4,267 matches
-
și prezentul în special" chemând o "intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu", ceea ce împinge semnificația apocalipsei (apo "dez"; kaly "a acoperi", în traducere "descoperire", "dezvăluire") spre "un sens escatologic". Păstrăm această interpretare asupra textelor apocaliptice (ulterioare profeților, stabilirii Scripturii iudaice) a lui Cristian Bădiliță 2 mai aproape de viziunea eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu semnificațiile pământului, a lutului: pentru că legea divină i-a predestinat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Borges le va numi "muzeu al formelor nestătătoare" (Cambridge), și, peste vreme, scrie la fel: Teza platoniciană care afirmă că toate au fost văzute de noi într-o lume anterioară, astfel încât a cunoaște înseamnă a recunoaște" (Noaptea darurilor); sau în Scriptura zeului: Pe fața pământului există forme străvechi, forme incoruptibile și efemere...". Putem recunoaște cu ușurință principiul schopenhauerian (eadem sed aliter) din Sărmanul Dionis în aceste pagini: Credea în infinite serii de timpuri, într-o rețea crescătoare și vertiginoasă de timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se apropie, se bifurcă... cuprinde toate posibilitățile" (Grădina cărărilor care se bifurcă). Această "rețea" crește în jurul eroilor borgesieni, ridică ziduri de oglinzi, se bifurcă într-un labirint care se creează pe sine odată cu textul (precum în Zahirul, Tadeo Izidoro Cruz, Scriptura zeului, în poemele Oglinzile, Elogiul umbrei). Omul borgesian aspiră să afle "cine este": "Ajung în centrul meu, / la algebra și cifrul meu / la oglinda mea. / În curând voi afla cine sunt" (Elogiul umbrei). O astfel de "algebră și cifru" gândea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vis" (Mureșanu). Petru Borges, visul este o rupere a "șirului", revelația memoriei: "Nopți după nopți am irosit, silindu-mă să-mi amintesc... Astfel am izbutit să birui anii, astfel am luat din nou în stăpânire toate câte îmi aparținuseră cândva" (Scriptura zeului). Memoria este carte, cartea e memorie. "Suntem memoria noastră, suntem acest himeric muzeu al formelor nestătătoare / această grămadă de oglinzi sparte" (Cambridge). Prin ea ne regăsim: "Bibliotecile sunt memoria umanității". "Viața ca vis" nu este un semn al nimicniciei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și artă "Regele Carol II", 1939, p. 514. 10 Epopeea lui Ghilgameș, Ed. Institutului European, Iași, 1999, p. 78. 11 Călinescu, George, Opera lui M. Eminescu, în Opere, Ed. Minerva, Buc., 1969, vol. 12, p. 4. 12 Biblia sau Sfânta scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a "Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 1975, Ecclesiastul, cap. 12, 7. 13 Banu, Ion, Profeții biblici vorbind filozofiei, col. "Bibliotheca Orientalis", Ed. Științifică, Buc., 1994, p. 101. 14 Op.cit., Ieremia, cap. 18,5. 15
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Sfanțului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grija a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București (cunoscută sub numele Biblia de la București) 3. Biblia sau Sfîntă Scriptură A Vechiului și Noului Testament, cu trimiteri, trad. Dumitru Cornilescu [1921], United Bible Societies, 1992 Surse Primare: William Blake 1. William Blake, The Complete Illuminated Books, Thames & Hudson în association with The William Blake Trust, London, 2001 [2000] (With an
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în The Holy Bible, 1929, p. 940. În românește expresia a fost tradusă după cum urmează: "un Îmbătrînit de zile" (Daniel, 7, 9), "Cel îmbătrînit de zile" (Daniel, 7, 13), "Cel Îmbătrînit de zile" (Daniel, 7, 22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură A Vechiului și Noului Testament, cu trimiteri, trad. Dumitru Cornilescu, 1992 [1921], pp. 866-867); sau "Cel vechi de zile" (Daniel, 7, 9; 7, 13; 7, 22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură, cu aprobarea Sfîntului Sinod, București, pp. 857-858). 16 "He
