga scenă este organizată pentru a păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]