2,171 matches
-
Dacia aia roșie ca să-l ușureze pe moșu’ de bani ori să primească de la el te miri ce instrucțiuni. Se retrăgeau atunci În birou sau la umbra caisului din fundul curții și domnea Între ei o armonie gravă. Era mai scund cu mai bine de un cap decât moșu’ și avea tenul foarte deschis la culoare față de cel al părinților lui. Parcă și-ar fi ferit de soare fața aia rozalie, cu trăsături delicate, iar mâinile mici și Îngrijite Îi susțineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-a, am mers la Biserica Sf. Gheorghe, peste drum de Seminar. Clopotele din turnul bisericii, începură să bată rar, cu un sunet adânc,.. dangătul lor suna ca o chemare, ca un zvon.. glăsuind ca niște voci.. În poartă, moș’ Vasile-portarul, scund, bondoc, cu un zâmbet bun pe buze.. ne salutaașa cum o făcea de peste douăzeci de ani cu mâna la capul gol.. „Să trăiți, dom’ elev !”. El era „cerberul bun”, el știa tot ce intra și ieșea pe poartă, chir și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sala de clasă, școala Ieromonahului Veniamin... rămânând atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un purice. În ușa căsuței de la poartă, cu perdeluță albă la fereastră, moș’ Vasile-portarul, scund și bondoc, cu fața-i încontinuu surâzătoare, om de o bunătate rară... ne petrecea plângând și râzând, totodată,.. știa că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul ei... Cât de mult ne iubea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și încrâncenate. Mulțimea din Piață se înfierbânta din ce în ce.. uralele dând în clocot. Era o dezlănțuire de energii de nestăvilit. „ - E un fel de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat scund, bondoc, cu ochelari rotunzi ca două rotițe, la urechea vecinului, un domn în vârstă, înalt și foarte impunător, cu pălărie cu boruri largi și lavalieră neagră la gât, fost parlamentar liberal. „ - Nuu... nicidecum, domnule... ce linte..., e o crimă domnule
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o crimă domnule!.. îi răspunse indignat senatorul. Păi, bine domnule... chiar de bună voie..!”, și făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum, dom’le Senator, oare... oamenii ăștia, chiar nu văd în spre ce alunecăm..?!”, se mira acelaș domn scund. „ - Ba da, domnule... văd, cum să nu vadă!.. îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă, ori din ignoranță.. Și, nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în spirit de gloată... Așa a fost de când lumea e lume... Așa va fi întotdeauna cât va fi lume !... Împletiri uimitoare de fapte ale oamenilor și, de neprevăzut ale soartei..!”. „ - Da, domnule Senator... așa este..!”, fu de aceeași părere, bărbatul scund și bondoc. Istoria, domnule...istoria formează popoarele după chipul și asemănarea ei !.. adăugă Senatorul, și tot el continuă.. Istoria noastră plină de umilințe și imputări veșnice ne-a înmuiat firea, ne-a îndoit spinarea... La noi, domnule, invaziile au fost
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Patratul cu castani”. Am tresărit.. Castanii care mi-au ocrotit întreaga copilărie și adolescență la umbra lor,.. păreau niște moșnegi, împovărați de ani, frânți de șale și lipsiți de vlagă. Era mai mult decât deprimant, să-i vezi cât de scunzi au ajuns. Rezemat de pervazul ferestrei, cu mâinile împreunate și sufletul plin de dragoste, i-am mulțumit lui Dumnezeu că, măcar, i-am găsit în picioare... Că au rezistat.. Viața noastră de pribegi întâi în Banat... apoi, lunga viață a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mă simțeam ca o pasăre care fusese ținută multă vreme în colivie și uitase să zboare. Castanii și-au clătinat crengile.. și, altă salbă de frunze galbene au rătăcit o vreme în aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și probleme specifice. M. M.: Da, că neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC, mergeam noaptea, că noaptea se făcea mâncarea, și aveam acolo niște cunoștințe, între bucătari. Aveam un camarad din Constanța fomist tare, un tip scund și gras, cu un nume contrariant: Subțirică Lucian. Când eram de serviciu cu el (el era radiotelegrafist) nu se putea să nu facem o vizită pe la bucătărie. El știa bine ora când se tranșa porcul pentru masa de dimineață, avea
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
