1,812 matches
-
cât să-i vedem și noi pe îngeri umblând pe sârmă. zburând la zidul morții. plutind la trapez, sărind de colo-colo prin cercuri de foc. așa a spus și de atunci circul n-a mai plecat deloc. din girofaruri, stelele sclipesc deasupra noastră, pe cer. în limba mea cuvintele cad bolnave, se umflă de puroi, apoi pier. viața e, de la un capăt la altul, o feerie. un accident fără supraviețuitori. o poezie din care cuvintelor li se croiesc sicrie. în țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu șirurile ei de pahare, cu țuțuroiul de apă și măsurile de cositor, se întindea în stânga intrării; iar localul încăpător era împodobit de jur-împrejur cu budane burduhănoase vopsite în galben-deschis, date cu lac, ale căror cercuri și canale de aramă sclipeau. Mai sus, pe rafturi, sticlele de lichior, bocalele cu fructe în rachiu și tot soiul de clondire orânduite cu grijă, ascundeau pereții, răsfrângându-și în oglinda din spatele tejghelei culorile lor vii, verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinei [...]127. O
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a): Mă simțeam complicele acestui peisaj alunecos către dezgolirea totală. Era sfârșit și început. Dincolo de pământurile lugubre acoperite cu papură se întindeau nisipurile deșertului, și mai sterpe; și dincolo de ele ca și moartea de care trecem prin ceața de miraj sclipesc acele vârfuri la care nu le pot refuza nici un nume238. În acest context, este foarte greu de înlocuit nisipurile cu nisipul. Pluralul pare să anuleze orice valoare clasificatoare a substantivelor: este vorba de o întindere nedeterminată pe plan cantitativ. Absența
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
său de complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea același efect al zâmbetelor stranii, satanice și albul ochilor sălbatic sclipind în scânteierea palidă a lămpilor" (595). Singură, sintagma "zâmbetele satanice" ar fi o monstră de jurnalism senzațional. Dar aceste zâmbete au mai fost o dată remarcate când ele s-au oferit împreună cu gesturile prietenoase, la fel ca și jocurile glumețe și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu se taie/cercuind apa bălaie"), sclipind cețos, dar trainic, ca în poveste, în amintirea noastră". 10 iunie 2011 O prietenă din Canada a fiicei mele, cunoscută în Finlanda grație programului de schimb universitar european Erasmus, vizitează, pentru prima oară, România. E un bun prilej pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mă cercetează și nu mă mai cunoaște. (Sosesc codrii) Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: Posomorâri înalte ori pasări. Aiurare. Miraje scoase-n calea însetoșatei nopți, Sclipind prin somnul stepei dospită de visare, Amurgu-n fund e-o geană de crâng cu vișini copți. În 1932 primise o lovitură din care greu ieșea. Se despărțise pentru o vreme de soția care și la el era stâlpul casei. Bolnavă
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
același moment prințesa imperială intra pentru a ne conduce pe amândoi. Am ieșit împreună și am traversat mai întâi anticamera pardosită cu marmură de la parter. Dintr-o cameră mică, aflată în dreapta ușii de la intrare, se auzeau voci și se vedeau sclipind uniforme. Am intrat. Momentul era decisiv pentru mine, voi fi judecată și aveam mulți judecători. Iată, apare prințesa Salm, născută arhiducesă de Austria, prima căreia îi sunt prezentată și pe al cărei soț l-am cunoscut aseară. Domnișoare de onoare
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Mai în fiecare zi Beethoven obișnuia să facă plimbări în aer liber. Compozitorul își petrecea verile în diverse localități vestite prin frumusețea așezării lor. Florile, frunzele arborilor, covorul de un verde pestriț al poienilor, norii, luna, munții austeri peste care sclipeau fulgerele în timp de furtună, cântecele păsărilor, murmurul pâraielor, viața oamenilor de la munte, toate lăsau urme adânci în sensibilitatea sa . Natura îl reconforta, îi insufla noi forțe vitale. Partea I a ,,Pastoralei” are titulatura ,,Impresii de bucurie trezite de sosirea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
