2,355 matches
-
Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă hotărăsc s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face profeții catastrofice creștinismului, pe care îl vede că pe o religie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un gol de umanitate ne va durea în piept, ne vom aminti că am fost odată cei despre care René Char spunea: "destinul lor este sinuos, nu glorios""90. Entuziasmul cu care întâmpină Cioran moartea, pe care o așteaptă cu seninătatea specifică budiștilor, trimite la trăirile sfinților în ajunul morții, numai că el știe că dincolo nu îl așteaptă Dumnezeu, ci că va reveni la liniștea pe care omul a avut-o înainte de experimentul eșuat al divinității. Aici apare încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iar lipsa acestora relevă de fapt lipsa dragostei adevărate. Milostivirea reprezintă și o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
nume de François Rabelais, scriitor francez din secolul al XVI-lea. Rabelaisiană este și veselia debordantă a lui Creangă. Nicăieri mai mult ca în acest basm nu este mai prezent hazul de necaz, acel optimism românesc de a trece cu seninătate ădar nu cu inconștiență) peste greutăți. Drumul constituie pentru erou o adevărată școală, așa cum se întâmplă în societățile arhaice. Eroul se confruntă cu răul, îl biruie, și nu ușor, se inițiază în tainele vieții, suportă răul și se revoltă, pregătindu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-o pe d-na T. o certitudine a prozei feminine românești. Mai târziu, iritat de apariția celor două volume de Memorii, Camil Petrescu se dezlănțuie împotriva celui care i-a fost mentor la Sburătorul, în pamfletul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut cu un an mai înainte de publicarea romanului. Pe cât se pare, atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13 242 Referirea o facem la articolul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut ulterior în volumul Caietele Cetății literare, prin care Camil Petrescu își apără imaginea, încercând, la fel de eronat ca și cel încriminat, să demonstreze că Lovinescu nu avea receptivitate estetică apud Ion Simuț, op. cit. 243 Cf. G. Steiner, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
treceau oile peste munți și era firesc ca ei să-1 privească cu un fel de gelozie.” Ovid Densusianu precizează că Miorița, este o dramă concentrată în câteva versuri la munte, poezia plaiurilor noastre și sufletul ciobanului român, cu înduioșările și seninătatea lui" 3.7. Limba descântecelor După părerea lui Ovid Densusianu din punct de vedere lingvistic, „din toată literatura populară descântecele sunt acelea, care, pe lângă caracterul conservativ întrunesc cele mai multe inovațiuni”. Create de femei în mod special, vrăjile conțin „expresiuni care traduc
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
celorlalți oameni. Întorcându-ne la cazurile extreme tocmai amintite, este remarcabil faptul că, în pofida temerilor conform cărora, odată ce au făcut cunoștință cu lumea și și-au descoperit propriile limite, vor fi tot mai nefericiți, din scrierile Helenei Keller răzbate o seninătate uimitoare. La rândul ei, Olga Skorohodova, făcând afirmațiile atât de paradoxale conform cărora orbul surdomut poate fi mai ușor învățat decât subiectul având un singur handicap senzorial sever, oferă și ea o speranță nebănuită nu numai pentru finalitatea eforturilor defectologului
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
să-i prezinte omagiul lor. Certitudinea faimei la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rival uzurpator al gloriei posterității sale literare? Oricum, își dă seama că a plătit cu vârf și îndesat prețul poeziei și al libertății, renunțând la adevăratele sale aspirații și dorințe omenești, condamnat fiind la o eternitate de hârtie. Așa-zisa seninătate își va arăta reversul: depresia, inerția și singurătatea. Grandoarea tinereții și a maturității poetului încununat cu lauri este pe cale de a păli. Autorul a numeroase scrieri poetice, de istorie, de morală, enciclopedice, al epistolelor, al invectivelor, al discursurilor, elitistul Petrarca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dostoievskian este o instanță completă ; singur la propria sa „judecată“ el este lipsit sau, mai degrabă, se lipsește singur de posibilitatea de dialog. Dialogul este simulat din motive literare : confesiunea și‑o numește „nuvelă“, dar în același timp declară cu seninătate că n‑o va publica și că, deci, personajul colectiv numit „domnilor“ este doar o convenție ; nimic surprinzător aici, pentru că atunci rolul judecătorului și l‑ar asuma altcineva. Deci, statutul comunicativ transcendent al rostirii personajului dostoievskian nu prevede o instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Alecsandri" din Mircești (din 1997). Debutează cu versuri în "Convorbiri literare" (1986) și editorial cu Poeme (1995). Colaborează cu poezie și proză la "Convorbiri literare", "Poezia", "Dacia