7,237 matches
-
spre Prinz Albrecht Palais. — Fără nici o legătură, zise el în timp ce ne apropiam de propriul său sediu, tocmai am primit o știre importantă care ne afectează pe toți. Britanicii și francezii au semnat un acord la München. Führer-ul a obținut Sudeții. Scutură din cap, minunându-se: — Un miracol, nu-i așa? — Da, într-adevăr, am murmurat eu. — Cum, nu înțelegi? N-o să mai fie război. Cel puțin nu acum. Am zâmbit cu tact: — Da, este cu adevărat o veste bună. Înțelegeam perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Herr Vogelmann, cel puțin atunci vom putea fi siguri că cineva face tot ce-i stă în putință ca să încerce să o găsească. Nu vreau să fiu nepoliticos, Kommissare, dar așa s-a întâmplat. Am sorbit din cafea și am scuturat din cap: Înțeleg foarte bine, i-am zis. Probabil că și eu aș fi făcut la fel. Doar că îmi doresc ca acest Vogelmann să fi putut să o găsească. Nu se putea să nu-i admiri, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină. Becker mă privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede așa. Iar după cele prin care tocmai am trecut nu pot zice că am băgat de seamă gustul. Urăsc să dau vești proaste. Mi-am trecut limba prin gură ca să scap de restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
restul de praf. — Deci? Ce crezi despre asta? Mai ai vreo bănuială bazată pe instinct, ca mai înainte? — Da. Se tot uita la ea cu subînțeles. — Așa ai făcut și tu, dacă e să o luăm așa, i-am zis scuturând din cap. Becker rânji larg: — Nu era rea, nu-i așa? Presupun că acum o să-mi povestești și cum ar fi ea la pat, nu-i așa? — Mai mult genu’ dumneavoastră, mă gândesc, domnule. — Zău? Ce te face să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru Rolf Vogelmann din luna iulie a acestui an. Mă întrebam doar de ce să mă fi angajat pe mine când ați fi avut mai multe motive să-l fi angajat pe el? Frau Lange clipi în mod deliberat și își scutură capul: — Mă tem că habar n-am. Am ridicat din umeri și mi-am permis un mic zâmbet: — Păi, cum vă zic, doar m-a nedumerit, atâta tot. Nimic important. Dumneavoastră semnați toate cecurile firmei, Frau Lange? Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mic experiment al dumneavoastră. I-am spus că va plăti Kripo pentru tot. Zărind galbenul închis care indica o tonetă de țigări, am oprit și am coborât din mașină. Am cumpărat două pachete și am aruncat unul în torpedou. Am scuturat pachetul ca să scot o țigară pentru ea, apoi pentru mine, și le-am aprins pentru amândoi. Nu vi s-a părut ciudat că a neglijat, de asemenea, să întrebe câți ani are Emmeline, la ce școală merge, cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
luați în considerare apelarea la serviciile unui medium care să vă ajute să vă găsiți fiica. Avea un accent educat și vorbea cu viteza unui om dintr-un loc precum Frankfurt. — Un medium? am zis. Vă referiți la spiritism? Am scuturat din cap: — Noi nu credem în astfel de lucruri. Voiam să aud ce-ar fi putut spune Rahn pentru a ne convinge de idee. El zâmbi cu răbdare: În ziua de azi, asta nu e o problemă de credință. Spiritismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mai mult, e poponar. Am golit paharul și mi-am turnat încă unul, inhalând adânc din el pentru a mări efectul, simțind cum mă mănâncă buzele în timp ce țineam băutura în cerul gurii un pic înainte de a o înghiți. M-am scuturat nițel când am lăsat-o să alunece pe gât și am spus: — Vreau să îi aplici o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-te-ar naiba! Rănește-mă când îți spun! Am prins-o de încheietură când lovi din nou: — Mi-a fost de ajuns pentru o singură seară. I-am prins și celălalt braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și rinichii mei se strâmbară când coapsele ei puternice strânseră tare. — Încetează, pentru Dumnezeu! — Lovește-mă, nemernic prost și urât ce ești! Am zis și prost? Un polițai tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hering, nu-i așa? Bănuiesc că șofezi. Probabil chiar l-ai ajutat pe Kindermann să agațe corpul neînsuflețit a lui Hering ca să pară o sinucidere. — Nu, nu este adevărat. — Purtau uniformele lor SS, nu-i așa? El se încruntă și scutură din cap: Cum ați putea să știți asta? — Am descoperit o insignă SS înfiptă în carnea din palma lui Hering. Pariez că s-a luptat destul de mult. Spune-mi, bărbatul din mașină s-a luptat și el? Bărbatul care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
externare, și-a schimbat numele în Weisthor, iar restul - fără îndoială, îl cunoașteți, Reichsführer. Himmler aruncă o privire dosarului preț de un minut-două. În cele din urmă oftă și întrebă: — E adevărat, Karl? Weisthor, ținut de cei doi ofițeri SS, scutură din cap: — Jur că e o minciună, pe onoarea mea de gentleman și de ofițer. — Suflecați-i mâneca de la mâna stângă, am spus eu. Omu’ e dependent de droguri. Kindermann îi dă cocaină și morfină de ani de zile. Himmler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
