4,209 matches
-
1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului hai să jucăm un joc numit ”vacanța” pârâu să fiu cuprins de două maluri naiadă tu, vei regăsi în valuri răcoarea mea și mai apoi speranța te-or mângâia atingerile blânde ram salciei plecat să te răsfețe sărutul lui e-a apelor binețe de trupu-ți gol sunt undele flămânde adâncul meu cu-adâncu-ți se unește cuprinderea se schimbă în vâltoare împreunați sub razele de soare comoară vie-n noi se zămislește ești doar a
UN PRUNC CU NUMELE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372226_a_373555]
-
motanul nu mai era prieten cu ea, și o ocolea temător, să n-o întâlnească, știind ce-l așteaptă... Spre prânz, Roxette își extindea vizitele în alte spații ale generosului castel. Mai încolo, peste două garduri, lângă râu, acolo unde sălciile plângătoare își întindeau generoasele ramuri, ca niște umbrele aplecate spre pământ, căutând apele râului cristaline și lucioase ca niște sclipiri de diamante vii, acolo o aștepta prietenul ei cel mai bun, un ponei frumos, cel cu hreavă albă, strălucitoare, crescută
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
aduse aminte cum s-a dat prima dată în Vârtej cu Floarea lui Mitru, colega lui de clasă, și mamele lor râdeau de ei și le scoseseră vorbe că se plac. Se așeză pe un butuc gros din lemn de salcie, scobit a fi bancă. Deși era de pe vremea copilăriei lui, crăpase și se înnegrise, dar nu putrezise, sau uitase el cum a fost. Deja era impresionat și timpul parcă se oprise în loc... Privi unde odinioară era vatra focului, unde se
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
nu vom găsi pe nimeni să ne încaseze nouă banii, așa că, trebuie să fiți atenți la mine și să mă ascultați bine. - Da, unchiule, răspunseră copiii la unison. - Bine, ne vom preface că suntem în misiune! Vom ascunde mașina între sălcii și vom intra în păpuriș, pe furiș. Vom vorbi în șoaptă și numai dacă este nevoie. Ați înțeles? Nu vorbiți neîntrebați și nu scoateți nici un sunet, decât dacă este un caz extrem. Este ca o lege de aur a pescarilor
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
care meșterea, în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense și păroase de brusture. I le întinse băiatului și dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât și dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanță. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când înțepa momeala cu cârligul. - Ei, te-ai descurcat, soldat? - Trebuie să
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
din material gros din bumbac, ce asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului. (DEX). ] vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
în amonte[ Amonte = în susul apei, spre izvoare (DEX)] pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac a treningului s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Articolele Autorului Ruptă de gânduri și pielea se netezește, uleiul iese la suprafață și se simte cum trece zvon de frumos prin pupile. Femeia de lângă mine se subțiază, să intre-n măsurile provocatoare inima ei caută maluri să urce sub sălcii. Atunci, cum o să trec pe mal fără s-alunec? Caut cu palmele umbra, unde ea stă, în care să-mi topesc ființa aprinsă ca fosforul, clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
Devotament > CÂNDVA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cândva, a nins pe noi petale de cireș. Cândva, mi-ai prins în păr o floare de măceș. Cândva, odată, de Florii mlădița salciei mi-ai dat. Cândva, întinși pe iarbă tu m-ai sărutat. Cândva, în firul apei râzând, noi ne stropeam. Cândva, cu tine-alaturi prin ploaie alergăm. Cândva, în noapte, stele sclipeau doar pentru noi. Cândva, ne căutăm, ca să fim doar în
CANDVA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379663_a_380992]
-
să cânt cu îngerii în cor Și să învăț cu-n rost psaltirea, Cu pașii frumuseții să măsor Pământul tot!... Să-mi schimb și firea! Am vrut să înfloresc într-o mușcată Să fiu iertată de umbra fără rost, O salcie mai plânge vinovată, Oglinda lacului îi șade adăpost... Am vrut să fiu în via cea bogată, Iar roadele celor sărmani să împart Cu mine să mă împac ca prima dată Și neputința toată să o ard... Am vrut să împlinesc
AM VRUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374667_a_375996]
-
nor alb ca o fantsmă care se plimbă acum numai pe bolta amintirilor mele...Acesta a fost obiceiul GOVIEI. În ziua de Sfântul Gheorghe, dis-de-dimineață, flăcăi satului plecau la pădure cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
