2,190 matches
-
sute de ani. Căci dacă la 1340 când a descălecat Dragoș Vodă în Baia și l-a găsit sat ori orășel și dacă Baia are peste 7-800 de ani și a fost prima capitală a Moldovei, după cum arată istorici de samă ca dl.Nicolae Iorga, apoi și satul nostru are o vechime de cel puțin 500 de ani căci nu-i decât o parte a vestitului și istoricului sat Baia. Căci multe locuri și poeni poartă numele unor locuitori din Baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
temeiul folosirei drepte. Până la alcătuirea unei legi despre trecerea pământului la norodul muncitor - ca să nu fie neorânduială și irosire a bogățiilor țării, tot pământul, care nu se lucrează cu brațele stăpânului lui, împreună cu vitele și stromenturile gospodăriei, va trece în sama comitetelor pământești, alese din nou pe temeiul democratic. Sfatul Țării va întocmi porunci amănunțite despre felul cum trebuie să treacă pământul în seama comitetelor și cum acestea trebuie să orânduiască treaba pământului. Pădurile, apele, bogățiile de sub pământ, câmpurile de încercare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
două ținuturi întregi din pământul Moldovei, în loc de o fâșie îngustă, necesară pentru deschiderea unei căi de comunicație, dară protestările moldovenilor răsunau în pustiu, fiindcă diplomația austriacă vărsa aur îmbelșugat, pentru a face pe turci de a nu le băga în samă. Și așa s-a întâmplat ceea ce, după constelația de atunci, nu se putea împiedica: cesiunea celor două ținuturi de hotar, pe care Austria le boteză cu un nume impropriu „Bucovina”, pentru a acoperi prada în ochii diplomației europene. Actul de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în general, și în special asupra Bucovinei. Polonii bucovineni, care aci în țară au dat dovadă de trăinicia lor națională, în momentul acesta istoric al unirii Bucovinei cu glorioasa Țară Mumă, dau expresie încrederii lor neclintite că poporul român, ținând samă de declarațiile exprese ale guvernului actual, va acorda minorității polone libertatea credinței catolice, libera întrebuințare a limbii polone în biserică și școală, libera așezare și exercitare a profesiunilor, în sfârșit o amăsurată participare constituțională în administrația țării“. Declarațiunea polonilor este
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-am dacă el are miza personajului pomenit la început, ceea ce e sigur e că "diavoleasca lucrare" la care e înhămat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov, București și... Piatra Neamț. Din albia Milcovului, împodobită cu căcărezii mieilor vrânceni, trag holbări depasionte, distanța fiindu-mi adjuvantă, asupra Bahluiului universitar, social, cumetrial, securi-comunist sau numai simiradian, iar dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opt sălașe de țigani „să-și câștige hrana și chivernisala cu meșteșugul lor să aibă toată purtarea de grijă pentru dânșii a-i povățui și a-i învăța spre a se purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ușe deschisă și nemăreț, de vorovie cu toți copiii”. După ce a luat măsuri în favoarea boierilor, aceștia „văzând așa milă și nemărire, începură toți a să lipi și a-l lăuda. Era om învățat. Numai la giudecăți nu pre pute lua samă bine, poate-fi trăind mult la Țarigrad în steinătate. Lăcomie nu ave mare, lucrurile lui poftie să fie lăudate”. Cronicarul Nicolae Costin îl descrie ca „fiind el om istețu, știindu-și carte turcească bine, să vestisă acmu în tot Țarigradul numele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ta, păn-li s-ar fi vădzut puterea, cum l-e merge”. Replica domnului a fost promptă: „Nu mai era vreme a mă mai chivernisi, temându-mă ca să nu mă apuce turcii. Că iată și din dumneavoastră m-ați părăsit o samă și nu sînteți într-un cuvânt și într-o credință cu mine”. Prin Tratatul de la Luck (sau Luțk, 13 aprilie 1711), Dimitrie Cantemir și Petru I deveneau aliați: hotarele Moldovei erau stabilite între Dunăre și Mare, se înscria respectarea autonomiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
anthropology" was given by Roger Chartier, în a short interview first published în 2005 în the Romanian Cultural Institute's journal Cultură then republished în the Caietele de Antropologie Istorică (Notes on Historical Anthropology) by the seminar group of the same name at the Faculty of History and Philosophy at the University of Babeș-Bolyai. Chartier discusses many topics and argues strongly for the concepts of "mentalities", "historical anthropology" and "cultural history": "The history of mentalities was practised by the founders of
