16,244 matches
-
mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot timpul par o lucrătură magică a unui pictor talentat. Casele sunt fie sărace, fie tradiționale și câteodată foarte noi și frumoase. Fabrica de la Medgidia joacă un rol important în peisaje, fiind impunătoare, iar orașul se vede ridicat sus și de mare distanță de fabrică, blocurile turn sunt simbolul city-ului. Casa poliției feroviare dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se detașa și astfel să înțeleagă, să i se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii nu pot fi pe Pământ decât atunci când îl susțin prin suferință proprie. Societatea umană n-a învățat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Partea greacă și ungară s-au manifestat întotdeauna când a fost vorba de privatizări. Noi ce-am făcut? Ni s-au pus bețe în roate, erau de părere bărbații. Chiar și patronii, în comparație cu țările europene, ai noștri sunt cei mai săraci, era nemulțumit Gelu considerându-se printre ei. —Mă mir că au acceptat aderarea noastră. — Facem parte dintr-un proiect european, de aceea suntem primiți. Din bugetul U.E. fiecare ia părticica lui. Pentru aceasta trebuie să fim pregătiți cu un proiect
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cuvinte, ce îl mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie, 2013 96 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 97 Activitate mistuitoare a să se știe încă de la început, Osvald era sărac, mult prea sărac. Iar asupra acestui trist lucru nu planează niciun fel de îndoială, căci foamea ce grăia prin el și cu el dovedea cel mai bine asta. De curând, pentru tânăr se împlinise un an întreg de când terminase facultatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie, 2013 96 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 97 Activitate mistuitoare a să se știe încă de la început, Osvald era sărac, mult prea sărac. Iar asupra acestui trist lucru nu planează niciun fel de îndoială, căci foamea ce grăia prin el și cu el dovedea cel mai bine asta. De curând, pentru tânăr se împlinise un an întreg de când terminase facultatea. O absolvise cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el agitația febrilă, care apare întotdeauna înaintea marilor decizii, de la care nu știi ce rezultat să aștepți, dar în care ai curaj să ți pui toată speranța. La momentul la care tânărului îi veni această idee - credea el - salvatoare, era sărac, flămând și fără niciun fel de serviciu, așa încât se hotărâse, fără să mai stea prea mult timp pe gânduri, s-o încerce și pe asta... „Și, la urma urmelor, de ce n-aș izbuti? Cu siguranță, nu se va putea ști
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În ziua de astăzi, ești sfătuit invariabil de către toată lumea să te ferești de a te preocupa de ceva neprofitabil mai ceva decât de dracul gol! Filosofia de viață este simplă și foarte clară pentru toți: Înainte de orice, să nu fii sărac!1 Astfel, Osvald întâlnea deja prima sa mare treaptă în calea pe care și-o dorea de urmat. Să dea ascultare mamei și surorii sale (care cuprinsese toate argumentele ei inteligente în acel dialog, pentru a-l convinge), sau să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să interfereze în destinul caracterelor, dovedind, prin aceasta, deopotrivă maturitate artistică și intuiție de o rară modernitate, arhivarul Filimon știe, ca tot românul, mai bine: personajele negative trebuie pedepsite exemplar (Tuzluc moare sărac, Duduca este înecată în Dunăre, Păturică sfârșește la ocnă, în timp ce Chir Costea Chiorul, negustorul mârșav, este biciuit în piața publică și țintuit de urechi în fața propriei prăvălii), iar cele pozitive, atât de "fragede", încât nici măcar cu floarea albă de cireș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să nu-i pricinuiască necazuri pentru că Dondonel era într-o dungă. Dacă i se spunea să se ducă la deal, el o lua la vale, pentru că înțelegea totul și pe toate le făcea pe dos. Părinții lor erau atât de săraci încât trăiau din ce primeau zilnic de la unul și de la altul în urma unor munci nu tocmai ușoare. Neavând de nici unele, vremea trecea, anii se adunau și vârsta îl copleșea, ca să-și facă un rost în viață, într-o bună zi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu tocmai ușoare. Neavând de nici unele, vremea trecea, anii se adunau și vârsta îl copleșea, ca să-și facă un rost în viață, într-o bună zi Dondică s-a gândit să plece în lume. Și-a orânduit hainele ponosite și sărace pe care le avea, și-a cioplit un băț dintr-un salcâm tânăr și într-o dimineață, înainte de primul cântat al cocoșilor dus a fost. A mers prin păduri, câmpii și văi. După o bună bucată de vreme a ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
către depozit, ce pățeam eu? La asta te-ai gândit? -Ai dreptate, așa ca întotdeauna, Dondonel. Uite că la asta nu m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
