3,068 matches
-
că ea știa că, în ciuda protestelor soțului ei, viața lui James avea să fie cea mai puțin afectată de apariția unui copil. El avea să continue să se ducă la serviciu în fiecare zi, să-și bea cafeaua preparată de secretară, să ia prânzuri de „afaceri“ pe parcursul cărora să poarte discuții de om matur, în vreme ce ea avea să rămână acasă, obligată fiind să jongleze cu toate responsabilitățile - să mănânce hrană rece cu o mână și să pretindă că e stimulată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebat-o Susan, care era mai practică. Vei fi nevoită să te muți? Dacă vrei, poți să vii să stai cu noi o vreme. —Mulțumesc, dar Luca mi-a zis că pot s-o păstrez. Va trebui să mă redevin secretara cuiva și-atunci bănuiesc c-o să fiu în stare să acopăr ratele la bancă. La naiba! a exclamat Fiona țuguindu-și buzele. Deci povestea chiar s-a încheiat! Crezi c-o să se întoarcă la Sofia? Nu știu, a răspuns Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână o secretară; astea trebuie să plece mâine. — O să vă duceți acasă să mâncați? Nu. Anunț-o pe soția mea. Ieșiră. Anuhar dădu câteva ordine și coborî scările în fugă, ajungându-l în clipa când se urca în automobilul negru, în care șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păi, bineînțeles că nu face de ea. La mătură, la closete, deh, asta-i libertatea și democrația... Păi, la prezența și aspectul ei, nici nu s-ar pune problema, și lasă c-o să-i găsească el ceva, un post de secretară sau dispeceră... O vreme chiar se lăsă În nădejdea lui, și el a tot amânat și a cam dus-o cu vorba, deși nu e vorbă, că s-o fi zbătut să caute. Ar fi avut la o adică niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-te la Roșioara că nici cu trei habar n-are?!... Atâta că ea nu-i ca Roșioara, s-atârne și s-aștepte să-i pice. Unde ar ajunge dacă ar sta în nădejdea lui Velicu pentru posturi de dispecere și secretare? Ba tocmai că, de-acum, atârna la Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi crezut altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o reținere să-i povestească cât de greu se descurcă. Credeam că v-a spus Geta. — Doamna Timuc Georgeta, să-nțeleg că la ea te referi? — Da. — N-am apucat să vorbesc personal cu ea. I-a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de un calendar pe care socoti cu pixul, da, am să te caut eu, să zicem, peste vreo două luni. Pe întâi martie, da, pică într-o miercuri. Dacă intervine ceva între timp, dai telefon și-mi lași mesaj la secretară. Ține aici. Îi dădu o carte de vizită cu adresă și numere de telefax și Petronela Ghițescu, consilier juridic la Ministerul Educației și Învățământului. Și-n două luni se rezolvă, doamna Petronela? Fața ei cenușie plutea în fum de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
degeaba s-ar desprimăvăra dacă n-ai pe ce pune mâna. La cine să fi căscat gura, dacă nu tot la doamna Petronela? Iarăși friptă de lipsuri, da, a căutat-o în două rânduri la telefon și i-a spus secretara că nu-i în țară, da’ trebuie să pice zilele astea, doamna Dogaru, bineînțeles c-am s-o anunț, și, în sfârșit, a dat Dumnezeu. Întârziase. A apărut cu o întârziere de aproape două săptămâni față de dată stabilită de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Lumina palidă a zorilor se strecura prin geamul murdar și prăfuit al lucarnei aflate deasupra capului meu. Zâmbind, m-am Întors pe partea cealaltă și am adormit. 2 Am Întârziat câteva minute la ora de gimnastică a lui Rachel. Lou, secretara, voise să-mi verifice programul pe săptămâna aceea și, când ea vrea să te Întrebe ceva, nu te poți Împotrivi. În timp ce deschideam ușile duble ale sălii, o pală de aer greu și umed venind din interior m-a lovit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Dar, În cazul ăsta, persoana trebuie să se fi mișcat foarte repede și În tăcere. M-am uitat la celălalt polițist, care ședea discret Într-un colț, cu un carnet În poală. Dacă tot avea de gând să facă pe secretara, trebuia să-și Îndeplinească misiunea cum se cuvenea: să-și țină picioarele Încrucișate elegant și să cocoațe carnetul pe genunchiul Îmbrăcat În pantaloni gri. Pixul plutea pe suprafața hârtiei, În aparență aproape fără să-o atingă. Nu părea pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