literară", "Poesis", "Luceafărul", "Hyperion" ș.a. Volume de poezie: Poeme, Editura Cronica, Iași, 1995; Seninătatea lemnului (cu o întâmpinare de Adrian Dinu Rachieru), Editura Cronica, Iași, 1997; Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999; Marele Albastru (cu o prefață de Emil Iordache), Editura Timpul, Iași, 2001; Sălbaticul anotimp, Editura Axa, Botoșani, 2005. Membră a Uniunii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire). În puține cazuri, ambianța în care autoarea se retrage îi conferă serenitatea de care are nevoie Seninătatea lemnului dă chiar titlul celui de-al doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din Mircești, în tihna căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă de tine//...// Curând voi muri/ în ochii tăi/ blând voi deschide/ alcovul/ și voi păși" (În curând, din Seninătatea lemnului). Interiorizarea acestui gen de material (în cazul de față, mai degrabă livresc decât autentic, ontologic) este o operație cât se poate de riscantă: oricât de lăudabilă ar fi intenția purificării propriilor melancolii prin filtrul canonic dovedită cu asupra de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la acea ascuțime a minții, la seninătatea și detașarea specifice poeziei clasicilor.228 Precum Montale, care îl asocia pe sicilian cu Leopardi afirmând existența la cel dintâi a unei dorințe covârșitoare de infinit, Salvatore Pugliatti identifica în poezia acestuia un alt element esențial, comun cu versurile poetului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îți aseamăn viața mea de om, / plajă răcoroasă, care, atragi prundișul și lumina / și cu noul val uiți / valul căruia îi dădu deja / sunet mișcarea aerului. / Dacă mă trezești, te-ascult, / și fiecare pauză e cer în care mă pierd, / seninătatea arborilor în limpezimea nopții (Plajă răcoroasă, trad. PS).332 Mișcarea valurilor reda ciclicitatea ritmurilor naturale ancestrale. Eliberându-se din strânsoarea lor poetul pășește în atemporalitate și trăiește o experiență senina, singulară. Accede astfel către o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale și a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în limpezimea nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale și a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în limpezimea nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
morții, dorită, invocată și așteptată întrucât marchează sfârșitul suferințelor, s-a dovedit a fi deosebit de coerență și constantă în conotația să pozitivă; ea se regăsește, parțial, si in versurile poetului sicilian, mai cu seamă în primă perioadă de creație unde seninătatea promisă de somn și moarte, privită că armistițiu acordat tumultului vieții, este destul de prezență: senitătatea morții supremă bucurie (Silabe pentru Erato). Funcția lor consolatoare, în consonanta cu viziunea leopardiană, dispare însă din poezia de dupa al doilea Război Mondial, în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care sunt prezente ocurentele termenului sonno somn o mențiune aparte merită cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca în Canturi, și constituie un indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex, pe cea a visului. Pentru ambii autori seninătatea promisă de somn constituie o breșă în curgerea tumultuoasa a vieții. În Canturi, dar și în versurile sicilianului există, firește, mai multe tipuri de personaje reprezentate de autori în somn (iubita și chiar eul poetic); cuantificând ocurentele cuvântului sonno somn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și în care ar dori să se integreze. În ciuda acestei consonante, personajele feminine din strofele sicilianului nu se încadrează în tiparul femeii-înger
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dintr-o realitate culturală și demografică ce caracterizează periferiile cele mai sărace ale marilor orașe. Clișee și fantasme iraționale vechi de secole izbucnesc aici tot mai des: credința fanatică, jihadul împotriva necredincioșilor și acceptarea pasivă a gimat-ului sau destinului, de unde seninătatea cu care se pleacă la moarte omorînd nenumărați nevinovați. De fapt, între lumea islamică și cea creștină există o lungă tradiție conflictuală, care a răbufnit din nou în ultimele decenii. Criza petrolieră din anii '70, povestea ostaticilor americani luați în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și lung, cu buzele supțiri roze (s.n.), cu fața albă ca marmura și cu niște ochi albaștri mari, sub mari sprâncene și lungi gene negre (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). În schimb, în hipotext, roz colorează un melanj de seninătate și bucurie ce depășește atmosfera idilei fericite și atinge lipsa cugetărilor și a dorințelor armonia deplină din decorul selenar-edenic. (h6c) Când ne deșteptam din somn, aurora celor doi sori, în haine roz (s.n.), culegea mărgăritarele de argint de prin grădinele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]