3,287 matches
-
adevăratele motivații ale celebrării, nu evenimentul istoric în sine. Școala a fost, încă din secolul al XIX-lea, direct solicitată la astfel de activități comemorative, furnizând, deopotrivă, contingente masive de public docil, dar și actori prezenți în toate etapele unei serbări naționale. Fiecare comunitate școlară putea genera, la scară redusă, dar respectând ierarhia instituțională și prestigiile locale, o sărbătoare proprie. Astfel de experimente, destinate unui public restrâns, insistau asupra rigorii scenice și a mesajului educativ-civic. Școala a reușit să conserve în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Astfel de experimente, destinate unui public restrâns, insistau asupra rigorii scenice și a mesajului educativ-civic. Școala a reușit să conserve în acest mod esența omagiului datorat evenimentelor și personajelor memorabile, chiar în condiții dintre cele mai dificile 135. Ambianța acestor serbări s-a dovedit extrem de atractivă, supraviețuind unor evoluții istorice bulversante. Într-o școală oarecare, 24 ianuarie rămâne și astăzi ziua unirii, pentru care profesorii trebuie să organizeze cel puțin un eveniment colectiv, legat de istoria alegerii domnitorului Al. I. Cuza
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
propriul său orizont de viață. Predarea istoriei avea scopul explicit de a convinge, de a confirma valoarea unei identități colective, de a o difuza în forme atractive, chiar exuberante. În circulara ministerială din 1897, pentru "educația patriotică a școlarilor și serbarea de 10 Mai", Haret conferea deplină autoritate unei practici deja familiare, dar încă neînregistrată sub aspectul său normativ: "doresc ca, chiar cu începere din anul acesta, să stabilim și noi obiceiul serbărilor patriotice pentru școli"140. Ziua de 10 mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din 1897, pentru "educația patriotică a școlarilor și serbarea de 10 Mai", Haret conferea deplină autoritate unei practici deja familiare, dar încă neînregistrată sub aspectul său normativ: "doresc ca, chiar cu începere din anul acesta, să stabilim și noi obiceiul serbărilor patriotice pentru școli"140. Ziua de 10 mai îi părea cea mai potrivită, fiind un simbol cumulativ al "întronării", "independenței" și "proclamării regatului". Ministrul nu a impus programe-standard, dar a recomandat ca serbările să conțină cântece patriotice, conferințe publice și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anul acesta, să stabilim și noi obiceiul serbărilor patriotice pentru școli"140. Ziua de 10 mai îi părea cea mai potrivită, fiind un simbol cumulativ al "întronării", "independenței" și "proclamării regatului". Ministrul nu a impus programe-standard, dar a recomandat ca serbările să conțină cântece patriotice, conferințe publice și, pe cât posibil, "pelerinaje la locuri istorice". Practic, circulara lui nu inova decât prin transformarea unor forme de celebrare deja cunoscute în activități obligatorii. Încrezător în dozajul de inventivitate și conformism al viitorilor "actori
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de acel procent redus al elevilor capabili (material și intelectual) să-și continue studiile dincolo de nivelul elementar. În anul următor, prevederea a fost extinsă și la nivelul școlilor primare 142. Ordinea aparent inversă a circularelor arată că, în viziunea guvernanților, serbările erau un instrument formativ solicitant 143, nu un prilej oarecum desuet de activizare a celor mici, așa cum ar putea părea la peste un secol distanță. Aparent surprins de succesul inițiativei sale, ministrul concluziona, în urma analizei semnalelor din țară, că "serbarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
serbările erau un instrument formativ solicitant 143, nu un prilej oarecum desuet de activizare a celor mici, așa cum ar putea părea la peste un secol distanță. Aparent surprins de succesul inițiativei sale, ministrul concluziona, în urma analizei semnalelor din țară, că "serbarea școlară de 10 Maiu a reușit pe deplin [...]. A fost o serbare generală, la care în multe părți s-a asociat întreaga populațiune"144. Observând rezultatele, și-a îngăduit un ton mai imperativ, care masca intențiile coercitive sub deviza respectării
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de activizare a celor mici, așa cum ar putea părea la peste un secol distanță. Aparent surprins de succesul inițiativei sale, ministrul concluziona, în urma analizei semnalelor din țară, că "serbarea școlară de 10 Maiu a reușit pe deplin [...]. A fost o serbare generală, la care în multe părți s-a asociat întreaga populațiune"144. Observând rezultatele, și-a îngăduit un ton mai imperativ, care masca intențiile coercitive sub deviza respectării dorinței populare: "când o simplă recomandare, cum a fost circulara din 22
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