le știe. În ultima vreme, n-am prea avut timp liber. — Trebuie că toate chestiile astea de administrație sunt teribil de plictisitoare, am spus eu. Urăsc să stau la birou. — Ah, nu, nu mă deranjează. Mai demult, am lucrat ca secretară cu jumătate de normă la o tipografie și mă ocupam de toate. Era distractiv. Nu, ceea ce mă termină e faptul că vin toate deodată. Am nevoie de un somn zdravăn Într-o cameră Întunecoasă. — Noi tocmai am discutat cu Derek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am ocolit clădirea și-am intrat În sală. Lesley ședea la recepție, citind o revistă. Nu urmărea cuvintele cu arătătorul, dar pun pariu că asta era doar din pricină că exista pericolul s-o vadă cineva. Își găsise În sfârșit vocația: era secretara perfectă. — Bună, Sam, mă salută plină de importanță. Ai venit mai devreme. — Semnează-mă În registru. Lou e prin preajmă? — E În birou. Am bătut și am intrat. Lou trona În spatele biroului, tastând la calculator. Își ridică privirea către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În registru. Lou e prin preajmă? — E În birou. Am bătut și am intrat. Lou trona În spatele biroului, tastând la calculator. Își ridică privirea către mine și Întrebă: — Aveți programare, dnă Jones? Dacă nu, vă rog să stabiliți una cu secretara mea. — Ți s-a urcat autoritatea la cap, i-am replicat eu, sever. Ai ajuns ahtiată după putere. M-am așezat pe un colț al biroului. — Vreau să te Întreb ceva În legătură cu sistemul de alarmă. * * * Am presupus că ceea ce urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce urmăream, expresia ei părea să spună „Ce mama dracului mai e și e asta?“. Mă așteptam ca acum, fiind directoarea sălii, să ia mai În serios eventualele Încălcări ale normelor de siguranță decât pe vremea când era doar o secretară ce-și putea permite să nu aibă nici o grijă sau responsabilitate. Cu toate astea, Îmi spusese ceea ce doream să știu. Am intrat În creșă. Era pustie, căci nu se deschidea decât pe durata anumitor lecții. În diminețile de sâmbătă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
paradă intelectualii radicali de operetă, despre care, cu cât spunem mai puține, cu atât mai bine. Plantele de ghiveci erau moarte. Poate că, În loc să le ude, stăteau de vorbă cu ele. Acum puteți intra În biroul lui Gavin, mă anunță secretara, afișând un nivel impresionant de familiaritate față de șeful ei. Pun pariu că individa ar fi fost concediată imediat din majoritatea cabinetelor de avocatură din zona asta, dacă i s-ar fi adresat altfel decât cu „Dl Pritchett“. Gavin, așa cum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tremurătoare ale tatei primiseră pașaportul care ne dădea dreptul la o ședere în Italia, în scopul unor examene medicale necesare stabilirii diagnosticului. Aceea a fost prima minune. Comandantul Miliției cunoștea problema. Îl invitase personal pe tata în biroul lui, spunând secretarei: „Se poate, fetițo, doar domnul Teodorescu e administratorul blocului meu!” Administratorii de bloc au trecere, ei stau de vorbă cu milițienii. La sfârșitul pașaportului eram înscris și eu, cu fotografie. Comandantul Miliției mă băgase și pe mine în seamă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă nu reîncepem să murim, nu vom avea viitor. Regele făcu o cruce lângă cuvântul pensii și spuse, Ceva trebuie să se Întâmple, Da, majestate, ceva trebuie să se Întâmple. Plicul se afla pe masa directorului general al televiziunii când secretara intră În cabinet. Era de culoare violetă, prin urmare, neobișnuită, iar hârtia, de tip gofrat, imita textura inului. Părea vechi și dădea impresia că mai fusese folosit Înainte. Nu avea nici o adresă, nici a expeditorului, ceea ce se mai Întâmplă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întâmplă