3,203 matches
-
fără hotar. Și încet, cu tinereța și cu dorul, am început a vedea frumuseți nebănuite. Dimineața, mă trezeam când soarele roș, ca de sânge, înflăcăra geamurile. Ieșeam repede afară, după ce mă îmbrăcam. Calul mă aștepta la scară, lângă pâlcul de salcâmi care străjuia casa, palatul nostru, cum îi zicea tata, Dumnezeu să-l ierte. Depărtările erau învăluite de aburi; ciocârlii cântau deasupra lanurilor noastre. Porneam cu logofătul, un om mărunt, cu ochi mici, sfredelitori, cu mustățile lungi. Vorbeam puțin cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit, ș-așa de singur, că mă-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în lungul drumului-de-fier, drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aceea iar pleca, din canton în canton, din crâșmă în crâșmă, și nu se întorcea câte-o săptămână, uneori și mai mult. Dar vorbe despre dragostea Tudoriței cu feciorul lui Vartolomei începură să răzbată în mahala. În fundul uliții, sub salcâmii cei bătrâni, sub singurii copaci din partea locului, la casele aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfârșită la marginea patului. Haia se strecurase sprintenă pe ușă și fugea înfricoșată spre casă. Dintrodată, într-o izbucnire de câteva clipe, se sfârșise prietinia; ș-acuma nu-i mai părea rău nici de vorbele purtate la Reiza și la salcâmii din fundul uliții; nici de pândele ei din fiecare sară. Acu dintrodată își simțea sufletul lămurit și înțelegea că de multă vreme nu mai avea nimic cu fata picherului. Ba, după vorbele Tudoriței, ca și cum i s-ar fi luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită a bolnavei, așteptând. Reiza fugea, ducându-și prin întuneric fantoma subțire, fugea spre salcâmii din fundul uliții. Ș-acolo o împresurară femeile aprozilor, și ovreica le povestea cum s-au întâmplat lucrurile. Gâfâia, da din mâni: Am adus pe moașa Etel... Ar fi bine... trebuie să mergeți și dumneavoastră... că-i de legea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică-sa punea o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înțelege mai bine unde bați, obiectă Grințu. Aveau program de voie până la stingere. În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că satul are Într-adevăr o imagine de primăvară sărbătorească. Prin spatele caselor, prin grădini și pe maidane, Înfloriseră cireșii, vișinii, prunii și chiar merii. În față era o pădure, un crâng mai degrabă, aș cum sunt pădurile de câmpie; salcâmi, stejari, plute și sălcii amestecate și izvorând de-a valma direct din arătură. Verdele crângului era Încă timid și copleșit de negrul crengilor Încă netrezite la viață. Dinspre sat alerga În urma voastră o femeie trecută de patruzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încă timid și copleșit de negrul crengilor Încă netrezite la viață. Dinspre sat alerga În urma voastră o femeie trecută de patruzeci de ani și de fapt ea era cea care vă Îndemna să mergeți spre pădure și să tăiați un salcâm drept și Înalt care domina partea dinspre stânga a aglomerării de negru și verde ce vă stătea În față. Băieții alergau bucuroși Înainte, nu le vedeai fețele și erai convins că nu-i cunoști, nu-i mai văzuzeși Înainte. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că erai Într-adevăr cel mai Înalt din toată șleahta de adolescenți. Ciudat, dar nici unul dintre ei nu era vesel și nici tu. Ați descoperit curând că nu departe de locul În care vă opriserăți, la câțiva metri de uriașul salcâm, drept ca o lumânare și tânăr, adică neavând Încă acea coajă crăpată sinuos, trecea un drum larg de pământ, un fel de șosea veche asemenea fostului drum al poștalionului de Stambul care cu siguranță că străbătuse și această câmpie. Credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care cu siguranță că străbătuse și această câmpie. Credeai că știi sau Îi auziseși pe ceilalți copii spunând ceva despre „fosta Învățătoare, săraca, nebună, nebună“ și făceai legătura cu chipul Îmbătrânit prea devreme al femeii care se și apropiase de salcâm și-l Îndemna pe cel cu toporul să-l lovească. Voi, ceilalți, v-ați Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre tufele de salvie Încă neînfrunzită. Parcă că temeați sau vă era rușine de ce se Întâmplă și stăteați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îndemna pe cel cu toporul să-l lovească. Voi, ceilalți, v-ați Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre tufele de salvie Încă neînfrunzită. Parcă că temeați sau vă era rușine de ce se Întâmplă și stăteați cu spatele spre salcâm. Femeia era grozav de agitată și o auzeați scoțând niște țipete, icnete, gemete (puteau fi și expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care urma să se prăbușească. Pe drum trecea, aproape fără zgomot, un tractor cu două remorci. Salcâmul a căzut la mai puțin de un metru În spatele ultimei remorci și ai rupt-o la fugă spre femeie, erai convins că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care urma să se prăbușească. Pe drum trecea, aproape fără zgomot, un tractor cu două remorci. Salcâmul a căzut la mai puțin de un metru În spatele ultimei remorci și ai rupt-o la fugă spre femeie, erai convins că numai tu ai văzut ce accident se putea Întâmpla și aveai deodată curajul să o tragi la răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să o tragi la răspundere pe nebună, să-i spui, vezi, ce era să se Întâmple? Din cerul care fusese și până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când prima rafală serioasă de ploaie te făcu să simți prin cămașă apa rece ca gheața. Ai rupt-o la fugă spre sat uitând de reproșul plin de furie pe care te pregăteai să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca și el, Într-un loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața bătrânului ar fi un roman de mare succes În zilele noastre, a presupusului său fiu, pedagogul de la Liceul de Mecanică Fină, ar fi cel mult un scenariu de film cu puține șanse de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua lipite cu lut, spre vatra În care mocnește un foc de lemne ude. Aici se spun adevăratele povești, care nu mai sunt imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet, se opri pe marginea drumului, la umbra unui salcâm înflori, să se mai odihnească o clipă, două, ca apoi s-o pornească dvn nou. Pungașilor atâta le-a trebuit! Începură o ceartă între ei, cu îmbrîncituri și suduieli, de-ți era mai mare dragul să-i privești... Numai că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-i privești... Numai că nu se băteau! Trecură așa, certîndu-se de mama focului, pe lângă popa care, auzindu-i, îi privea cu multă mirare și nu știa ce să creadă despre ei. Nemairăbdîndu-l inima să-i vadă certîndu-se, le strigă de sub salcâm, cu gând împăciuitor: ― Ce e, fiilor, ce s-a întîmplat între voi, de vă certați atât de amarnic? Pungașii se opriră o clipă din ceartă și, gâfâind, veniră lângă popă. ― Ce să fie, cinstite părinte? Mai nimica, toată... Iaca, prietenul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]