3,958 matches
-
prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prețioase în sine. Cele mai vechi legături în piele cunoscute sînt copte și arabe; între secolele al VIII-lea și al XI-lea le găsim și în Occident, influențate de Orient. În legătura monastică obișnuită, părțile late erau făcute din scînduri de lemn, pentru a susține cărțile adesea voluminoase și a căror materie, pergamentul, avea tendința să se miște. Aceste scînduri erau acoperite cu piele de vițel, vacă sau scroafă și cu puține ornamente. Cărțile erau legate și în stofă. 5
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
al XI-lea le găsim și în Occident, influențate de Orient. În legătura monastică obișnuită, părțile late erau făcute din scînduri de lemn, pentru a susține cărțile adesea voluminoase și a căror materie, pergamentul, avea tendința să se miște. Aceste scînduri erau acoperite cu piele de vițel, vacă sau scroafă și cu puține ornamente. Cărțile erau legate și în stofă. 5. Bibliotecile. Principalele biblioteci se găseau în mănăstirile ale căror scriptoria erau aproape singurii producători de cărți. Existau și cîteva biblioteci
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de aur. Tulbureala se putea spăla și cu ajutorul “hurcei”, ce era o ladă simplă de lemn, acoperită cu un ciur. Măcinișul, udat fără Întrerupere și mișcat prin greblare, lăsa să treacă prin ochii ciurului materialul fin purtător de aur. Aici scândura de brad sau firele de lână țesută, barau și opreau fluturașii de aur. Aurul se topea apoi Într-un ”mojar” până se obținea o “gâlcă” (mic bulgăre) de aur. 3.2. Tehnica tradițională de obținere a aurului de către rromii rudari
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
În tipar de lemn de formă dreptunghiulară și se stivuiau În grămezi puse la Soare pentru a se usca. O” tulă” are dimensiunile de 30 cm lungime, 20 cm lățime, 10 -12 cm grosime. Înainte se mai făceau pereți din scânduri sau crengi; se legau două cofraje la 20 cm distanță unul de altul În interior se introducea amestecul de pământ și paie umed. Nu se săpa fundație, construcția ridicându-se direct de la suprafața solului. Când casa se ridica din ”tule
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
acestea, la zidărie, se folosea ca mortar pământ moale. Odată pereții ridicați, tencuiala casei se făcea cu pământ moale ce conținea pleavă de cereale atât În interior, cât și În exterior. Deasupra zidurilor se puneau sulinarii, pe aceștia se bătea scândura (șipca) pentru tăvăneală, se urca pământ În pod, se Întindea uniform Într-un strat de 3 cm pe sulinari, se prindeau căpriorii și podul era acoperit cu stuf sau carton. În prezent, În funcție de situația materială, casele spoitorilor se ridică din
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
a reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue, consolidate de convingerea, inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
de repede. Cylon cel veșnic nemulțumit, fură și falsifică opera maiestrului, Cuvântul sacru, instigând câțiva discipoli, dintre cei mai recalcitrați, la nesupunere și violență. În timp ce pitagorenii erau cu toții în templu, profesori și discipoli, rebelii ignoranți înțepenesc ușile și ferestrele cu scânduri și bolovani. Bandele deslănțuite, oarbe de furie în frunte cu Cylon falsificatorul, pun foc la templu din toate părțile. se bucurau zmintiții ignoranți, urlau, dansau, trăind o lume a desfătării. Ațâțând focul rebel în statul dorian, naivii credeau că vor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cameră mai mare în care avusese loc petrecerea de botez după venirea mea pe lume. In curte, mai departe de casă aveam bucătăria de vară. In fața bucătăriei se afla beciul; intrarea în beci era acoperită de un șopron de scândură, care acoperea și un cuptor mare de pâine. Mai aveam în curte un coșer în care se țineau știuleții de porumb și o magazie. In magazie aveam butoaiele mari de vin și altele mai mici pentru rachiu, căzile și uneltele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și