niciodată, și se afla Într-un cabinet a cărui ușă, Încuiată cu cheia, fusese deschisă exact În acel moment, și unde n-ar fi putut intra nimeni În timpul nopții. Întorcându-l ca să vadă dacă era ceva scris pe dos, secretara se surprinse gândind, cu o senzație difuză a absurdului de a gândi așa ceva și de a fi conștientă de asta, că plicul nu era acolo În momentul În care ea introdusese cheia și făcuse să funcționeze mecanismul Încuietorii. Prostie, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Încuietorii. Prostie, murmură ea, cred că n-am observat că era aici ieri când am plecat. Își plimbă privirea prin cabinet să vadă dacă totul era În ordine și se retrase la locul ei de muncă. În calitatea sa de secretară, și pe deasupra de Încredere, ar fi autorizată să deschidă plicul acela sau oricare altul, cu atât mai mult că nu era pe el nici o indicație cu caracter restrictiv, cum ar fi cele de personal, particular sau confidențial, totuși nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
odată și să se termine cu misterul. Se referea la șef, la directorul general, care Întârzia. Era zece și un sfert când apăru În sfârșit. Nu era un om vorbăreț, sosea, dădea bună ziua și imediat intra În cabinetul său, unde secretara avea ordin să intre numai după cinci minute, timpul pe care el Îl considera necesar să se facă comod și să-și aprindă prima țigară a dimineții. Când intră secretara, directorul general era Încă Îmbrăcat cu sacoul și nu fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sosea, dădea bună ziua și imediat intra În cabinetul său, unde secretara avea ordin să intre numai după cinci minute, timpul pe care el Îl considera necesar să se facă comod și să-și aprindă prima țigară a dimineții. Când intră secretara, directorul general era Încă Îmbrăcat cu sacoul și nu fuma. Ținea cu amândouă mâinile o foaie de hârtie de aceeași culoare cu plicul, și ambele mâini Îi tremurau. Întoarse capul În direcția secretarei care se apropia, dar a fost ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aprindă prima țigară a dimineții. Când intră secretara, directorul general era Încă Îmbrăcat cu sacoul și nu fuma. Ținea cu amândouă mâinile o foaie de hârtie de aceeași culoare cu plicul, și ambele mâini Îi tremurau. Întoarse capul În direcția secretarei care se apropia, dar a fost ca și cum n-ar fi recunoscut-o. Brusc Întinse brațul cu palma deschisă ca s-o facă să se oprească și spuse cu un glas ce părea să iasă din alt gâtlej, Ieșiți imediat, Închideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o facă să se oprească și spuse cu un glas ce părea să iasă din alt gâtlej, Ieșiți imediat, Închideți ușa aceea și nu lăsați pe nimeni să intre, pe nimeni, ați auzit, indiferent cine ar fi. Plină de solicitudine, secretara vru să știe dacă era vreo problemă, dar el Îi tăie vorba cu violență, Nu m-ați auzit că v-am spus să ieșiți, Întrebă el. Și aproape strigând, Ieșiți, acum, imediat. Biata doamnă se retrase cu lacrimi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doamnă se retrase cu lacrimi În ochi, nu era obișnuită să fie tratată cu asemenea maniere, sigur că directorul, ca orice om, are defectele lui, dar e un om În general binecrescut, nu-i stă În obicei să facă din secretare preș de șters picioarele. Trebuie să fie ceva din scrisoare, nu există altă explicație, gândi ea În timp ce căuta o batistă ca să-și șteargă lacrimile. Nu se Înșela. Dacă ar fi Îndrăznit să intre din nou În cabinet l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
știe foarte bine că nu toate merg ca pe roate pe acolo, Dar nu mie Îmi scriu În general pentru a se descărca, gândi el. Cum era firesc, gândul acesta Îl făcu s-o sune În cele din urmă pe secretară ca s-o Întrebe, Cine a adus această scrisoare, Nu știu, domnule director, când am venit și am deschis ușa cabinetului dumneavoastră, așa cum fac Întotdeauna, era deja acolo, Dar asta e imposibil, În timpul nopții nimeni nu are acces la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]