2,482 matches
-
Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921; o pagină de jurnal se intitula Povești la Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se naște mârgărintarul... din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă... (...) Sălămandrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul. Întâmplarea cu un boier vechi din preajma hanului Hoți de cai sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au găsit locul unde stătuseră noaptea și i-au și văzut 3 tauri și o vacă. Aurel Conșitu Crișan-Bicaz, jud. Neamț (comunică) POVEȘTI LA HANUL ANCUȚEI* "...Toată lumea știe cum se naște mărgărintarul... din roua cerului care cade în amurg în scoica deschisă..." Sălămâzdrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul Întâmplare cu un boer vechiu din preajma hanului Hoți de cai sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
III (1888). Aici a avut reședință Wilhelm II, care l-a restaurat. 200 de camere remarcabile mai ales prin lux. În bibliotecă un portret al lui Voltaire desenat în creion de Frederic II. Opera lui Voltaire și literatură franceză. Sala scoicilor cu păreții încrustați cu felurite roce și pietre fine prețioase: agat, onix, lapis lazuli, sulf, cvarț, ametist, etc., scoici ciudate până și o scoică deschisă, cu mărgărintarul ei într-însa. Bogăție și strălucire care stecleau în noaptea de Crăciun pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lux. În bibliotecă un portret al lui Voltaire desenat în creion de Frederic II. Opera lui Voltaire și literatură franceză. Sala scoicilor cu păreții încrustați cu felurite roce și pietre fine prețioase: agat, onix, lapis lazuli, sulf, cvarț, ametist, etc., scoici ciudate până și o scoică deschisă, cu mărgărintarul ei într-însa. Bogăție și strălucire care stecleau în noaptea de Crăciun pe care kaizerul o petrecea aici. Kaizerul locuia în apartamentele dela etaj oglinzi mari, tapete aurite ori argintate, mesele oglinzilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al lui Voltaire desenat în creion de Frederic II. Opera lui Voltaire și literatură franceză. Sala scoicilor cu păreții încrustați cu felurite roce și pietre fine prețioase: agat, onix, lapis lazuli, sulf, cvarț, ametist, etc., scoici ciudate până și o scoică deschisă, cu mărgărintarul ei într-însa. Bogăție și strălucire care stecleau în noaptea de Crăciun pe care kaizerul o petrecea aici. Kaizerul locuia în apartamentele dela etaj oglinzi mari, tapete aurite ori argintate, mesele oglinzilor dintre ferestre din diferite marmore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Foarte multe còpii, colosale, însă còpii. La ieșirea din palatul cel nou, un bătrân cântă dintr-o mașină automată cântece vechi și melancolice. Pălăria jos, alături, și fiecare aruncă în ea cât îl lasă mâna. Am văzut Reni Raphael. Sala scoicilor, unde se serba noaptea de Crăciun. Fast, aurărie, argintărie. E mai impresionant Sans-Souci, cu simplicitatea lui de chinovie de odihnă a unui militar. Sans-Souci a fost construit în 1745-1747 de Knobelsdorf și Frederic cel Mare a locuit aici fără întrerupere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cernat Cozmiță Dinga Gri(gore) Doda Jurgea Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul rouă căzută în scoică (r.t.) Un călăreț fugea prin colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s, că toți mă bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Să trăiești ca banu-n punga săracului! Zarea parcă ardea, cercuită, înăbușită de ceață, de fum vânăt. (Înserare. Secetă. Câmpie) Ispol = cupa de dat afară apa din luntre Clonc = instrument de chemat somnul Uronița = o luntre cu capetele late, ca la scoică Samar = șaua pe care se pun coșurile de cărbuni, la descărcatul vapoarelor. Înscrierea lui Vasile Preotul Vasilescu din Vălenii de Munte. I-am dat un pahar de apă în ziua de 1 Sept. la minister, când murea de sete. Bul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Preotul Vasilescu din Vălenii de Munte. I-am dat un pahar de apă în ziua de 1 Sept. la minister, când murea de sete. Bul. Ferdinand 44 bis Nicolae P. Simonide. Glicerofosfat de calciu salamandra (foc) mărgărintarul (roua căzută în scoici) cristalul (ghiață comprimată) Sirenele foenixul magia neagră Femeia poate trece prin mai multe iubiri; la fiecare iubire nouă se reînoiește, ca luna. Trecutul este ca un drum lung în marginea căruia am lăsat în fiecare clipă bucăți din viața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor peste 150 de localități prin care voi trece, adică voi ajunge la vreo 900 de km. Voi reuși oare? Mai există și posibilitatea „pe bicicletă” sau „călare”. Impresionant faptul că ajungând în orașul vechi întâlnești în pavajul străzilor renumita scoică și săgeata galbenă ce-ți amintesc că ești pe camino și că drumul este lung. Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului din Iași. Pe stradă am văzut primii pelerini pe care îi identifici imediat prin nelipsitul rucsac impresionant prin dimensiuni, scoica agățată pe el, costumația adaptată, bastonul în mână, dar mai ales printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce se citesc pe chipul fiecăruia. Nu-i posibil să te rătăcești, căci simbolurile drumului te călăuzesc peste tot. Am servit masa
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o bancă dintr-un parc, și în timp ce mâncam admiram pelerinii ce treceau pe trotuarul din apropiere. Numi venea să cred că peste câteva minute voi intra și eu în ritmul lor de mers. Dar așa s-a întâmplat. Pe trotuare, scoica și săgeata mă îndrumă spre ieșirea din frumosul oraș pe care îl părăsesc în grabă, ieșind pe un drum pietruit și apoi printre câmpuri de pe care grâul fusese deja treierat, prin miriști. Ajung în satul Cizur Menor, unde mă impresionează