a pus-o din nou pe picioare. A stat mai mult timp în spital iar eu mergeam la ea aproape în fiecare zi, deși era interzis să intri în spital zilnic. Eu însă descoperisem în gardul din spatele spitalului o scândură care nu era prinsă prea bine și treceam prin acea deschidere. Eram așa de mică și slabă încât eram de grosimea unei scânduri din gard!. Mă iubeau toate pacientele apreciind devotamentul meu și mirându- se în același timp că nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zi, deși era interzis să intri în spital zilnic. Eu însă descoperisem în gardul din spatele spitalului o scândură care nu era prinsă prea bine și treceam prin acea deschidere. Eram așa de mică și slabă încât eram de grosimea unei scânduri din gard!. Mă iubeau toate pacientele apreciind devotamentul meu și mirându- se în același timp că nu vine și tatăl meu, așa cum la celelalte bolnave veneau soții mai ales. Nu știau însă, mama mea nu le putea spune că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ea, i-a spus mamei mele că va muri dacă nu se mai întremează cu niște supă de pasăre. Femeii chiar începuse să-i fie rău și atunci mama mea mi-a spus, cum eu veneam la spital mereu prin scândura desfăcută a gardului, să merg acasă, să tai o găină, să fac supă și să-i aduc femeii. M-a învățat cum trebuie să o fac și cred că am reușit. Atunci a fost momentul când am făcut poate prima
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fâșii mai ridicate de pământ, care se formaseră între apele din deltă în urma depunerilor fluvio-marine. Aceste ridicături se numeau grinduri. Lagărul Grindu adăpostea în jur de 1.000 de deținuți și era format din barăci de stuf sau deșeuri de scândură. Pe lângă barăcile 123 de dormit se mai afla una părăginită ce se numea infirmerie și, bineînțeles, nelipsita izolare. 3. Secția Centru (Bac). Numele de Bac și-l trage de la bacul unde dormeau deținuții, cazarea deținuților făcându-se în cala
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
decât pasul apăsat al bărbatului. Și parcă se mai făcea auzit murmurul interior și dens al rugii necunoscute înălțate de femeie... Pătrunzând în încăpere, văzură discul de granit, ce părea încă și mai masiv sub tavanul acela scund, înfipt între scândurile adânc brăzdate. Leagănul copilului, atârnat în mijlocul încăperii (se temeau de șerpi), fusese abia atins și se legăna ușor. Dar legăturile rezistaseră. Iar copilul nu se trezise... Mama îl strânse la piept, necrezându-și parcă ochilor, apoi se lăsă convinsă, îl
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
O turmă de oi, câteva cămile, cai, câini. Un singur drum ducea spre acel oraș și, după ce făcea legătura între aceste trei sau patru străzi, se împotmolea în nisip. La răscrucea din centru se înălța un cub enorm alcătuit din scânduri bine potrivite, care te ducea cu gândul la cofrajul unei statui pregătite pentru a fi dezvelită în fața publicului, la o sărbătoare apropiată... Violența valului care se abătu atunci asupra cargoului era atât de mare, că toate zgomotele încetară preț de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am pus pe genunchi. Vinner se uita fix la mine, apoi aruncă o privire rapidă spre mâinile mele nemișcate. Ghiceam că aștepta să cobor privirea, să încep să trag de elastic. Totul era reglat pe secunda aceea de neatenție. O scândură din parchet scârțâi în spatele meu. Am început să vorbesc foarte încet, pentru a nu sfărâma acel echilibru instabil: — Aș vrea să-ți transmit gândurile de prietenie ale unei persoane care îți este foarte dragă și care locuiește la Varșovia. Ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mult în viață, sunt cei care merită cel mai mult să scrii despre dramă și sensul suferințelor lor. Sábato crede că singurul lucru ce le poate oferi acestor tineri dezorientați care îi cer, timid, sfatul, "sunt niște amarate resturi de scândura,"34 în fond, parte din imensă lui iubire de oameni: "Eu nu cred că coexistența dintre oameni este obligatoriu un infern, că nu ar fi posibilă comuniunea. Cred că există punți pozitive între conștiințe, cum sunt iubirea, arta, munca în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1879, s-au plantat mai mulți arbori care vor forma parcul din jurul monumentului <footnote Ibidem. footnote>. Spre sfârșitul stăpânirii habsburgice asupra Bucovinei, Comisia monumentelor istorice de la Viena a declarat „Stâlpul” monument istoric și a dispus ca să fie protejat iarna cu scânduri. După unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, o dată cu schimbarea soartei românilor, s-a schimbat și soarta monumentului din Vama. Guvernul local al Bucovinei cu sediul la Cernăuți care a funcționat până la integrarea deplină a Bucovinei în noul organism
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ridicată le gradul de târg în 1874. Piața târgului era situată pe malul râului Moldovița, lângă pod, unde se află și acum. Târgul se ținea săptămânal, duminica (acum se ține miercuri) și se făcea un intens comerț cu vite, brânză, scânduri și alte produse aduse de oamenii de pa valea Moldoviței, valea Moldovei și de cei „din jos”, de la țară, care aduceau făină și cereale, ca și acum. Primul primar al târgului Vama a fost Gavril Toma, tatăl lui Iorgu G.
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
a industriei prelucrătoare a lemnului. La Molid, cătun dependent de Vama, a fost construită o fabrică de prelucrare a lemnului prin rezonanță, iar în Vama funcționau 8 gatere simple, 36 de trăști - instalații manuale de despicat lemnul în grinzi și scânduri - s-au folosit sporadic până în 1975) și 9 circulare acționate de forța apei. În aceeași perioadă, la 1899, și-au încetat activitatea stația de prelucrare a fierului (uzina) și topitoria. În principal era folosită forța apei, dar se folosea și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Bukowina, Cernowitz, 1899, p. 343. footnote>. Falimentul lui Manz, preluarea patrimoniului de către fondul bisericesc, încetarea activității industriale metalurgice, au condus la redistribuirea forței de muncă. Astfel, „tipițerii” din Prisaca s-au orientat spre activități forestiere - fasonarea lemnului și despicarea în scânduri - fără să renunțe la creșterea animalelor, în special a caprelor (vaca săracului). Vămenii, în marea lor majoritate, au rămas legați de ocupațiile lor străvechi, fără să se lase influențați de „producția de fabrică”. Ei au continuat creșterea vitelor și a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Părinte mărturisește că „orice timp al vieții este potrivit pentru mântuirea prin botez”<footnote Ibidem, p. 488-489. footnote> și consideră că este de neapărată trebuință ca cel născut să fie imediat Și „îmbrăcat”: „E la fel ca Și cu o scândură nelucrată - din orice lemn ar fi ea - care nu se potrivește să fie așezată ca ramă, până nu i se taie prisosul Și asprimile, Și numai așa se îmbracă chipul zugrăvit al unui rege. Și atunci, oricine admiră frumusețea chipului
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
complet. Fac o mică paranteză, ca să vedeți în ce consta nebunia lor. Ni se mai băga prin mâncare din când în când carne de cal. Oasele cailor se aruncau în wc-ul ăla mare, mulți cădeau în el, că era o scândură pentru piciorul stâng și una pentru dreptul, și-și pierdeau echilibrul și cădeau, iar aici era un fel de hazna din care se scoteau fecalele. Și se aruncau oasele de cal acolo. Ce credeți!? Se duceau, scoteau oasele, le băteau
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
marmida asta am băgat marmelada, am agitat-o și am băgat-o într-un wc pe care abia atunci îl construiam - făcusem fundația și am turnat planșeul. Era un început de emancipare, nu mai era o simplă groapă cu două scânduri, ci era un wc normal, turcesc. A fermentat marmelada aia și am zis: "hai să bem!" A venit și Puiu Manta, a băut și el. Culmea ghinionului, îl cheamă la raport comandantul lagărului, maior Ionescu. Noi, care nu mai băusem
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]