I a Simfoniei IX-a se deschide cu un freamăt, un tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
zgribulită la etaj. Încă se fac probe de sunet, oamenii vorbesc în șoaptă, sunt câteva fotolii roșii stinghere, surde, fără stăpâni, dar nu le număr. Puține, oricum, poate 10% - tuturor le plac procentele, se zice că dau credibilitate informației. Reflectoarele sclipesc în sticla ochelarilor, ea este prea slabă pentru rochia neagră și cântă mângâietor cu o mână la spate, lângă o chitară prea albastră. Nokia Tune. Câteva capete se întorc cu reproș. Fumat, cumpărat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru Trio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
spun în mintea mea « O, ce minte nobilă a fost zdrobită aici!». Chestia bizară e că exact atunci când am senzația că trebuie să-mi caut un consultant și un îndrumător și să mă internez într-o casă de nebuni, întotdeauna sclipește un beculeț, iar după aceea totul devine o plăcere și o încântare“. Jeeves și Bertie sunt la fel de cunoscuți în Marea Britanie ca Sherlock Holmes și doctorul Watson. Jeeves este un tip spiritual, cu o bogată cultură și deseori citează din marii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Și, luând din vatră un tăciune aproape stins căruia suflarea lui îi reda strălucirea, o trase pe Ileana, care se împotrivea, și plimbă făclia improvizată peste grămada de paie unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu ele încă din copilărie"*, îi explică ea unui tânăr Landgraf. Și nu se dă înapoi să-l însoțească pe acesta noaptea, ca să vadă ce se întâmpla în capelă când lumina se aprindea prin vrajă. Este un spectacol uluitor. Nevul sclipește de lumini și e plin de o mulțime de haine somptuoase fără corpuri. Costumele goale își fac frumoase reverențe. Unul, împodobit cu stele și cordoane, trece pe la fiecare în cerc, iar celelalte veșminte se înclină în fața lui. Rochiile scot un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața groasă a părului pubian, curge în cadă, stropind-o pe femeie, atingându-i obrazul înclinat. Emailul sclipește de un luciu nou. În mediul acesta plăcut, mădularul bărbatului a crescut văzând cu ochii. Femeia nu-și poate reține un tuset în timp ce i se forțează șalele. Sfredelul iese strâmbându-se dintr-un pantalon de flanel, apare un lichid lăptos
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
10) - „Moldoveanca-i mândră tare” Versuri: Rodica Țesu Muzică: Rodica Țesu Moldoveanca-i mândră tare Și sclipește-n mândru soare Că-i frumoasă, dar săracă Și mintea pe loc ți-o leagă Refren: De-aia o iubesc eu tare Că nu are-asemănare Și n-o dau oricâți or vrea Ca ea-i Moldoveanca mea - ÎI - Voi bărbați
?Moldoveanca-i m?ndr? tare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84092_a_85417]
-
eu, parcă numai ochi, privește la eul zbuciumat, de carne, de pe scenă. Eul privitor, fie senin, fie îngrijorat, este permanent neputincios. Sub ochii tuturor, femeia se străduiește să se ridice pe vârfuri. Prăbușirile sunt violente. Pe ecran, în ochiul drept sclipește o lacrimă, abia perceptibilă. La final, trupul se dezvăluie întru totul, stând în picioare, în fața imaginii. Zbaterea încetează. Femeia își acoperă, rușinată, părțile de care înainte părea să nici nu fie conștientă. S-a ridicat. A reușit. A învins sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pe unde am rătăcit firul epic, vi-l descâlcesc în două cuvinte. Cică pe o coastă de munte lângă Hațeg, într-o pensiune boierească, zăceam eu și Delia, doborâte de o înghețată caramel. Geamurile se întindeau pe trei pereți, soarele sclipea blând. Doar stomacurile întoarse pe dos ne întunecau viața. Când, brusc, activată din Munții Banatului, Nokia dădu glas lui Filip Florian, aflat cu familia, la îndemnul meu, taman pe valea Rudăriei, în rezervația de mori. Aflând că suntem în depresiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
