3,827 matches
-
transport „Șoldănești”, care circulă numai de 4 ori pe săptămînă. În sat există filiala “Banca de economii”, care prestează toată gama de servicii bancare. Instituția este amplasată în acelaș edificiu cu unitatea „Poșta Moldovei”. Suprafața totală a terenurilor în satul Salcia constituie 744.62 ha. Pe parcursul ultimilor trei ani structura terenurilor nu s-a modificat.În structura terenurilor, ponderea terenurilor cu destinație agricolă este de 70%, după care urmează intravilanul localității cu o pondere de 14%, pășunile ocupă 11% din terenuri
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
avut ca urmare un val de arestări și în România, una din victime fiind și Ion Omescu, după ce Securitatea a descoperit asupra sa manuscrisul unei cărți în care descria ororile de la Canal. A fost deținut în lagărele din bălțile Dunării (Salcia, Balta Brăilei, Stoenești). S-a remarcat printre deținuți ca un foarte bun orator și profesor de limbi străine (conform declarațiilor lui Alexandru Zub, Alex. Mihalcea și Fl. Pavlovici). A fost eliberat în 1964 ca urmare a amnistiei generale a deținuților
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
printre care se află specii ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), zada ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), arin de munte ("Alnus viridis"), salcie albă ("Salix eleagnos"), ienupăr ("Juniperus communis"), jneapăn ("Pinus mugo"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"); Ierburii și flori: crin de pădure ("Lilium martagon"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului: garofița Pietrei Craiului ("Dianthus
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
Argetoaia este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Argetoaia (reședința), Băranu, Berbeșu, Iordăchești, Leordoasa, Malumnic, Novac, Piria, Poiana Fântânii, Salcia, Teascu din Deal și Ursoaia. Este cunoscut faptul că familia Argetoianu este atestată în documentele vremii încă din anul 1668, atunci când, într-un document privitor la Cerneți în care apare și semnătura lui Mihaiu Hargetoianu care avea titlul de vel
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
specii de stejar ("Quercus robur"), ulmul ("Ulmus laevis"), frasinul (cu specii de "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia"). Zăvoaiele sunt specifice solurilor aluviale, inundate periodic și cu exces de umiditate freatică. Vegetația lemnoasa este alcătuită mai ales din esențe moi că: salcie (Salix albă), plop alb (Populus albă), cătina roșie (Tamarix ramosisimd) Fauna este reprezentată de ființe care coabitează în biotopul de zonă umedă, astfel au fost identificate 239 de specii de păsări, dintre care 50 sunt incluse în Cartea Roșie a
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), răchită ("Salix bicolor"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
troscotul, coada șoricelului, volbura, păpădia, pelinul, cimbrișorul, diferiți scaieți etc. Majoritatea acestor plante își dezvoltă ciclul evolutiv înaintea venirii perioadelor secetoase de la sfârșitul verii.</br> În mod spontan, pe dunele de nisip apare vegetația gresoneofilă reprezentată prin romaniță, laptele câinelui, salcia de nisip.</br> Vegetația arborescentă este slab reprezentată în teritoriul administrativ al comunei Dudești. Singura zonă împădurită este la est de localitatea Dudești - pădure de salcâm în suprafață de circa 470 ha, cu funcție specială de protecție.</br> Din maniferele
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
53% teren arabil, 38% pășune, 5% vii, 2% livezi, 2% fânețe. Vegetația zonei este caracteristică silvostepei. În est predomina pădurile de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
ating o medie anuală de 548 mm, sunt repartizate neuniform de-a lungul anului și pot avea variații semnificative de la un an la altul. Vegetația lemnoasa specifică regiunii este reprezentată de salcâm, iar în zăvoaiele de pe malul Dunării întâlnim plop, salcie, stejar. Pe locul actualului oraș au existat trei sate: Broască, Ciungu și Dăbuleni. Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat înainte de al Doilea Război Mondial o
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
pădure, "Callophrys rubi", "Colias hyale", "Colias croceus", "Hepialus humuli, Lycaena tityrus, Leptidea sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia sylvina, Pararge aegeria"). Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), salcie aurită ("Salix aurita"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus") sau cununiță ("Spiraea chamaedrifolia"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe plante rare (printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
hyale", "Colias croceus", "Hepialus humuli, Lycaena tityrus, Leptidea sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia sylvina, Pararge aegeria"). Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), salcie aurită ("Salix aurita"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus") sau cununiță ("Spiraea chamaedrifolia"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe plante rare (printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Vultureni este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bosia, Dădești, Dorneni, Ghilăvești, Godineștii de Jos, Godineștii de Sus, Lichitișeni (reședința), Medeleni, Nazărioaia, Reprivăț, Tomozia, Țigănești, Valea Lupului, Valea Merilor, Valea Salciei și Vultureni. Comuna se află în estul județului, în valea râului Berheci ce străbate colinele Tutovei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Oncești, Izvoru Berheciului, Secuieni (unde se intersectează cu DN2F), Traian, Roșiori și
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
Vultureni și șase biserici ortodoxe. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Godinești, având 1529 de locuitori în satele Godineștii de Jos, Godineștii de Sus, Medeleni, Năstăseni, Poeni, Țigănești, Valea Lupului, Valea Salciei și Vărlănești; aici existau două mori de vânt, două mori de apă, o școală cu 44 de elevi (dintre care 7 fete) deschisă în 1866, și cinci biserici ortodoxe (la Godineștii de Jos, Medeleni, Țigănești, Poeni și Valea Salciei). Anuarul
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
Valea Salciei și Vărlănești; aici existau două mori de vânt, două mori de apă, o școală cu 44 de elevi (dintre care 7 fete) deschisă în 1866, și cinci biserici ortodoxe (la Godineștii de Jos, Medeleni, Țigănești, Poeni și Valea Salciei). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Găiceana a aceluiași județ, având aceeași alcătuire; comuna Vultureni avea 2315 locuitori, iar comuna Godinești 2800. Comunei Vultureni i s-au mai adăugat în 1931 și satele Bodeasa, Bostănești, Deleni, Grădești, Gura
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute, și accidentelor cerebrovasculare ischemice. Hipocrate, medicul grec după care s-a numit jurământul lui Hipocrate, a scris în secolul al V-lea î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă (" Salix alba "), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă (" Salix alba "), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă când este într-
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
(n. 8 august 1926, Salcia, județul Teleorman - d. 14 octombrie 1983, București) a fost un medic și prozator român, autor de romane istorice. El era fiul scriitorului Zaharia Stancu. S-a născut la 8 august 1926 ca fiul al scriitorului Zaharia Stancu și al învățătoarei
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
a fost un medic și prozator român, autor de romane istorice. El era fiul scriitorului Zaharia Stancu. S-a născut la 8 august 1926 ca fiul al scriitorului Zaharia Stancu și al învățătoarei Nicolina Stancu (născută Păun) în satul teleormănean Salcia, unde se născuse și tatăl său în 1902. A urmat studii la Liceul „Titu Maiorescu” din București (1937-1945), unde și-a susținut bacalaureatul, și la Facultatea de Medicină din București (1945-1951). A lucrat ca medic endocrinolog și cercetător științific la
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
peșteri. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei ("Tilia"), arțar ("Acer platanoides"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), jugastru ("Acer campestre"), arin ("Alnus glutinosa"), salcie ("Salix albă"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor, pe pajiștile și fânețele ariei naturale sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: iris ("Iris aphylla"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), didițelul
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea "Pikaiei" ca o cordată bazală. Când trăia, Pikaia era un animal comprimat, similar cu o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]