4,770 matches
-
Articolele Autorului Picături se preling grăbite pe sticla geamului. Ochii privesc în depărtări, caută razele amintirilor pierdute, departe, în aburul uitării. Fulgere se împletesc dezlănțuite în dansul furtunii ... zbucium de vorbe pierdute în norii mohorâți. Ochii ploii, goi și tulburi, scaldă privirea zilei în îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de furia naturii. Privești împietrit prin geamul rotund puntea scăldată în apă ... catargul se rupe neputincios, lovit de valuri ... Departe de lume, lupți cu stihiile, capcanele subconștientului, piedici in călătoria spre lumi necunoscute, unde ajunge doar urma gândului. Lovitura puternică a răsturnat vasul, apa te-a înghițit lacomă. Înoți ... înoți
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
apa te-a înghițit lacomă. Înoți ... înoți, nimic nu te poate opri, să ajungi la marginea oceanului de iluzii deșarte, să evadezi în lumea speranțelor, a viselor realizabile sau a fanteziilor si dorințelor. Stropii cad reci, nepăsători la zbuciumul tău, scăldând împrejurimile. Valurile furioase te aruncă pe nisipul ud ... un naufragiat pe insula vieții.. Camelia Constantin iulie 2012 Referință Bibliografică: Naufragiu / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 553, Anul II, 06 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca într-un lanț pierdut în infinit, scăldat în nestemate... Îmi plac dantelele. Sub orice formă și, mai ales, pe orice forme! Ele fac ca totul să fie mai frumos și tainic, trezindu-te la viață. Prin ele înțelegi cum sentimente se amplifica și simțuri te-năbușă. Prin
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
lui de stăpânire. Degeaba l-a prins de armă Dumitru, cu singura-i mână liberă. Că n-apucase a răsturna în lături hrana focului ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul sergentului îi străpunse trupul și scăldă în sânge brațul de vreascuri, peste care flăcăul căzu cu o adâncă nedumerire pe chip. În timp ce în ograda părintească, sub privirile curioase și speriate ale copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
păcătoasa de-ți răsucește mațele-n tine de poftă. Eh... o să guste nițică când ajunge așa, cât să-i facă poftă lui Nicușor! % Somnul nu se lipește de el. Cât ce-adoarme, îl vede cu gura căscată, cu ochi holbați scăldați în lacrimi încercând să-i zică ceva... Bolborosind așa, că parcă era apucat de ''ăl rău''. (Așa a mai văzut pe unul la o mânăstire, unde încerca popa să i-l scoată pe dracu din el! Mamă, ce s-a
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
silnic dintre noi ne lasă surzi. * Of, dragul meu, ce îți făcu străinul De nu îi mai auzi mamei suspinul? * Ce strâmbătate-ți croi, frate, soarta De nu mai vrei deloc s-auzi de tata? * Hai frate, vin’ să ne scăldăm în Prut Ca-n vremurile cele de demult! * Și să ne tolănim în soare-apoi pe mal Scrutând Carpații cu Ceahlăul tutelar. Iar destupând auzul cel din veac, Să-l auzim pe Horea la Albac. * Și-apoi să dăm pe val
SCRISOARE CĂTRE FRATELE BASARABEAN (ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 452 din 27 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354715_a_356044]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 853 din 02 mai 2013 Toate Articolele Autorului După noaptea Învierii, dis-de-dimineață, copilașii s-au trezit, soarele-i răsfață. Din grădina înflorită, scăldată de rouă, pe cărare văd venind urechiușe două. A adus un iepuraș un coș plin cu ouă, colorate-n roș aprins, să ne-mpată nouă. Copiii s-au bucurat văzând coșul plin, printre ouă cicolată, cozonaci și vin. În poiană zburdă
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354740_a_356069]
-
viața am muncit, iar acum la bătrînețe nu pot trăi liniștit!” Ce țară civilizată o mai fi aia, care nu își respectă bătrînii și copiii? Dar se mai respectă oare azi ceva în Romania, înafară de luxul în care se scaldă politicienii? Această neo-clasă politică română nu-i respectă nici pe tinerii elevi olimpici, nici pe mari sportivi, nici pe cei ce încearcă să facă ceva pentru economia și agricultura ei! Respectă în schimb foarte mult pe politicieni, adică pe ei
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad dumnezeiesc Și aripi albe-n ceruri se reazimă. Ne prindem lent în dansul norilor Foșnesc prin noi misterele pădurii Când luna-și scaldă-n strălucire nurii Și-apoi se stinge-n pleoapa zorilor ... RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII Rabindranath adoarme-n trena lunii Cu dragostea-ncurcată printre astre Când se-ntețesc în focul viu tăciunii Și-nnobilează suflete sihastre. Din vraj(b)a
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
-i încurcată dragostea când arde Lăstunii-au înverzit printre verbine Din inimi triste-n care ard petarde Si-apoi se-nalță-n zborul de albine. Se dezvelesc statui din piatră fină De voaluri preasfințite-n puritate Pe fruntea lui se scaldă o lumină Când dragostea timid la poartă-i bate ... A ÎNGHEȚAT O LACRIMĂ SUB GENE A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Se ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit și-un chip de fată
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
