4,879 matches
-
de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au rostogolit anii unei secete cu urmări prelungite am învățat să prețuiesc pâinea, pentru că atât eu cât și sora mea, consideram o sărbătoare ziua, când se împărțea o franzelă. Singura bucurie erau cărțile împrumutate de la biblioteca de cartier, ce se afla în colțul străzii. Aveam
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
de o candoare atît de delicată... încît trebuie să o citez toată: „Să ne întîlnim din nou/ unde ne-am iubit astă vară/ cu mîinile împletite/ topind șerpi între degete (iar o trimitere discretă, la „Thalasa” lui Macedonski!)/ și sorbind seceta/ odată cu nisipul clepsidrei// Trupurile încă puteau să mai strige/ atît de puternic/ încît să cutremure cerul// dar noi am tăcut“. „degetele ei lungi/ ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”). Și acuma un „Avertisment”! - „poligonul de tragere/ unde se
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
de teren), filtrarea apei cu acest ideal filtru constituit din rețeaua complicată a rădăcinilor. Nu în ultimul rând, pâlcurile (perdelele) de păduri de la șes au un rol esențial în procesul de menținere a umidității solului și aerului în perioadele de secetă, precum și în procesul de apărare nu doar a culturilor, ci și a localităților de vânturile puternice din toate anotimpurile, respectiv de furia zăpezilor viscolite. Unde mai punem la socoteală efectul odihnitor și reconfortant al pădurilor pentru oameni și pentru feluritele
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni. Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belșug și au rodit țarinile, încât toți s-au îndestulat de hrană. De aceea, toți - mireni și călugări, săraci și bogați - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor
VIAŢA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DE EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376844_a_378173]
-
el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină și măreție. Iată că acum visul său se împlinea și se bucura de tot ce și-a putut doar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poartă și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arăta o secetă prelungită. Mireasa primește un lighean cu apă și trebuie, așezată în genunchi, să-l spele pe picioare. Soacra mică dă primele semne de indignare dar o potolește soțul. Plecăm cu tot alaiul la biserică, în celălalt capăt al satului. Era
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. Adevărul din acrostih Această pagină de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
n-a mai ieșit din cameră până după miezul nopții. La un moment dat i-am auzit pașii și vocea scăzută, recitând sacadat. Mama mai trebăluia prin bucătărie, când el a intrat în vârful picioarelor, rugând-o să-l asculte: «Seceta a ucis orice boare de vânt...». Cunoașteți poezia din manualele de limba și literatura română. Nichita Stănescu a rămas surprins de strălucirea versurilor când a citit-o prima dată în „Viața românească”. Avea un sentiment de admirație amestecat cu unul
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului 4 Februarie 2015 Și cuvintele, asemenea oamenilor, sunt îmbrăcate în piele. Toate au sensibilitatea lor. De aceea vă rog mereu să aveți grijă de ele! Pielea ne apără și le apără, de frig, de secetă și mai ales de risipirea care ne pândește ființa. Toate bolile de pe pământ trec prin piele! Și ele, cuvintele, se îmbolnăvesc uneori... Mie mi-a plăcut întotdeauna să le mângâi cu dragoste tristețile și bucuriile-, aceasta e de fapt menirea
ÎN PIELEA CUVINTELOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376082_a_377411]
-
pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume. curând își veghează un trup de legume tainul din poarta sfidării oculte. hai Doamne respiră în seceta-ntreagă. altarul se-nchină în fața tristeții. sunt fiii Tăi liberi. se coc bătrâneții. privește spre lutul cu mâna beteagă. spre Tine vom merge pe căi neștiute. vei fi însumarea puterilor noastre. opinci răstignite. iluzii albastre. deschide-vei ochii luminii știute
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de pușcă.tronează ermetic tăcerea din cușcă.din zone extreme clamează plăcerea.e beznă în noaptea durerii acute.sunt umbre își plimbă norocul prin lume.curând își veghează un trup de legumetainul din poarta sfidării oculte.hai Doamne respiră în seceta-ntreagă.altarul se-nchină în fața tristeții.sunt fiii Tăi liberi. se coc bătrâneții.privește spre lutul cu mâna beteagă. spre Tine vom merge pe căi neștiute.vei fi însumarea puterilor noastre.opinci răstignite. iluzii albastre.deschide-vei ochii luminii știute
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poarta și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arată o secetă prelungită. Mireasă ... Citește mai mult Cu excepția unor cazuri din tinerețe când eram săraci lipiți, am mers la toate nunțile la care am fost invitați. Așa că acum vreo zece ani, cănd fratele soției din București ne-a anunțat că va fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
străvechi, ne părea rău că nu avem un aparat de filmat. Socrul mare apare la poarta și se așează pe un scaun. Jegos, zdrențuit, desculț, cu picioare gloduroase, cred că a căutat mult niște noroi, totul în jur arată o secetă prelungită. Mireasă ... XXIX. SPITALUL DE IERI ȘI DE AZI, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1331 din 23 august 2014. Ina dragă, facem ce facem și vorbim de spitale. La tema asta am câteva pagini cu epigrame. Iată una
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când te gândești la propria frumusețe ! Arinul, păsăretul și morarul, Sau salcia și ciurda, grădinarul, S-au învoit cu mersul meu în munte Și seceta găsit-au să înfrunte, Căci vântul le-a venit în ajutor Și apă le aduce cu un nor. Credeam c-ai înțeles și că îți pasă, De dorul meu de munți și de acasă. Așa cum vrei mereu să-ți fie