măsuri pentru stabilirea serbărei de 10 Mai în mod permanent (s.n. C.M.)"145. În anii următori, Haret a perseverat în acest sens146, biografii săi notând faptul că "se silea să organizeze el însuși" evenimente "de interes național", cum au fost "serbările anuale de la Războieni sau Călugăreni și mai ales măreața serbare de la 2 iulie 1904 pentru pomenirea lui Ștefan cel Mare la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui"147. Astfel, pentru a marca semicentenarul unirii Moldovei cu Țara Românească
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s.n. C.M.)"145. În anii următori, Haret a perseverat în acest sens146, biografii săi notând faptul că "se silea să organizeze el însuși" evenimente "de interes național", cum au fost "serbările anuale de la Războieni sau Călugăreni și mai ales măreața serbare de la 2 iulie 1904 pentru pomenirea lui Ștefan cel Mare la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui"147. Astfel, pentru a marca semicentenarul unirii Moldovei cu Țara Românească, ministrul a cerut, printr-o circulară din septembrie 1908, ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu acest prilej 151. În unele localități, a fost și un bun motiv de petrecere pentru protipendada locală: "sala era arhiplină, tot ce orașul are mai distins, toți părinții elevilor, precum și autoritățile civile și militare au luat parte la această serbare frumoasă"152. Au fost și persoane prea puțin atinse de importanța momentului, care au văzut în acest ordin doar o altă sarcină birocratică. Direcțiunea unei școli de fete din București raporta, de pildă, că "ziua de 24 ianuarie s-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
școlile secundare și primare, nu și pentru cele profesionale în care nu se predă cursul de Istorie. Altfel ne-am fi conformat și noi acelui ordin circular"153. Mai clar spus, cei nelămuriți de ordinul ministrului abia se învățaseră cu serbarea obligatorie de 10 mai și nu înțelegeau că 24 ianuarie devenea, cel puțin în școală, o a doua zi națională. În Turnu Severin, corpul didactic participase, prevenitor, la Te-Deum. Dar la școala profesională de fete "nu s-a făcut nici o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
obligatorie de 10 mai și nu înțelegeau că 24 ianuarie devenea, cel puțin în școală, o a doua zi națională. În Turnu Severin, corpul didactic participase, prevenitor, la Te-Deum. Dar la școala profesională de fete "nu s-a făcut nici o serbare pentru ziua de 24 ianuarie. Neprimindu-se nici un ordin în consecință nici acum, precum nici în anii precedenți n-am socotit-o ca o serbare școlară (s.a.) după cum a fost instituită ziua de 10 Mai și care s-a serbat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
participase, prevenitor, la Te-Deum. Dar la școala profesională de fete "nu s-a făcut nici o serbare pentru ziua de 24 ianuarie. Neprimindu-se nici un ordin în consecință nici acum, precum nici în anii precedenți n-am socotit-o ca o serbare școlară (s.a.) după cum a fost instituită ziua de 10 Mai și care s-a serbat întotdeauna, conform rapoartelor anterioare (s.n. C.M.)"154. La Iași, acțiunile aniversare organizate de școli au prilejuit o adevărată manifestație populară. După adunarea elevilor și profesorilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ianuarie o avea deja în preajma războiului 160. Să remarcăm, în plus, conotația specială pe care această aniversare o avea pentru ieșeni. Inconsecvența celebrărilor În anii 1916-1919, ziua de 24 ianuarie a dobândit semnificații mai ample 161, deși organizarea efectivă a serbărilor nu a fost întotdeauna posibilă, cu întregul ceremonial. Refugierea conducătorilor țării la Iași dădea o greutate în plus aniversărilor, orașul considerându-se îndreptățit să semnifice ideea unirii, atât prin cele petrecute la 1859, cât și prin sacrificiile din războiul în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Rusia a schimbat radical orientarea opiniei publice. În jurnalul său, Gheorghe Gh. Mârzescu notase inițial că 24 ianuarie 1918 fusese "cea mai tristă aniversare a Principatelor". Însă anunțul despre hotărârea Sfatului Țării de la Chișinău a transformat ziua într-o "mare serbare în stradă", cu "români sărutându-se între ei" sau plângând "de bucurie"166. Chiar scepticul C. Argetoianu, neîncrezător în sentimentele patriotice ale basarabenilor, remarca același lucru: "faptul că [proclamarea independenței față de Rusia] s-a desăvârșit în ziua Unirii Principatelor o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ceremonialul consacrat, în principiu, rememorării zilei de 24 ianuarie 1859 a contaminat și celebrarea altor evenimente asociate ideii de unitate națională. În 1919, când s-a aniversat un an de la unirea Basarabiei cu România, un inspector care asistase la "frumoasa serbare națională" de la școala medie din Rășcani (în Basarabia) descria, în raportul său, un transfer ritual de semnificații. După Te-Deumul la biserică, după seria cântecelor și poeziilor prezentate de elevi, după ce