1,771 matches
-
și recitite” redând cititorilor mei versurile pe care eu le-am recomandat lor și altădată: „Mama” de Al. Depărățeanu (1835-1865), fără a fi cât de puțin afectat de noua „Istorie critică a literaturii române” de Nic olae Manolescu: „Erau trei sărmani: doi copii și-o mamă, Și pâne!... Un singur codru într-o maramă. Mama-l frânse-n două și dete pe rând La fiștecare câte o părticea. „Mamă!”- atunci copiii ziseră plângând: Ție ce-ți rămâne?” Voi, răspunse ea...” Al.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
populației: mili și multi-milionarii, oameni care, copleșiți de înnodarea continuă a afacerilor, de efortul de a lopăta masa monetară, de a investi, reinvesti și re-reinvesti, de a avea profit cât mai mare cu taxe cât mai mici, ei bine, acești sărmani rătăciți în labirintul fără ieșire al îmbogățirii abia mai reușesc să aibă timp să și respire. Și dacă nu v-au podidit lacrimile milei, ale compasiunii, priviți-i cât de neajutorați sunt: coboară scările unei hardughii de case gata-gata să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri, aceștia reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să știe acești obidiți ai soartei că a dat verdelen frunză și florile-n ram, că ouăle s-au ieftinit cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere iar dumneata zece. Ceva e putred”. Și? Pațache era să leșine. A crezut că deputatu’ îi descoperise deja jumătatea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și cu câinii... Ia cuțu zăhărelu de la tâmpițelu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și aspect, ce surprinde talentul portretistic al lui Creangă și relaționarea între eul manifest și eul non manifest. În ciuda inconștientei neofite a protagonsistului, ce ignoră utilitatea adjuvanților și îi tratează cu indiferență („Doamne ferește de omul nebun, că tarei de jălit, sărmanul!”), el asimilează si amplifică valențele, iar prin conștientizarea minusurilor sale, reușește să le compenseze. În acest sens, se poate identifica laitmotivul „Râzi, tu, râzi, Harap-Alb”, definindu-i pe uriași drept prooroci, cu rol de a sprijini formarea tânărului, conștienți de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
lor să le citească și recitească, m‐am oprit nu la nemuritoarele versuri ale lui Eminescu adresate nouă și mamelor noastre, ci la ale lui Al. Depărățeanu (1835‐1865 ) care spun tot atât de mult ce înseamnă simbioza mamă‐copii: „Erau trei sărmani: doi copii și‐o mamă, și pâne !... Un singur codru într‐ o maramă. Mama‐l frânse‐n două și dete pe rând La fieștecare câte‐ o părticea . « Mamă! » ‐ atunci copiii ziseră plângând: Ție ce‐ ți rămâne ? - „Voi”, răspunse ea”. * și
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
2010. Pe la orele 14, în timp ce corectam un text, primesc din Brăila un scurt telefon prin care o nepoată a colegului Grigore Negură mă vestește că acesta a părăsit această lume în ziua precedentă - fiind deja în comă de câteva zile. Sărmanul Grigore, sufletul tuturor întâlnirilor noastre de promoție, omul care a făcut războiul fiind rănit de două ori și a avut și neșansa să cadă prizonier la ruși și-a încheiat activitatea din această lume, plătind în ultimă instanță cu grozave
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
haină de piele căptușită cu blăniță fină, numai bună de îmbrăcat pe o vreme rece cum era în acel moment. Îl primesc în primul hol în mod provizoriu, dar el mă roagă să-l primesc la bucătărie că e înfrigurat. Sărmanul de el! De data aceasta sunt mai categoric cu el, îi spun din capul locului că n-am nevoie de vase inox, iar în privința hainei, am lucruri asemănătoare chiar neîmbrăcate și că nici vorbă de cumpărat chiar la un preț
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu-l pot pune la dispoziția prietenilor care m-au stimulat copios să mai fac și acea încercare. Rămăsesem, deci, singurul dintre colegii de promoție, colegi care au plătit greu tribut în timpul războiului și apoi vremea a vremuit și ei, sărmanii, au plecat unul câte unul pe calea cea fără de întoarcere... După lansarea de anul trecut, bucurându-mă de o relativă stare de sănătate și poftă de lucru, am început unele pagini pe care le-am creat în momente favorabile scrisului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar nu sunt În stare să citească un cuvânt În limba engleză“. Iar acum se străduia să găsească un mod de a-i ajuta. Mi-am strecurat mâna pe sub tricoul lui și am Început să Îl masez pe spate. Arăta, sărmanul, atât de nefericit, Încât mă simțeam vinovată că Îl deranjam cu amănuntele interviului, dar simțeam pur și simplu nevoia de a vorbi cu cineva. — Știu. Îmi dau seama că În postul ăsta nu voi face muncă de redacție, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rostul cuvântului, că eu nu vorbesc din capul meu, ci vorbesc după poruncile celui care știe toate câte sunt și nu sunt! ― Bine, bine, rămâi sănătos! făcu Petre, pornind înainte cu Herdelea și spunîndu-i pe urmă că Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au înfricoșat nici de armată, că știau bine că armata n-are voie să tragă, și unde mi-au început să se repeadă în soldați cu furci, cu pietre, de nici n-au nimerit, sărmanii, încotro să fugă!... Ei, apoi vedeți dumneavoastră, cum să se potolească oamenii și cum să fie ascultători, dacă tocmai cârmuirea îi învață la rele? Destul că opoziția își face de cap și țipă prin toate jurnalele că țăranii au dreptate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-l iai... Titu mulțumi mișcat. Era fericit că va putea servi și el pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă spun toate din fir în păr!... O, Doamne! Prin câte am trecut și ce-am văzut, parcă nici mie nu-mi vine a crede că s-au întîmplat aievea! Și barem eu am scăpat cu viață, slavă Domnului, pe când sărmanul conu Miron, Dumnezeu să-l ierte... ― A murit? făcu Grigore sugrumat. ― L-au ucis tâlharii... ― Cînd?... De mult? ― Alaltăieri, vineri, spre seară! răspunse Isbășescu. ― Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav. Conferința prefectului cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a rămas acasă. A bătut-o el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a îmblînzit pe urmă și n-a mai poruncit să-l ridicăm din casă, c-ar fi fost și rușine să-l arunce laolaltă cu toți sărmanii, că doar dumnealui n-a avut nici o vină, că citise rugăciunea la căpătâiul boierului Miron și... Of, Doamne, apără-ne și ocrotește-ne, că mare greutate a dat peste noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
instruiesc eu pe drum. Will dădu drumul cheilor În palma mea. —Sammy, Îți mulțumesc. Bette, vreau să fii foarte atentă la discursurile despre emanciparea femeilor - femeile pot face orice, știi - și să Încerci să nu te simți prea prost pentru sărmanul și bătrânul de mine, care o să se lăfăie pe marginea piscinei cu un daiquiri și o carte. Voiam să-l urăsc, dar părea atât de fericit cu alibiul și planurile lui abile, Încât l-am Îmbrățișat doar și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Viteazul lîngă Sigismund al Ungariei, alături de guvernatorul Ștefan Răzvan. Patriarhul binecuvîntează războiul pe care Mihai Viteazul îl definește astfel: Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce fac, o fac pentru credința creștină, văzînd ceea ce li se întîmplă, în fiecare zi, acestor sărmani creștini". Mihai Viteazul se împacă în 1597 (se află în corespondentă cu acesta) cu mitropolitul de Tîrnovo, Dionisie Ralis-Paleologul, care se află în fruntea revoltei bulgare. Această legătură este importantă pentru că este împotriva politicii de compromis cu otomanii dusă de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la stat cincisprezece ruble pe lună și acești bani îi dădeam cazacilor pentru hrană și spălarea rufelor". Pentru acest țăran, care și-a părăsit satul timp de patru ani, totul este în regulă, războiul este un zbucium și o frămîntare. "Sărmanii de noi, sărmani flăcăi, am plecat toți ca flori deschise, iar acum sîntem ofiliți, ne-am lăsat parfumul la muscalul blestemat". În Vechiul Regat, primul act al dramei se joacă în Consiliul de coroană din 3 august. Șeful guvernului, Brătianu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care legenda ne spune că au fost astfel părăsiți. Dar nou-născutul condamnat la moarte este din fericire salvat de un om din popor. Și, alăptat de o femeie sărmană sau de un animal femelă (lupoaica, pentru Romulus), supraviețuiește. Bunătatea celor sărmani împiedică o crimă a celor puternici și vine să dea o mînă de ajutor destinului. Crescut în sînul acestei familii de împrumut, copilul crește, devine puternic și curajos. Începe apoi o viață de primejdii, de aventuri pline de pericole în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-i pun în lumină caracterul de excepție, aprind imaginația și subliniază natura eroică a omului mare. În textul biblic, contrastul dintre cele două familii există, dar este inversat. Moise se naște într-o familie de sclavi ca fiu al unor sărmani evrei. Neavînd putința de a-l păstra, aceasta face ce au făcut dintotdeauna săracii, îl abandonează. Pruncul este salvat de o prințesă care-l crește ca pe fiul ei. Iată deci în ce moment apare abaterea de la legendă: în loc ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plină și râzătoare [...] ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât , l-ar fi sărutat de o mie de ori [...]”. Pe o altă treaptă a feminității se situează eroinele din Geniu pustiu, din Sărmanul Dionis sau Umbra mea. Femeia este în aceste opere un „arhanghel frumos al cerului”, o „Veneră serafică”, „o ființă care, în angelitatea ei, are ceva demonic ce tulbură sufletul eroului și-i stimulează puternic trăirile afective, dar mai ales îi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dânsul și el le inundă cu sărutări” Nuanța de tristețe fermecătoare, de dulce chin pe care o presupune ipostaza terestră a feminității se pierde însă odată cu sublimarea iubirii care are loc pe parcursul textului. Sentimentul erotic este practic dematerializat complet în Sărmanul Dionis. El este, în această fază a creației eminesciene, mai mult o aspirație, un sentiment profund spiritualizat. „Atât de puternic este acest sentiment la eroul eminescian, încât în planurile lui metafizice de ascensiune nu părăsește niciodată gândul de a fi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
puternic este acest sentiment la eroul eminescian, încât în planurile lui metafizice de ascensiune nu părăsește niciodată gândul de a fi însoțit. Fără îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității la acela cosmic sau
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Umbra mea este însoțit de un înger blând, pe nume Onde. Numele personajului are sonorități acvatice care sugerează împlinirea erotică. Onde este și ea un înger care are înfățișarea eternă a femeii eminesciene. În Geniu pustiu, la fel ca în Sărmanul Dionis, femeia este mai mult un simbol al diafanului. Poesis și Sofia sunt „îngeri lunatici”, „îngeri trandafirii”, sunt niște Ofelii eminesciene, simboluri ale durerii. Pentru Ioan, femeia este „prototipul îngerilor din senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]