2,895 matches
-
atît de subțire că ai fi putut să te tai în el. La moșu' Vasile, o mămăliguță, dintre perne scoasă, caldă încă, ne făcea cu ochiul. Noi nu gîndeam că va mînca și moșu' Vasile, credeam că el este deja sătul, deși din mica bilă de aur nu lipsea nici o fărîmă. Mîncam încet și moșul ne privea, ofta și ochii îi lăcrimau. În pragul casei își făcu apariția un om, adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
37șC, că ne blestemam zilele. Lui Floricel îi revenea cinstea de a inaugura calvarul, adică să suporte un sergent odihnit și încă neostoit în sadismul său. În ce mă privește, îmi venea rîndul mai la urmă, cînd sergentul era aproape sătul de distracție. Mai trișam făcîndu-mă că nu aud cîrîitoarea. Floricel, cu toate curgînd de pe el și bălăngănind peste tot ca naiba, orbit total de transpirație, chiar speriat de sergent, avea parte de cîrîială la fiecare metru. Făcea eforturi disperate, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-ai pune să pescuiască într-o cadă de baie cu apă puțin colorată, el tot speră că va prinde unul... mare... Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați pe plutitor sau cu urechea la clopoțel. Studiind lăcomia pescarului, îi poți afla secrete ascunse, ștanțate genetic și uneori dezagreabile. Un medic ginecolog celebru, din Iași, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sporea numărul cercetătorilor. Încă de acum cincizeci de ani, în Statele Unite se spunea în glumă în mediile profesionale că familia indiană numără minimum trei persoane : soțul, soția și etnologul... Situația s-a înrăutățit întruna de atunci încoace și grupuri indigene, sătule pînă peste cap să tot fie prada etnologilor, se răzvrătesc. Ca să-ți permită să pătrunzi în rezervațiile lor, unele îți cer să completezi, spre satisfacția lor, tot soiul de formulare. Altele interzic pur și simplu cercetarea etnologică : poți să vii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și locurile natale, acolo unde s-au nascut și au trăit, mai mulți colegi de-ai noștri, au scris cărți, monografii, articole sau recenzii. Luchian Dragoș - Rădăuți și Fratautii Vechi Nandris Gheorghe, împreună cu unchiul său Ion Nandris au scris cartea ,,Sătul nostru Mahala” și a editat cartea mătușii sale Anita Nandris,,20 de ani in Siberia”. George Muntean și Cardei Vasile au scris monografia satului Bilca. Sorea Niculai - are în manuscris monografia comunei Iaslovat a cărei cetățean de onoare este. Luchian
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră În tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de valuri ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
km/oră, sfidând codul rutier. Doar că, pe lângă slabele-i puteri În planul fizic, omul are o compensație Într’altul, ideatic, acela a rațiunii. Și, privind trecutul speciei noastre, vedem că: Vânător prin naștere zice-se, de nevoie zic eu, sătul de culesul melcilor care abia preling vreun metru pe oră, Îl vedem totuși pe om ca pe posesorul unei performanțe modeste: chiar acum, după un Îndelungat antrenament, al unor aleși, de vreo 15 m/s, adică 40 km/oră, inferioară
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este unul, anume Homo sapiens sapiens - constructor: la fel e și castorul sau mult mai primitivul coral. Dar e singurul care se crede demiurg, adică creator de lume pe Înțelesul comun, dar lucrător - ourgos - asupra lumilor, cum e realitatea semantică. Sătul de atâtea urgii, nu orgii, precum ge-ourgos, strămoșul lingvistic al lui George, mai pe românește Gheorghe, lucrătorul pământului, metal-ourg, à propos de metalul În genere, sider-ourg, à propos de ultimul -istoricește - metal folosit, fierul, sătul de urgii deci, omul s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumilor, cum e realitatea semantică. Sătul de atâtea urgii, nu orgii, precum ge-ourgos, strămoșul lingvistic al lui George, mai pe românește Gheorghe, lucrătorul pământului, metal-ourg, à propos de metalul În genere, sider-ourg, à propos de ultimul -istoricește - metal folosit, fierul, sătul de urgii deci, omul s’a atașat de ceva nou, poate mai subtil sau sugerând mai mult, dar tot un sufix: pe pronunția românească, ică. A Început cu mecanică pe care Arhimede a dus-o la apogeu cu al său