a mânjit cu motorină și ulei diafanele flori de câmp de pe ștergarele de borangic. Au venit în iureș camioanele cu gazele înecăcioase și pocnetele țevilor de eșapament. Toate au pătruns brutal în sufletele curate de la Govie, înnegrind cu fumul lor salcia și liliacul înflorit. C.A.P.-ul a pătruns cu steagurile sale roșii în lăzile de zestre. Femeile au fost duse pe câmp cu camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
ajuns de rușine. Ceva...”țărănesc”. Cine mai vrea să fie considerat țăran? Merge la bucătărie, acolo...o gioarsă pe jos! Sau, preș la intrare. Ori...în cușca dulăului. ...Uite-așa, Govia s-a transformat într-o pasăre cu aripi de salcie și pene sclipitoare de liliac înflorit. Zboară mută prin negura Uitării, spre un țărm nevăzut, necunoscut...Spre Nicăieri... Năstase MARIN ( povestirea „GOVIA”-din vol. „FERMECATE OBICEIURI”) Referință Bibliografică: GOVIA / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
cu mine, nebunaticii aceia păcătoși, curați și sfielnici cu care am împărțit toate bucuriile lumii de-atunci. În moliciunea dogoritoarelor verii, noi, o mână de copii, leneveam uitați de timp pe malul molcomei Târnave la vechiul gat, în umbra unor sălcii plângătoare, ori pe mal, lăsând fierbințeala nisipului să ne mângâie trupurile toropite de căldură. Acolo era raiul nostru cel de mare taină care ne atrăgea pe toți ca un magnet, acolo timpul trecea pe neobservate, acolo se legau și se
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
stol de vrăbiuțe zboară lin spre zări...Și-aș vrea să uit... de-aglomerări umane-n gări...Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare...Din mușețel răzbate-n aer dulce boare...Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză...... XXII. SALCIA, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1610 din 29 mai 2015. SALCIA Un hău...Un hău în suflet și pe cer Mi-a apărut după furtuna mare, Căci mărețiile acestei lumi mai pier Durându-ne de ele dorul, ce
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
aglomerări umane-n gări...Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare...Din mușețel răzbate-n aer dulce boare...Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză...... XXII. SALCIA, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1610 din 29 mai 2015. SALCIA Un hău...Un hău în suflet și pe cer Mi-a apărut după furtuna mare, Căci mărețiile acestei lumi mai pier Durându-ne de ele dorul, ce nu moare... La cotul tainic de pârâu împărățea Cu rădăcini adânc înfipte-n
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
TOAMNA BURSUCILOR Casa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru. Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
mult TOAMNA BURSUCILORCasa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru.Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii.E toamnă și culorile ei blânde încălzesc
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Și când se vor aprinde macii, Aș vrea pe tine să te am. Își pun podoaba verde nucii, Iar mugurașii-mi bat în geam, Dar când se vor aprinde macii, Doar tu să fii al inimii balsam. Zefirul adie printre sălcii, Și-n jur un sunet lin răsună, Când iar se vor aprinde macii, Aș vrea iubite, să fim împreună. Prin codri iarăși cântă cucii, Pământu-i sărutat de viorele, Dar când se vor aprinde macii, Să fii limanul visurilor mele. Și
CÂND SE VOR APRINDE MACII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375645_a_376974]
-
Articolele Autorului EZITARE Facem recurs la vară, să nu plece, Ca să mai stea cu noi, să mai rămână O zi măcar, o oră poate, până Lumina se va face mult prea rece. Sau iarba verde cât mai e stăpână Și sălcii peste râu să se aplece, Atât cât frunzele nu vor să plece, Finalul anotimpului se-amână. Așa și noi stăm prinși în ezitare, Alegerile sunt ades greșite, Vedem neclar sau poate ni se pare Și nu găsim potecile dorite. De-
EZITARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375728_a_377057]
-
Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016. Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude ... Citește mai mult Iarna, cristaline undepe sub gheață se strecoarăși-n noapte argintul luniiîl transformă-n poleială.Ajunge o zi-nsorităsă se subțieze gheațași prin margini dantelatesă pătrundă-n apă viața.Sălciile arcuite,spre oglinda de cleștar,lasă gheța ce le-mbracăsă prelingă stropi de apă.Cade acum o picăturăși alta se pregătește,gheața râului în razeși cristale-ncet plesnește.Zăresc peștii curcubeu,aurii și argintii,ce-și pun solzii în valoare,fluturând
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]