urmă. Viața copilului ei adorat era în primejdie. Îl invită în camera lui, imaginea era dureroasă. În baldachinul din mijlocul încăperii era un băiat, răpus de boală și suferință. Părul brunet, căzut pe frunte era asudat, broboane de sudoare îi scăldau fața. Nu avea mai mult de șapte ani. Trăsăturile se asemănau cu cele ale mamei, pielea smeadă era în contrast cu carnația albă a doamnei. Ce putea face pentru ea? Tânăra a îngenunchiat lângă pat și-l mângâie pe fruntea udă de
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Publicat în: Ediția nr. 1033 din 29 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Parcă ți-aș spune aceeași poveste de la Noe la Elvis! Noi doi cu picioarele prin apa mării înlănțuiți de mijloc și de asemănări tăcuți liniștiți -briza mării ne scaldă gândurile -două chipuri ale aceluiași chip -închiriem aceeași cameră goală a sufletelor - zgomotul valurilor ni le dezvelește -batăi de inimi, țipete de pescăruși - valurile rechemate acasă la noi la țărm -doar suflete, trăind... într-o clipă evadată din timp - tu
NOI DOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347087_a_348416]
-
pe plasmă, pe nori și chiar pe firul de iarbă sau pe zăpadă. Ea are căi freatice de comunicare și comuniune electivă, care nu pot fi aflate decât cu ansa iubirii. Și dacă nimerești (după căutări îndelungi) izvorul freatic, te scalzi și te răcorești în apa ei vie, până devii neprihănit și-ți cresc aripile pentru zborul continuu. Căile pe care le-a descoperit Romeo Tarhon în volumul, atât de inspirat numit: “Și îngerii au îngeri păzitori”, se întâlnesc și se
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălașă, grațioasă și foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se ițeau mărgăritarele dinților, mărunți și regulați. Inima îi era încărcată de bunătate și când întâlnea câte o vietate rănită, avea grijă
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
se asemuia cu clinchetul divin al clopoțeilor, i-a spus: - Vino, apropie-te! Nu are de ce să-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Vino, apropie-te! Nu are de ce să-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de rouă. Cu glasul aproape șoptit, el a întrebat-o: - Accepți să
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
glasul sugrumat de emoție, ea îi răspunde: - Da! Din acea zi, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit. Unde îl vedeai pe unul, era și celălalt. Între ei era o iubire platonică și un jurământ de castitate. Adeseori, după ce se scăldau la cascadă, el îi făcea un pat de flori, iar ea îi împletea clopoței albaștri în coama albă ca neaua. Erau fericiți și trăiau zile nespus de frumoase. În pădurea în care sălășluiau, primăvara și vara erau veșnice. Uneori, Ynn
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > RĂTĂCIND PRIN NOI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1030 din 26 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului gâfâituri sacadate de lumină cuprind reumatic apusul mieros scăldând în valul șoaptelor umbrele prelinse ale gândurilor retezând coama tremurândă a munților de pe Venus împletind mai apoi cozi din brațe de ape sarcastice ape în susur de noi restrictiv ecou diafan spulberat în bucăți de dor vulcanic pătrunde și lava
RĂTĂCIND PRIN NOI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347176_a_348505]
-
situată pe malul Mării Negre și una insulară, situată în Marea Neagră, foarte aproape de țărm de care este legată printr-un istm. Viața materială și spirituală a Nessebarului a fost influențată de așezarea geografică, în apropierea munților și a continentului, cu marginile scăldate de apele Mării Negre, de istoria în care s-au succedat pe rând greci, romani, slavi, bizantini, turci, de adoptarea religiei ortodoxe, de schimburile de populații din anumite perioade, de receptivitatea față de lumea Occidentului. În anul 1983 orașul vechi a fost
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
care se află în picioare statuia unei femei cu chip de înger ce poartă într-o mână o cruce, simbol creștin, protector și un porumbel, simbolul păcii, al armoniei între cer-apă-pământ, între om și Dumnezeu. Pe partea stângă Nessebarul este scăldat de apele Mării Negre, străjuite la rândul lor de stațiunea Sunny Beach și de Munții Balcani care în lumina soarelui creează o adevărată feerie coloristică, albastrul mării, ce uneori devine argintiu în lumina soarelui sau o oglindă lucioasă în asfințit, albul
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
Toate Articolele Autorului În tot ce este E și poveste De neuitat. Începe cu A fost odat’... „În ochii tăi Văd foc de artificii Un cer de vâlvătăi”... „Iar eu în ochii tăi, Lanțuri de munți Ieșind dintr-o mare Scăldată de soare...” „Nu e nimeni ca noi!!!” Și apoi: „Când te iau în brațe Nu mai sunt eu... simt doar Că ard ca într-un rug Tot mai tare și mai nimicitor...” „Eu dimpotrivă Când te iau în brațe Sunt
POVESTE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347215_a_348544]
-
său caracteristic prin care a cucerit multe săli de teatru pline de admiratori. Când a început să citească „Iubire mută”, sala a amuțit. Vocea sa limpede mângâia sufletele și le umplea de emoție cu alese intonații în care cuvintele se scăldau pline de iubire... mută...”.„ Nu știam că te pot aștepta atât. Nu știam că am atât de multă nevoie de tine. Nu știam că pot rămâne trează doar ca să văd când vii. Nu știam că pot fi completă întâlnindu-te
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]