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
universul“, cu pârghii și scripeți evident. A continuat cu fizică, prin Heron care a putut Învârti prima turbină de abur doar evaporând - deci un proces fizic - apă. A uzat și de subtilitatea celei mai fine particule controlabilă eficient, prin electronică. Sătul și de asta, omul a căutat noutatea Într’o formă de existență a materiei mai complexă: bio - și nu continui cu „logia“ - nica. Care nu e decât știința, de fapt aptitudinea, căci nu se Încheie cu „logia“, de a copia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
despre rolul nostru de a transforma - evolutiv - substanța În informație. Toate Însă posibile doar ca venind din partea unui prieten, chiar a unuia fără grai. Copilul sărac știe s’o facă, știind ce-i lipsa. Mă Îndoiesc de acela bogat, căci sătulul nu crede flămândului; flămândului, adică aceluia care răspunde prezent taman caracteristicii esențiale a acelei lumi informaționale. Așteptați poate și antiteza? Ca de obicei, ea există: am văzut, și nu o dată, Într’un alt cartier, unul care nu e Încă dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și a fost apoi spânzurată cu tot dichisul. Și când mă gândesc la antichitatea păgână, dar cu mult mai realistă prin sacrificiile sale În care zeii ar fi căpătat grăsimea, iar enoriașii carnea... Știu, căci tocmai pusesem lăbuța În Europa, sătulă de interminabilele tămâieri și purificări - un fel de a vinde castraveți grădinarului - cu care era cinstită zeița Bastet - așa mă chema pe atunci - pe care le-am răbdat În Egipt. Iar asta doar pentru biocâmpul meu zeiesc și plăcerea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eu, un exportator de negentropie, care să compensez. Și am nevoie de ceva care s’o absoarbă. Bine Moti, dar nu uita că pe vremea când strămoșii mei sanctificau bradul tu nu erai pe aici. Cel mult Îți făceai bagajele, sătul de atâta negentropie emanată de papirusul Deltei Nilului. Pentru egipteni, care și ei adorau Soarele, sursa vieții, momentul solstițiului nu era o problemă, cu bogăția de papirus, dar pentru dac, care voia să ajute același Soare să depășească momentul critic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
imensă nerușinare... Că Înțepătura doare, și voi făcând parte din aceeași biosferă, va fi treaba voastră. „Meridian“, 15 martie 2002, ora 12,42 48. Zidul Ce-i prea mult strică, mi-am zis - cumpătatul de mine - demult, În Egiptul natal, sătul de atâta tămâiere la propriu și la figurat, de atâtea ofrande de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îmi place... Și, cum sunt și o ființă cât se poate de serioasă, am ajuns și pe sigilii, unul arătându-mă taman când mă războiam cu o rață. De nu știți deznodământul, vă spun că acolo a fost o pisică sătulă... Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre prosperitatea Greciei, aceea care trebuia apărată. Și recunoașteți că și aici v’ați inspirat de la mine, acela care Înfrunt chiar și un dulău, dar cu condiția să mă cațăr pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o veți putea face, pe această planetă finită. Dar nu v’ați mulțumit a-l păstra ca pe o rezervă, „bani albi pentru zile negre“, ci l’ați investit Într’o nouă etapă a exploziei demografice. Dreptu-i: mai mult decât sătui, ba chiar euforizați bachic, ați mai vrut ceva: ultima consecință sau servitute biologică, anume relația cu partenerul. Fără să gândiți - că aveți rațiune, aceea care trebuia să vă limiteze mai mult decât o fac feromonii pisicii mele favorite - la consecințele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de loc dezinteresat, omul a greșit nițeluș, crezând că