reprezentanții autorităților civile și militare vorbiseră despre "însemnătatea zilei", a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de semnificații. După Te-Deumul la biserică, după seria cântecelor și poeziilor prezentate de elevi, după ce reprezentanții autorităților civile și militare vorbiseră despre "însemnătatea zilei", a urmat "hora [care] a fost jucată, în curtea școalei, de toți cari au fost la serbare"171. Era, de fapt, o prelungire a sărbătorii dedicate zilei de 24 ianuarie din același an, când derularea festivităților locale prilejuise adevărate evenimente mondene, în prelungirea spectacolului școlar. În orașul Bălți, de exemplu, direcțiunea "Liceului Român de Băeți" anunța o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
171. Era, de fapt, o prelungire a sărbătorii dedicate zilei de 24 ianuarie din același an, când derularea festivităților locale prilejuise adevărate evenimente mondene, în prelungirea spectacolului școlar. În orașul Bălți, de exemplu, direcțiunea "Liceului Român de Băeți" anunța o serbare consistentă, urmată, la "ora 17 (5 p.m.), [de] Hora Unirei jucată pe platoul de lângă teatru"172. Prima rememorare a Marii Uniri a fost deci subordonată familiarei aniversări a zilei de 24 ianuarie (1859), consacrată de ani buni drept sărbătoare a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Adunării Deputaților, legiferarea acestei hotărâri. Raportul proiectului de lege expunea foarte clar motivația actului: ani de zile se sărbătorise 24 ianuarie în amintirea celor petrecute în timpul lui Cuza și "în așteptarea Unirii celei mari", ceea ce îndreptățea, acum, alegerea sa drept "serbarea națională a acestei Uniri (s.n. C.M.)"174. Textul amintea și de inițiativele aniversative precedente: "în școli, Spiru Haret a dispus să se dea o deosebită importanță sărbătoarei naționale de la 24 ianuarie; în Liga Culturală, de asemenea, se sărbătorea această zi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sărbători ale poporului român"181. Cu toate acestea, discursul oficial nu se regăsea decât parțial în practicile curente 182. Un alt dosar de rapoarte, de această dată doar din județul Iași, contura cu destulă precizie un repertoriu aproape complet al serbărilor școlare, cu posibile inovații, derogări sau obstacole capabile să le afecteze sau nu organizarea. Zelul ideologic sporea simbolistica deja încărcată a evenimentului și, implicit, importanța propriilor acțiuni: Știind de înainte că toate serbările naționale se concentrează pentru a se sărbători
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
destulă precizie un repertoriu aproape complet al serbărilor școlare, cu posibile inovații, derogări sau obstacole capabile să le afecteze sau nu organizarea. Zelul ideologic sporea simbolistica deja încărcată a evenimentului și, implicit, importanța propriilor acțiuni: Știind de înainte că toate serbările naționale se concentrează pentru a se sărbători în ziua de 10 Mai și când în acest an să sărbătorește pentru prima dată în această zi unirea tuturor românilor [...] cu multe zile înainte, verbal și prin afișe lipite prin sat, am
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a se sărbători în ziua de 10 Mai și când în acest an să sărbătorește pentru prima dată în această zi unirea tuturor românilor [...] cu multe zile înainte, verbal și prin afișe lipite prin sat, am adus la cunoștință oamenilor serbarea zilei de 10 Mai prin biserică și școală (s.n. C.M.)"183. Descrierea efectivă a celor petrecute proba o rutină bine însușită, trădând copieri mai mult sau puțin consistente din ceremonialul de la 24 ianuarie ori, cel puțin, contaminări cu practicile destinate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
școlii sătești din Rădeni (com. Roșcani) se poate vedea cum s-au "înfiat", cu această ocazie, secvențe întregi din programul zilei de 24 ianuarie (în afara binecunoscutei hore a Unirii)184. Preluarea a fost favorizată de existența unor elemente comune oricărei serbări patriotice, cum ar fi participarea la Te-Deum, intonarea Imnului Regal și a altor câteva "cântări naționale", cuvântarea învățătorului despre trecutul istoric dificil și prezentul prosper. Comparând relatările despre cele două serbări, putem deduce că discursul ținut de învățătorul Ioan I.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a fost favorizată de existența unor elemente comune oricărei serbări patriotice, cum ar fi participarea la Te-Deum, intonarea Imnului Regal și a altor câteva "cântări naționale", cuvântarea învățătorului despre trecutul istoric dificil și prezentul prosper. Comparând relatările despre cele două serbări, putem deduce că discursul ținut de învățătorul Ioan I. Platon fusese, de fapt, unul și același; sau cel puțin așa s-a declarat superiorilor ierarhici. Raportul înfățișa astfel solemnitatea momentului de la 10 mai: "într-o clară și frumoasă cuvântare [învățătorul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]