flash drive, cu USB. Chiar. Ar fi trebuit să aibă, la câți bani am dat pe el. Ce bulangii. A rămas pe gânduri. Îi explic că, oricum, după apocalipsă n-o să mai meargă nici un computer. Așa e. Ai dreptate. Îi sclipesc ochii. Acuma te sparg. Acuma te sparg. Atenție mare, da? Scoate din rucsac un toc mic, din piele. Din toc scoate un fel de umbrelă argintie. Mică. O deschide. E chiar o umbrelă. O umbrelă normală. Dar argintie și mică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și de fiecare dată / tapetul atârnă sfâșiat / încă un pătrat e eliminat și strivit / ziare pline de funingine / în jurul sobei de teracotă / dușumeaua din plută coșcovită de umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se afla acum, apoi se întorcea acasă liniștită, împăcată. Norocul ei că avea casă, una părăginită, cu proptele spre nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stăteam la München cu Dolfi și mă cam detașasem de turbionul meseriei. Aveam nevoie de așa ceva. Într-o zi, în 1994, am fost la Tegernsee, unde am făcut vreo 10 kilometri de ski de fond. Era un soare superb, zăpada sclipea... Eu nu știam că este obligatoriu să îți protejezi ochii în asemenea situații. I-am spus lui Dolfi " Nu mai văd". Repede mașină, repede acasă, două zile am stat cu bandaje pe ochi. Când abia începusem să zăresc ceva, sună
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ușor strâmbe și călcam așa ca vârfurile pantofilor să formeze împreună un arc închis. La orele de desen, ocupând un loc în banca întâi, unde mă sileam să mâzgălesc ce ni se poruncise, eram chior sub ochii mici și negri, sclipind malițios, ai pictorului Capidan, mărunt la trup și la talent, dar plin de superioritate, care ne dăscălea cu insistență de ciocănitoare și îmi azvârlea cu scârbă: „Mai bagă în gură, măi băiete, cârpa aia de spălat vase“ (multă vreme, într-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în felul său, și Clujul, deosebindu-se net în privința asta de portul Galați, dar mult mai mare decât Aiudul și presărat ici și colo cu clădiri baroce sau Jugendstil; datorită operei și teatrului mie familiare, sobrietatea lui se colora și sclipea. Dintre casele modeste ale Aiudului, care n-avea nici o stradă cu aspect convingător urban, se înălțau și câteva reședințe particulare, ce mie mi se păreau „castele“, deși nu erau decât vile etajate: locuința doctorului Pironcof, în fundul unei grădini ca un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam Și cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită.” (Începutul) Trăirea intimă, aurorală a naturii coincide la Labiș cu „învățarea” țării. Labiș lasă impresia unui romantic plin de ardoare, cultivând titanismul și adoptând ca simboluri ale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ce ascunde nu numai reflecție personală sau sentimentală, dar și considerațiunile acestuia despre misterul transcendental. Produsul cel mai tangibil al acestei reflecții interioare sunt neobișnuitele imagini ale poemelor deliberat "inventive" (=ermetice)32: Iată un exemplu edificator: "Seceri dintre secete-au sclipit! / Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, / Anulare unor albe timpuri, / Sub argintii muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
interes pentru Marea Neagră. Atmosfera creată este propice sintetizării și consolidării cunoștințelor despre mare. "Ați văzut vreodată marea? Ziua plaja-i în dogoare Ba-i albastră, ba îi verde Vântul unduie a lene Ba-i prietenă cu zarea Iar pe mal sclipesc în soare și-n culoarea ei se pierde. Pescăruși cu albe pene. Uneori tărcată-i parcă Ați văzut vreodată marea? Albă, vânătă-n furtună Negreșit să o vedeți Norii-n tunet se descarcă, Să-i știți unda și culoarea Se
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]