doar de apă e vorba suplinind, acolo și atunci când nu ajungea, apa ploii, un fel de apă distilată, fără săruri deci, cu apa din râul ori balta de alături, una deja „sătulă“ de săruri. Și care, adusă la suprafața iar nu În adâncul solului, ajutată de razele Soarelui a plecat deîndată, dar lăsând În loc sărurile. Zi după zi și an după an, așa a ajuns Mesopotamia, irigată din cea mai veche antichitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care planta n’o știe; dar perseverează... Lăsată În legea ei, planta s’ar fi bucurat de apa venită din cer și apoi Înzestrată cum am văzut cu ceva potasiu, fosfor, azot, luând cât are poftă. Iar din apa deja sătulă În astfel de elemente, bașca altele, adusă din râu, ia de asemenea ce-i trebuie, cu apă cu tot, lăsând restul sărurilor de prisos În sol, mai mult, nelalocul lor, adică la suprafață, acolo unde a găsit-o. Și e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru că doar viața pietrei - cu mult mai lentă decât a noastră - a născut filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește pisicile, acelea care-i aduc Natura chiar În casă, și chiar de e sătul de aceea pe care o are și În laborator, Între cei patru strâmți pereți unde-și duce zilele: barem probe dacă nu și ființe, interogate Îndeaproape. De ce iubește pe stăpânii casei, cei doi, trei sau doar unul, după epocă, motani
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei mese de familie. Mama, fire clocotitoare și extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
29 spune Matei într-o scrisoare, ba avea și album 30, lucru pentru care i se spunea Jurăscioaia cea nebună 31. Însă tocmai aceasta îl atrăgea pe Mihai, căci de oameni cuminți și așezați, care nu-i spuneau nimic, era sătul de pe atunci, se pare. Îl atrăgeau ceilalți, de tipul Fevroniei, nu lipsită de darul povestirii și al fabuației. A bătut Mihai drumul acesta și mai târziu, căci știa bine cuibarul poveștilor. Și n-a nimerit rău: Mihai era la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veselie. Petrece cu Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde și în proză Ipoteștii, atât de prezenți în poezie. Sătul, probabil, de larma orașului, reține esențialul: caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 83. Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce la Ipotești cu mândria că Societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acareturile lor, fără să fiu îndatorată a întoarce cumpărătorului vreun ban din suma ce mi-au numărat 17. Așadar, Eminovici își construiește în 1855, la Ipotești, pe fundația vechii case (în care a locuit în două rânduri), o alta nouă, sătul, probabil, atât de hărmălaia cu chiriașa din târg, dar mai cu seamă de provizoratul din odăile Mariei Mavrodin. Reiese că în intervalul dintre anii 1848, când Eminovici vine în Botoșani de la Dumbrăveni, și 1855, când vinde casele din oraș lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
făcea notă discordantă cu dușumeaua din pridvor. Cum lemnul îi era la îndemână căminarului Gheorghe Eminovici (parte din trupul de moșie dinspre Cătămărăști era împădurit pe aproximativ 23 de fălci de pământ), sigur și-a făcut casa gospodărește, cu dușumea, sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând în minte modelul caselor din Botoșani cu care a avut atâtea necazuri, dar pe care le regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arborii cu putere unul de altul, parc-ar fi politicienii noștri care se uită unul la altul cu surâsuri viclene, dar își aruncă reproșuri, de râde lumea de țară, c-așa-i românul! Până la urmă, toți își râd în față, sătui de atâtea nedreptăți pe care, făcându-le, le aruncă în spatele celor neputincioși. Situație care îmi reamintesc niște versui scrise de Alexandu Vlahuță pe la 1881, intitulate: Cârmacii Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor ghiare-nfipte-n pieptu-ți fără milă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]