praf... — De ce nu le-ai oprit?... șopti Felix către Dromiket 4. — Am uitat, răspunse acesta ridicând din umeri și urcă spre interiorul navei. „Bourul” mai trepidă puțin și se opri. — V-aș ruga să poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi conduse la baza unui turn, de unde luară liftul până în vârf, pe un fel de terasă deschisă. — Sistemul nostru e foarte simplu, zise pedagogul după ce îi lăsă să admire priveliștea întregului așezământ. El se bazează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Și cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Și-i venim acum de hac! Lasă numai să mă-mbrac Și-ți ajut să urci în pom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes." Dar aceste acorduri nu rezultă dintr-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prea bine cum a fost identificat Galois ca autor al acelor rânduri. De ajuns că la 3 ianuarie 1831 e eliminat de minister, din școală, la cererea directorului. Galois îndură această nouă decădere oarecum ușor, bucuros (poate) de a fi scuturat orice disciplină și a fi devenit el însuși: un maestru și un cetățean, nu un elev. Altfel l-ar fi atins eliminarea din Școala Politehnică. * Un moment îl vedem întemeind, în prăvălia librarului patriot Caillot, din Rue de Sorbone, un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ( A s, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ( Ios.6:16 Dacă sunt tristă și poate mor când se scutură liliacul se dezbrăca pământul de haine îmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt arăt mă simt apoi țărâna zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindeca mărul cunoașterii ascuns în mine îmi scutură vântul abisului încheieturile și scot din toate minele demult închise aur Dacă sunt tristă și valul cel negru își flutură praporii prin odăi preoții peșterilor cântă bucuriei prohodul mă eliberez din cosciugul de ceară al minciunii uimesc încă o dată cortegiul
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Voi căuta prin noapte răposaților urma Calea spre Viață, Păstorul și turma. Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă Să beau aghiasma sfințită din Stâncă. Să mă scutur de praful stelar și de tină Să mă mirui pe frunte cu har și lumină. Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt Din nou să mă nasc înviind în Cuvânt. Referință Bibliografică: CĂLĂTORIA PRIN VIS / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
părere când mânji cuprinși de doruri, dau primăverii ghes și vin să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama-i de iarna grea albită, poemul de iubire lunatec și păgân Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ești aievea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe aleile dragostei pierdute în uitare. Se scutură în sufletul meu, o frunză neștiută de tine - este lacrima toamnei. Referință Bibliografică: Lacrima toamnei / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
confirmate: „Even from the dream eyes /I shed tears /when my thought left / uncovered / on a star / with a bride-like / mysterious shadow” (Chiar și din ochii visului) sau se doresc conștientizate: „Și eu tot un ochi sunt / al liniștii asurzitoare / scuturat de foc / din glob în glob /până peste marea / noapte care trece...”( Și eu tot un ochi sunt), înțelegând proiecția unui ochi, posibil, ciclopic, care privește, deopotrivă, timpul și veșnicia. O proiecție-transfigurare, prin ardere, prin aprindere - consonante sonor sfredelitoare (Quinta
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
noaptea primăvara inimii și toamna trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]
-
descătușez oglinda apei să pot spune: lună! lasă curcubeul pe noi iarna să nu poată arunca zăpadă în păr, roșul îmi face cu ochiul până la orbire. Mă așez lângă lac să-ți cânt din flaut timpului îi cer să-și scuture secundele în sens invers destinul să-mi dea socoteală: de ce? sau poate am uitat eu să-mi deschid buzele spre razele tale? Înainte de răsărit, aștept să mă naști. (foto-pictura pe sticla realizata de mine) Referință Bibliografică: Timpul trece monoton ... / Maria
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
ruptă de uitare sau de vreo vină, supărare, dezamăgire... Omul cumsecade își îndreaptă privirea către cel caree îl strigă, omul necumsecade și-o ascunde. De unde nu e, nu te poți aștepta să primești, așa cum, de pildă, nu ai de ce să scuturi un pom gol. „Doamna Ileana!”, m-am auzit, mirându-mă de mine că strig. O zărisem la un spectacol cu Maria Dragomiroiu de la Sala Palatului, pe Ileana Popovici, artista, omul de televiziune, de presă și de cultură. „Ei, iată că
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]