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răposatului Alecu Forăscu, unde toți invitații mă sărbătoriră ca pe un erou al zilei. Mărturisesc că eram foarte simțitor la cuvintele lor măgulitoare, mai ales la ale doamnelor, cari jucau un rol activ în mișcarea noastră națională. Una mai cu samă, căci totdeauna trebuie să fie una care să aibă o înrâurire mai hotărâtoare, ne stimula și ne încălzea inima cu farmecul cuvintelor și al ochilor ei. Ei! Sunt mulți ani de când frumoasa femeie a trecut hotarul vieței, pământești, dar chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848, anul acel de vijelie care a zguduit atâtea tronuri și care în Moldova mai cu samă a lăsat urme neșterse, căci ne-a adus răsturnarea lui Vodă Sturza, o holeră cumplit de săcerătoare și invazia armatelor rusești, care au trecut peste noi pentru a da ajutor austriacilor contra răscoalei ungurești. Îmi aduc și acum aminte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu Franța, Anglia și Italia. Aveam pe atunci o neîmpăcata ciudă, contra Rusiei, căpătata pe băncile școalei și doream din toate fibrele sufletului meu să fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai bine în urechea mea decât cuvântul rus, care îmi deștepta în minte imaginea unul popor incult. Și apoi Rusia ne luase Basarabia și ne ocupase de atâtea ori cu armatele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul închis si rânced ce se exala din toate părțile, figurile palide și puțin asigurătoare ale deținuților și mai cu samă starea de necurățenie a odăei ce-mi era destinată, îmi făcu cea mai penibilă impresiune. Dar, în sfârșit, îmi luai inima în dinți și, încurajat de Ménéstrier, om foarte cumsecade, vechi veteran de a lui Napoleon cel Mare și rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea o figură lungăreață, energică, lungită încă și mai mult prin un barbișon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mine și o nimerea, scuzându-se că a scăpat focul. Nu-i nimic, Turcule, îi răspundeam eu, tot așa să scăpi focul. Apoi el îmi dădea povețe cum să încarc pușca, cum s-o pun la ochi și mai cu samă mă sfătuia să-mi păstrez sângele rece, lucru cam greu pentru un începător ca mine, care tresăream la fiecare zbor de pasere. Într-o zi, întovărășit de Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scrisoare prin care, nici mai mult nici mai puțin, îmi declara că loc pentru noi doi nu este pe lume și că, prin urmare, lupta are să fie pe moarte. El nu admitea cazul nevinovăției mele și nu vroia să ție samă de nicio declarațiune sau probă din parte-mi că nu am fost întru nimic amestecat în neizbânda lui amoroasă. De aceea, am fost silit, sub pedeapsa de a trece drept un fricos, să-mi constitui marturii și să ies pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astfel se crease o atmosferă îngrijitoare care dintr-un moment într-altul amenința să facă explozie. Înștiințați despre aceste manoperi, doi din Locotenența Domnească, Nicolai Golescu și Lascar Catargiu, sosiră în Iași la 1 april 1866, spre a-și da samă de cele ce se petreceau și a pune frâu unor întreprinderi vătămătoare intereselor țărei. Țin minte că pentru ziua de 3 april erau convocați membrii Curței de apel, spre a se prezenta Locotenenții Domnești. În dimineața acelei zile pe la orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte, Iacob Negruzzi, care era în capul mesei, ceru cuvântul ca să deie samă despre activitatea literară a "Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă furios Pogor. Originele "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor, luând parte la multe din ședințele săptămânale ce se țineau în București, la Maiorescu și Iacob Negruzzi. Din nenorocire însă, a început de la o vreme să intre vrajba politică în cercul Convorbirilor literare. Prin imboldul lui Carp mai cu samă, s-a căutat a se da o coloare politică conservatoare societăței "Junimea", de unde ea fusese numai un grup de diletanți cu caracter exclusiv literar. Cu toate acestea, deși unii dintre junimiști și cu deosebire membrii fondatori înclinau spre conservatori, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Meisner, Ioan Nenițescu, Al. Philippide, Theodor Burada, C. Leordănescu, Xenofon Gheorghiu, Al. Șutzu, Vasile Burlă etc. Dintre aceștia sunt patru care ne-au părăsit pentru vecie, și anume: Beldiceanu, Cantacuzin, Nenițescu și Șutzu; iar ceilalți lucrează, pre cât știu, pe sama lor fără a mai avea vreo solidaritate cu gazeta Convorbirile, a cărei personal de redacție este astăzi compus din membri cu totul noi. Și acum când îmi întorc gândul spre cele trecute, când îmi amintesc oarele de adevărat repaos sufletesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
biografia fiecărui membru. Mi-ar trebui, deci, multe topuri de hârtie și mulți ani de muncă pentru această lucrare, dat fiind numărul membrilor cum și numărul anilor cât a durat societatea. Și apoi nu închizeșluiesc că aș face lucru de samă, deoarece pănă astăzi n-am prins de veste că aș fi posedând darul de critic literar pentru a judeca cu temei și nepărtinire operile altora. Atâta însă pot spune, fără teamă de a greși, că dintre toți câți compuneau interesantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să spun că am avut în viață și eu oarecare mici satisfacțiuni de autor care mi-au încălzit inima. Așa, de exemplu, am avut mulțămirea să văd de mai multe ori numele meu citat în diverse critici și dări de samă publicate prin ziare române și străine. De asemenea novelele mele au avut favoarea să fie editate de trei ori, cu oarecare avantaje materiale pentru mine, lucru rar în România, și multe din ele au fost traduse în limba franceză, germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]