unesc, formând o coloană de calcar, ce leagă plafonul de podea. În unele peșteri, apa curgătoare este zăgăzuită În spetele unui obstacol natural și formează băltoacele. Când apa se evaporă, carbonatul de calciu rămâne depus pe mâl, formând o creastă scundă. Aceasta urmează linia apei și devine În timp un baraj natural ce zăgăzuiește un lac subteran. Fiindcă În grote nu există curenți de aer, suprafața apei acționează ca o oglindă, reflectând perfect stalactitele și celelalte structuri din tavan. Specialiștii consideră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
argint. În timpul ocupației japoneze, mormintele au fost dinamitate și jefuite 717. Tot În partea de nord a Coreei se află Templul Bohyeunsa din munții Mio Hian San („Munte frumos și parfumat”), ridicat În 1041, cu dispunere constelată și scăriță, boltiri scunde, decorații În culori vii, 243 de chilii, pavilion cu 10.000 de relicve. Templul a fost rezidit un secol mai târziu, consolidat În 1950718. Opera capitală a școlii neo-song este Plimbare În vis pe un tărâm ideal, realizată de An
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acest lucru și ne Îmbarcam În jeep-uri Într un safari tropical, pentru noi minuni 766 E.Kreps, op. cit., p. 118. 767 Ibidem, p. 119. 600 ale pădurii milenare. Străbatem, mai Întâi, o zonă de cocotieri malaezi (palmierul pandanus) mai scunzi, din ale cărui frunze lungi, crestate, se Împletesc vele, rogojini, preșuri, zărim arborele mango și arborele de pâine Înalt, cu frunze mari, arborele În flăcări (Flamboyant tree) cu crengile Întinse și Înțesate cu flori de un roșu-aprins, foarte decorativ. În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înțeles: * sulițele ploii: ....... * raze de aur: ............... * depărtări afunde:...... * bot catifelat:.............. * moare toamna:.......... * blana mătăsoasă:............ * turmele curg:.......... * cerul de sticlă:............ * cânta vântul:.......... * cerul spuzit de stele:...... 3. Grupează, Îin tabel, Însușirile fizice și sufletești desprinse din textul: "Băiatul se apropie. Era scund și slăbuț. Pe chipul lui se citea tristețea. Părul Încâlcit era galben ca paiul. Ochii albaștri aveau culoarea cerului de vară. Obrajii erau palizi și tot chipul lui arăta că nu prea știe să se joace. Privea sfios, călca nehotărât
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
nevralgice ale acestui fenomen în permanentă mișcare ; hèlas, nu sunt decât un singur om, înarmat cu un carnet de note și cu un aparat de fotografiat. Chiar la intrarea în curtea Mitropoliei, vizavi de porțile monumentale, adunate în jurul unei mese scunde, se află două călugărițe care reprezintă în mod „oficial”, Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Rolul lor este acela de a colecta acatistele și pomelnicele ce urmează a fi „citite” la altarul Catedralei, serviciu prestat de preoți în schimbul unei sume variabile de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plângă, din ochii săi frumoși și albaștri curg lacrimi mari, grele. La rândul meu, am ochii scăldați în lacrimi. Bătrânul mă întreabă de ce plâng, iar eu spun că de mila acestei țări. Mă ia spontan în brațe, este mult mai scund decât mine, eu îi țin capul pe piept, ca pe cel al unui strămoș îndepărtat. Plângem amândoi în tăcere, cu sughițuri și fără cuvinte. Se oprește atunci când vede cum se apropie de noi grupul de femei cu care a venit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din aștia, așa, mai cu capul în sac, așa că m- au reclamat la poliție, să-l închid, că nu merge cu pelerinajul”. În timp ce discutăm amical despre incompatibilitatea funciară între micul național și necesara asceză pelerină, în curte intră un bărbat scund și gros, desprins rapid din trupul rândului din apropiere, sub privirile fals-îngăduitoare ale unui jandarm. Omul cere o cafea, dar vânzătorul îi propune și un „întăritor” la cafea, acceptat bucuros, așa că în lichidul cafeniu și aburind din paharul de plastic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru „drumul ouălor încondeiate, turism în Bucovina”, tipul de acțiune de „promovare turistică” a regiunii marca Ministerul Turismului. Pangarul și magazinul de obiecte bisericești este găzduit într-un superb paraclis construit în jurul anului 1630 de către mitropolitul Anastasie Crimca, o clădire scundă, solidă, de mici dimensiuni, având la exte rior semne de pictură mai recentă, reprezentând martiriul sfântului. Intru pe ușa