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de zile" (Daniel, 7, 22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură A Vechiului și Noului Testament, cu trimiteri, trad. Dumitru Cornilescu, 1992 [1921], pp. 866-867); sau "Cel vechi de zile" (Daniel, 7, 9; 7, 13; 7, 22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură, cu aprobarea Sfîntului Sinod, București, pp. 857-858). 16 "He [Urizen] formed golden compasses,/ And began to explore the Abyss": BCW: 234, 896. Este posibil ca celebrul desen care îl reprezintă pe Urizen în momentul în care creeaza universul folosind un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voia Tatălui, exprimînd vocea Tatălui în manifestarea timpului-Los. Această explică de ce Urthona este situat în Nord (Miazănoapte) și este descris ca fiind solid, pămînt: el este piatră din capul unghiului (potrivit cuvintelor din 1 Petru 2, 6: "este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine"), pămîntul de slavă, (vezi și expresia "Pămîntul Raiului", Vala, I, 15), Cuvîntul-Logosul Tatălui. [Roob (1997, p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
etern și va fi despărțit de Împărăția Luminii la sfîrșitul timpurilor, cînd Lucifer va primi drept casă locul unde se află acum Pămîntul (Jakob Böhme, Aurora, p. 266): locul Pămîntului va fi mîntuit și va fi moștenit de oameni, potrivit Scripturii; numai nașterea cea mai exterioară a spațiului în care se află acum Pămîntul va fi casa lui Lucifer, căci diavolii nu pot deveni iar îngeri sfinți (ibid., pp. 296, 297). 259 (VIII, 308) Mergi, Noa: Noa, Mahla, Hogla, Milca și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase" (Milton, 28, 36-38). Vesmîntul oricărei forme în Veșnicie este Lumina, iar Lumină este Ierusalim în orice om, si se cheamă Libertate (Jerusalem, 54, 1-5). Libertatea este deci Lumină omului în Veșnicie, potrivit Scripturii: "Cetatea n-are trebuința nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; căci o luminează slavă lui Dumnezeu, si făclia ei este Mielul" (Apoc. 21, 23). 308 (IX, 9) Și-i doborî: Los doboară cu mîinile Soarele și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prea bine lucrurile, ne blocăm sau ne este pur și simplu jenă. Cel mai ușor ar fi să apelăm la alte păreri, diferite de ale noastre, pentru a evidenția problema. Asta vom și face. Iubirea este corolarul tuturor virtuților, spune Scriptura. E prima și ultima valoare. Dragostea e mai mare chiar decât credința și speranța, pentru că le presupune pe amândouă. Toate celelalte valori „trec” prin iubire, sunt „filtrate” de aceasta. Dacă nu ar fi dragoste, totul ar păli, ar avea un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
arătat de alții, nu mă fixez prea ușor pe calea de mijloc, mai privesc În dreapta și În stânga, Îmi place să cred că mai sunt și alte poteci, că se poate și altfel. Am luat de bune ceea ce se scrie În Scriptură: Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, pentru că ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din Gura mea (Apocalipsa 3, 15-16). CITAT RETRAS!!! Mi-e frică
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sau să tăgăduim la tot pasul, să adoptăm stilul comportamental al lui „Gică contra”, dar o anumită trezie interpretativă, simț critic, rectitudine sau viziune personală sunt așteptate astăzi mai mult decât altădată. Sfântul Maxim Mărturisitorul vine și ne spune că „scriptura nu Înlătură nimic din cele date nouă de Dumnezeu spre folosire, dar pedepsește lipsa de măsură și Îndreaptă lipsa de judecată” (Capete despre dragoste). Cu o acută judecată am putea să ne apropiem... de limite - de depărtări, aș Înțelege eu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
AMICUL ȘCOALEI, revistă care a apărut la Sibiu trimestrial (ianuarie-decembrie 1860), apoi săptămânal (7 ianuarie 1861-10 ianuarie 1864) și bilunar (11 ianuarie 1864-31 decembrie 1865), sub redacția lui Visarion Roman. Adresându-se către „toți bărbații de școală”, A.ș., subintitulată „scriptură pedagogică” este unul dintre primele periodice pedagogice românești. Colaboratorii erau profesori și studenți. Pavel Vasici, Visarion Roman și Aron Densușianu au publicat aici articole privind situația școlii din Transilvania. În toate aceste contribuții prezida ideea consolidării și desăvârșirii școlii naționale
AMICUL SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285326_a_286655]