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Estella, 23 iulie M-am trezit în zorii zilei. Mulți pelerini erau deja îmbrăcați și gata de plecare deși încă nu era lumină afară. Leam urmat repede exemplul și la ora 7 eram ieșit din albergue. Mi-am cumpărat o scoică și o pălărie cu boruri largi și am ieșit din Puente la Reina traversând renumitul pod romanic, arhicunoscut și descris în toate ghidurile. Lumina soarelui de dimineață începe să scalde totul într-o frumusețe și în culori de nedescris; în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de km de aici. Aceeași distanță ca și ieri. Mergând prin împrejurimile Iașului aveam o medie de 5-6 km/h. Aici media a scăzut la 4 km sau chiar mai puțin. Rucsacul și dificultatea drumului își spun cuvântul. - Borna cu scoica și săgeata galbenă ce te însoțesc mereu pe camino - Torres del Rio, 23 iulie Astăzi drumul spre Los Arcos și apoi Torres del Rio a fost mai plan, așa că am putut parcurge distanța de aproape 30 km în același timp
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Alexandru Suceu. Dumnezeu să-l odihnească în pace, căci mult a mai suferit! Pe drum mă întâlnesc cu alți pelerini, cu care în șir indian intrăm în Najera. Localitatea nu-i prea mare, dar din cauza oboselii mi se pare enormă. Scoica însă și săgeata galbenă ne conduc la hanurile pentru pelerini. Mă bucur ca și evreii când au intrat în țara promisă iar bucuria - crește și mai mult când văd la intrarea în han două cazane mari cu mâncare, gratis, oferită
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent! De fapt m-aș fi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic de buruiană iar camino pare un fel de bandă albă, pietroasă ce șerpuiește prin câmpii, urcă dealuri nu prea înalte, coboară și iar urcă, mereu marcat de săgeata galbenă și de scoică. Cât de ușor este să scrii despre mersul tău peste dealuri si prin câmpii, trecând prin diferite sate frumoase, și cât de greu este să înaintezi, fizic, purtându-ți mereu bagajul, luptându-te cu oboseala care înaintează în trup cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc la drum. Soarele încă nu a răsărit, iar drumul începe să fie presărat cu umbre mișcătoare, tăcute, ce se orientează după săgeata galbenă și scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri dorind parcă să săruți soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini, de la spate, aruncându-le în față o umbră lungă, lungă ce tot pășește odată cu tine pe drum. Drumul scoicii și al săgeții galbene merge mereu spre apus, de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un convoi iese în zorii zilei și în primele ore ale dimineții îndreptându- se mereu spre apus, spre Santiago, pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la naștere, și îi va însoți până la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe drum ieșind din frumosul oraș Astorga. Pe străzi felinarele sunt încă aprinse. Nu s-a trezit nimeni în afară de silențioșii pelerini ce merg hotarâți în grupuri mici, câte doi sau alții singuri. Drumul este clar indicat de săgeata galbenă și scoica ce strălucește în caldarâmul străzii. Pe traseu, barurile sunt deja deschise îmbiindu-i pe toți pelerinii cu nenumărate bunătați, dar deocamdată rezist tentațiilor. Am servit deja o jumătate de litru de lapte, așa că îmi este de ajuns până la următorul sat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
materială a bisericii. Era ora 8, dar ușile bisericii erau încă închise, așa că m-am mulțumit numai cu admiratul din exterior și am plecat mai departe. Sunt frumoase și de apreciat și gardurile mănăstirii care poartă în fierul forjat imaginea scoicii pelerinilor la mărimi impresionante. Aceeași scoică cu laturile de aproximativ un metru o voi vedea și pe trotuarele din Sarria, la ieșirea din oraș. Complexul monastic benedictin de la Samos Pe drum, luna a dispărut, tăcută, lasând loc, întâi firav, roșietic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dar ușile bisericii erau încă închise, așa că m-am mulțumit numai cu admiratul din exterior și am plecat mai departe. Sunt frumoase și de apreciat și gardurile mănăstirii care poartă în fierul forjat imaginea scoicii pelerinilor la mărimi impresionante. Aceeași scoică cu laturile de aproximativ un metru o voi vedea și pe trotuarele din Sarria, la ieșirea din oraș. Complexul monastic benedictin de la Samos Pe drum, luna a dispărut, tăcută, lasând loc, întâi firav, roșietic, apoi din plin, soarelui. Este aproape
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am intrat În disputele vremii privind patogeneza acestui proces patologic. La Începutul anului 1953 am fost numit șef de producție, calitate În care supravegheam buna funcționare a tuturor secțiilor Întreprinderii (ecarisare; distrugerea cadavrelor și prepararea făinurilor de carne, oase și scoici; tăbăcărie; marochinărie; fabrică de nasturi; săpunărie; dezinfecție; deratizare și dezinsectizare -DDD. La jumătatea anului 1953 s-a deschis o secție temporară, care participa la confecționarea de materiale necesare pavoazării Capitalei cu ocazia Festivalului Internațional al Tineretului din 1954. Timpul pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dacă e să ne mărginim la verbalitate sau opere muzicale ori vizuale sau chiar rugăciuni, dacă lărgim cadrul la artistic și apoi la spiritual. Aș zice că acest dar al omului de a crea forme de expresivitate (opere) așa cum creează scoica perle este cel mai important dintre privilegiile care ne sunt date pe pământ. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș, ci, mai mult ca sigur, se înfundă... Într-un poem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]