cu formă de ogivă : rafturi pline de zeci de CD-uri și DVD-uri cu muzică bisericească, diverse conferințe înregistrate, cărți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Am ajuns și la poarta mănăstirii. Maria, mai degrabă tăcută în timpul călătoriei, se apropie de mine, își împreunează mâinile în poală așa cum numai un țăran știe să o facă, se ridică pe vârfuri (am uitat să precizez că este foarte scundă), aproape că îmi șoptește la ureche cu o voce scăzută, pierdută de emoție, „domnule, eu vă mulțumesc că înțelegeți și legea noastră. Că toți suntem români și tot Dumnezeul acela îl avem”. Nu mai știu ce să răspund, dau automat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vizită... La Vama unde locuiați? Noi nu aveam casă proprie. Stăteam cu chirie, Într-o parte a unei case care aparținea unei familii de evrei (el era tehnicianul care Întreținea uzina electrică), iar noi ocupam În acea casă un parter scund cu o grădină foarte mare, din care ne revenea și nouă o parte; ocupam două camere și o bucătărie care astăzi mi se par imense... În orice caz, un spațiu imens În una din camere. Iarna acolo erau așezate o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doar lor le era permisă intrarea, dar numai până aici. Era înconjurată de porticuri de unde porneau galerii și încăperi susținute de coloane din marmură albă. Apoi treceai în curtea următoare, a fiilor lui Israel, care era separată de un zid scund de piatră și cincisprezece trepte în două diviziuni (prima a femeilor și cea interioară a bărbaților). Aici evreii veneau pentru a se ruga. Urma curtea preoților despărțită printr-un zid de un cot în înălțime de precedenta și care avea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără a-și putea întoarce capul din pricina legăturilor. Privește, lumina vine de sus și de departe, de la un foc aprins înapoia lor, iar între foc și prizonieri există un drum așezat deasupra de-a lungul căruia e zidit un perete scund așa cum apare înălțimea scenei la teatrul de păpuși ambulant și deasupra căruia ei pot privi păpușile. Da, văd totul, îi răspunse. Mai încearcă să vezi și că de-a lungul acestui perete, oamenii poartă diverse obiecte ce depășesc la înălțime
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lume, alt climat. Sâmbătă seara aveam să întâlnim în București - soțul meu și cu mine, un amic care după 20 de ani se întorcea din depărtări ca să îmbrățișeze pe cei dragi. Cu autobuzul de 9, sâmbătă am părăsit Fălticenii. În scunda tutungerie de lângă autogara Suceava, am răscolit cu încăpățânare toate boarfele din trusă până am găsit, și cu ajutorul tutungeriței binevoitoare, numărul tău de telefon. Ezitam între avion ora 16 și trenul de 12. Nu știu cum, dar pe la 11 eram la Ițcani și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
foarte veche. Dar descoperirile miniere sunt ca și cele tehnologice. Are loc aceeași Îmbogățire rapidă deoarece așteptările În continuă creștere aduc profituri tot mai mari. Dacă am putea găsi aur mai repede, am putea spori valoarea companiei“. McEwen, un bărbat scund, cu voce blândă, cu o mustață atent tunsă și Îmbrăcat la patru ace, avea un avantaj asupra concurenților săi mai lenți: nu era miner, nu gândea ca un miner și nu era limitat de concepțiile convenționale ale minerului. Pe când era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pe Rajesh, care are treizeci și ceva de ani, să Îmi povestească cum a ajuns să fie din Bangalore un jucător În afacerile globale cu jocuri. „Primul moment hotărâtor a fost pe la Începutul anilor ’90“, a spus Rajesh, un tip scund, cu mustață și cu ambiția unui boxer de talie grea. „După ce am trăit și am muncit În Europa ca student, mi-am propus foarte clar să nu plec din India. Voiam să fac ce știu mai bine chiar din India
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
lui Ibănescu și dreptul de a o exercita deveneau legitime. Seara, când toți erau în dormitoare, vinovatul trebuia judecat și pedepsit public. Era sâmbăta după-amiaza, câteva săptămâni înainte de Crăciun. Milițienii au închis dormitoarele. Ferestrele erau foarte mari, cu un parapet scund; se putea vedea și din dormitoare în curtea luminată și de afară în orice colț al lor. Erau trei dormitoare mari și unul mai mic, care comunicau prin uși. În cel mic aveam și eu locul pe priciul de sus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]