-
cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile” Scripturii sau din Sfinții Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
se poate schimba pe o bucată de carne de vită. Procesul este unul lent în care "activitatea oamenilor, surplusurile pe care ei le schimbă, trec încetul cu încetul prin această breșă îngustă, tot atât de anevoios la început cum trecea cămila din scripturi prin urechile acului. Apoi crăpăturile se lărgesc, se înmulțesc, iar societatea devine la capătul cursei o societate cu piață generalizată"224. O consecință, dar și o cauză a diviziunii muncii sociale o constituie creșterea cantității de muncă, antrenarea tot mai
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
În care se găsește Încastrată Piatra Neagră, care, Încă Înainte de Revelație, reprezenta un semn principal al sacralității templului, obiect comun de cult pentru toate triburile. ș...ț Cele șapte Înconjurări sunt prilej de meditație și rugăciune, gesturi neprescrise formal În Scripturi. Cu toate acestea au fost compuse texte pentru rugăciune, pe care pelerinul le recită sau le repetă după o persoană calificată sau, cel mai adesea, un ghid de profesie, așa-numitul mutawwif (care În mod curent asigură cazarea și masa
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Iași, 1815-1819; Tipicon, Iași, 1816; Apologia, Mănăstirea Neamț, 1816; Ceaslov mare, Iași, 1817; Liturghiile a sfinților ierarhi Ioan Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria Noului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831; Iubitorul de înțelepciune, Iași, 1831; Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
de tipărire la Blaj a acestei Biblii, alta decât cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și de talent: la Blaj, în 1795, se tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea de acum obicinuită, și mai ales de graiul și stilul
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
blăjeană de la 1795 a dominat limbajul creștin românesc până în pragul anului 1900, când încep să apară ediții de mare tiraj, tipărite de societăți care își au sediul mai ales în Marea Britanie, consacrate răspândirii Bibliei în toată lumea. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, tr. Samuil Micu, Blaj, 1795; ed. (Biblia sau Testamentul Vechi și Nou), t. I-V, Buzău, 1854-1856; ed. Sibiu, 1856-1858; Biblia de la Blaj. 1795, ed. jubiliară, coordonator Ioan Chindriș, pref. Lucian Mureșan și
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
5, 6; Ioan Modrigan, Zenovie Pâclișanu, Cum a apărut Biblia lui Clain?, „Cultura creștină”, 1919, 5-6; Zenovie Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Grigore Marcu, Sfânta Scriptură în „pom românesc”, MA, 1958, 11-12; Zenovie Pâclișanu, Istoria Bisericii Române Unite, „Buna Vestire” (Roma), 1976, 1-4; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, 114; Al. Andriescu, Elemente de stil oral în Noul Testament de la Bălgrad (1648
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
cărții s-a impus la un moment dat ca un deziderat al politicii culturale promovate de domnitorul Șerban Cantacuzino. Biblia de la București a suscitat întrebări referitoare la autorul sau autorii traducerii, precum și la raporturile textului cu tălmăcirile anterioare, parțiale, din Scriptură în limba română - tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad, tipăriturile mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament rămasă în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții a Bibliei au contribuit
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
pe text ale ierarhului moldovean) în numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir va adnota de asemenea în marginea unui exemplar din ediția din 1688, moștenită de la părintele său, domnitorul Constantin Cantemir. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988; Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I-V, Iași, 1988-1997, XI, Iași, 2003; Biblia 1688, I-II, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași, 2001-2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. relig.
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]