călătoare, la rândul ei după ce pe tot parcursul zborului a fost alături de crăiță. Până să se hotărască ce trebuie să facă după ce va lua legătura cu femeile din acea parte de lume, crăiasa a umblat prin sat, care nu era sărac dar nici bogat, motivul fiind lipsa de bărbați. Într-un final a hotărât; a bătut la o poartă, a bătut la șapte, a înnoptat la o gospodărie, a înnoptat la șapte, dar să aibă norocul de a vedea vreun bărbat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțelege că era sfârșit. -Îți repet; nu înțeleg nimic, măi bărbate, răspunse soția privindu-l continuu. -Îmi făurisem un vis; să-mi cumpăr un elicopter, a zis supărat bogatul. La așa răspuns, soția nu a mai avut cuvinte. Un om sărac, cu haine ponosite, care trecea pe acolo, li s-a adresat: -Îmi trebuie un leu să-mi cumpăr un covrig... n-am mâncat de aseară ... SALVATORUL De pe bolta cerească sfântul soare mângâie plăcut iarba din ogradă iar peste nucul de lângă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de această dată nu era vorba despre un bărbat, ci despre o femeie. Femeia în cauză avea vârsta apreciată de mine, între cincizeci și șaizeci de ani, soțul îi murise în război, nu avea copii și nici rude. Căsuța destul de săracă în care locuia, era situată într un câmp destul de departe de satul de care aparținea, de aceea vedea oameni foarte rar, doar atunci când veneau la munca câmpului. Se povestea că cineva care nu avea adăpost ar fi încercat să locuiască
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
special, responsabilitatea noastră față de Planeta Pământ, față de cosmos, aer, apă și sol. De atunci criza cauzată de schimbările de climă la nivel global se dovedește cu fiecare an ce trece tot mai amenințătoare pentru întreaga umanitate, îndeosebi pentru cei mai săraci dintre săraci. Catastrofe naturale cu consecințe devastantoare pentru milioane de persoane: secete și aluviuni, uragane și tornade, incendii forestiere, topirea ghețarilor și a polilor, insule și regiuni de coastă scufundate în ape... Este necesară activarea urgentă a unei politici climatice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viitor se impune cu o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există încă instrucțiuni de drum, puncte de referință după care să ne putem orienta sau stâlpi de sprijin? Cum ne putem orienta într-o lume săracă în direcții? Cum mărturisesc și în Memoriile mele, toate experiențele și conflictele au transformat parcursul vieții mele într-o mare aventură spirituală, plină de noi provocări. Datorită susținerii multora, după confruntarea cu Roma din 1979-1980 am reușit să elaborez ideea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
expune în concret acest principiu de umanitate: fiecare ființă umană trebuie să fie tratată uman, și nu inuman sau chiar cu bestialitate, indiferent dacă este bărbat sau femeie, alb sau de altă culoare a pielii, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac. Binecunoscuții reprezentanți ai inumanului precum Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot nu trebuie reprezentați în cuvinte și imagini. Considerată din acest punct de vedere, "umanitatea" ca "artă" sau "muzică" este un concept ce necesită o definiție precisă pentru a fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un consumism nelimitat, să nu devenim sclavi ai sexului și ai căutării exasperate a satisfacerii plăcerii personale; în această epocă, în care pare că unica valoare a omului este performanța, să apărăm demnitatea celor mai slabi, a persoanelor "neproductive" și sărace. Este vorba despre o nouă libertate: a deveni liberi începând cu realitatea cea mai importantă a lui Dumnezeu, ce conține și pătrunde nu doar persoana mea, ci pe toți oamenii și pe care Isus îl numește "Tată". Începând cu Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de modul guvernării din partea clasei conducătoare. Foarte suspecte, vindecările carismatice ale bolnavilor. Foarte liberală, abordarea sa în raport cu legea religioasă, cu Sabatul sau prescripțiile referitoare la puritatea alimentației. Foarte scandaloasă solidaritatea lui cu cei neglijați, bolnavi; cu săracii, săracii cu duhul, "săracii diavoli"; cu cei de la marginea societății, cu femeile și copiii. Foarte puțin corectă politic și religios atitudinea sa față de eretici, schismatici și față de cine era compromis în fața puterii politice: nu are compasiune față de marele preot, ci față de popor. Foarte distant
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al Națiunilor Unite. Care este deci baza pentru o etică mondială, pe care oamenii pot să o împartășească din perspectiva marilor religii și tradiții etice? Înainte de toate principiul umanității: Fiecare om bărbat sau femeie, alb sau de culoare, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân trebuie să fie tratat uman". Lucru exprimat mult mai clar în "regula de aur" a reciprocității": Ceea ce nu vrei ca să ți se facă, nu face nici tu altora". Aceste principii sunt dezvoltate în patru aspecte esențiale ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sprijinul autorităților sau organizațiilor acreditate ale statului primitor pentru ca, minorul să beneficieze de garanțiile și normele echivalente existente în cazul adopțiilor naționale. Se încerca în felul acesta a se stopa traficul și vânzarea de copiii practicat în special de familiile sărace și cu un număr mare de membri. Tot în acest sens, s-au introdus o serie de prevederi conform cărora pretinderea sau primirea de bani sau foloase materiale în vederea cedării spre adopție sau intermedierii unei adopții de către părinți, tutori, ocrotitori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]