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
de război, de vremurile de demult,pana cand ochii ei albaștri rămâneau pierduți undeva ,departe.In clipă aceea vedeam cerul în ochii ei,iar o lacrima îi impodo- bea obrazul. Se ruga bunica la cer și la Dumnezeu,atunci când era secetă ,cerând ploaie sfântă,să salveze gradi- nile și culturile de pe camp.Veneam cu drag în fiecare vacanță și plecăm cu tristețe, de fiecare dată. La gară puteam să văd satul meu frumos și îl mângâiam cu privirea ,apoi ,cănd trenul
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi, Tril de păsări cântătoare de-ai fi te-ar croncăni asurzitor înaripate-n doliu, De-ai fi tu calp cu etichetă un cor de osanale te-ar slăvi. ------------------------------------ Magdalena BRĂTESCU Rehovot, Israel
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
În incinta campingului nostru tocmai se retezau cinci arbori distruși. Rangerul de serviciu avea lacrimi în ochi în timp ce ne spunea că neam de neamul său - el fiind la a treia generație - n-a trăit așa tragedie, cauzată în principal de seceta îndelungată. Dacă ar fi avut suficientă apă, pinii ar fi secretat un lichid care ține dăunătorii la distanță, dar așa... Alte porțiuni de pădure erau distruse de incendii, fenomen frecvent în California, dar nu la fel de tragic. În fapt, popoarele indigene
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
Cina cea de taină. Se spune că strămoșii noștri daci se nășteau cu privirea îndreptată spre înaltul cerului, pentru a lua cunoștință, încă din prima clipă a vieții, că acolo, Sus, sălășluia puterea divină care îi veghea, mustrându-i cu secete sau cu boli, când uitau uneori de vechile datini, dar și cu ploi și lanuri mănoase de grâu, cu sănătate în trupurile lor viguroase și cu bogăție în case, când vocile acestora înălțau imn de mulțumire zeului suprem. Una dintre
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Labiș Pruncind pe când căprioarele Se adăpau ”una câte una” Învrednicind plânsul în foame demult, El își potoli setea din copite de ciută Și muri norocos că n-a mai... murit ! Eu, bine că vreau să-l văd printre rouri Când seceta ucide ”orice boare de vânt” , Mă tem că nici ploaia mâine nu vine Să fie cu cerul de-atunci legământ ! Mă tem c-am să mor, Deși mai sătul, Mai flămând de frumos și de rimă!... Virgil Ursu Munceleanu Referință
UN GEAMĂT DIN UMBRĂ de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373250_a_374579]
-
prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere au reușit un zbor peste hiat și au ajuns să guste din lumină... În gândul meu și-
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
în trup câteva vieți, (de mulți neștiute), rânduite ca-ntr-un stup: viața socială, viața spirituală, viața sexuală ... chiar viața de apoi. Din primăvară, toate au înforit din abudență, natura fiind darnică peste măsură cu ploi. În vară și toamnă secetă mare ! Timpuri, când, incredibil de ușor, se moare. De câteva m-am lepădat ca Dochia de cojoace, simțind că timpul mă paște și-am să fiu dus la iarbă verde, ca mielul, unde, nimeni, oricât m-ar mai iubi, nu
REABILITAREA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372285_a_373614]
-
mult femei. Apa se dă cu porția, Ne luăm fiecare rația. Asfaltul frige sub picioare, La umbră nu mai e răcoare. N-a mai plouat de luni de zile, Ploaia așteptată nu mai vine. Scade apa-n lacuri și fântâni, Secetă-i de multe săptămâni, A pârjolit câmpuri și dealuri, A frânt dorințe, idealuri. Zefirul a adormit, Soarele ne-a toropit. Orașele sunt cuprinse De betoanele nestinse, Care adună, acumulează Căldura ce o radiază. Sufocă oameni, plante, animale, Trăim azi clipe
VARĂ INFERNALĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374668_a_375997]
-
și Mitropolit al Moldovei pe arhiereul Justinian Marina. În cei trei ani cât a păstorit la Iași ca arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei, PS Justinian a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită de război și pârjolită de secetă. Patriarhul Justinian Marina La data de 27 februarie 1948, Patriarhul Nicodim Munteanu a trecut la cele veșnice, în vârstă de 83 de ani. Colegiul Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE IUSTINIAN MARINA – ACUM LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE LA MUTAREA DIN LUMEA ACEASTA, PĂMÂNTEASCĂ (1901 – 1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2275 din 24 [Corola-blog/BlogPost/375675_a_377004]
-
să elimine cauzele avertismentelor venite din partea naturii agresate, căci aceasta ar fi însemnat ca omul să-și suprime o bună parte din poftele și ambițiile sale nesățioase, ci s-a arătat preocupată doar de înlăturarea efectelor acestor avertismente: furtuni, inundații, secete prelungite, alunecări de teren etc. Dar iată că poluarea fără precedent s-a transformat într-un fenomen global imposibil de stăvilit, chiar dacă din această clipă omenirea întreagă ar trece la surse nepoluante de energie (solară, eoliană, energia mareelor etc.), iar
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
ei de pasăre albită de încercări. În clocot sângele răsturna dealurile. Văile ascultătoare primeau pământul și crucile rădăcini din copacii frânți. El număra frunzele, câinii lătrau, ea dormea pe brațul lui de argint. Deschidea drumurile în tainele pădurilor arse de seceta omului, când mâna lui, umbra mâinii lui creștea odată cu secera. El deschidea cuiburile liniștit, ea primea puii piuindu-i sensurile cerului. El lăsa în părul ei un fulg de cuvânt, ea năștea un poem copil. Amândoi răsuceau amintirile ca pe
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]