3,380 matches
-
Contabilul Șef Își mai aprinse o țigară tot de dubioasă calitate iar bricheta electronică o introduse În buzunar de parcă ar fi fost a lui...! Deci, precedentul fiind creeat, Tony Pavone se grăbi să Îndese cele câteva cartușe de țigări În sertarul permanent deschis Încercând să justifice gestul. „Fi-ți amabil domnule Contabil Șef, nu pot plăti chiar acum, nu am carnetul cu Cecuri la mine...! Iar ca să vin altădată, nu-i posibil, ști-ți, am venit cu mașinile să ridic marfa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exprima gratitudinea tot n’ar fi suficiente. Deci, vă spun un cald, mulțumesc...!” “Fac și eu ce pot. De fapt am profitat știi, sunt singur pe unitate și... având puțin timp liber, hai mai bine să ciocnim un păhărel...!” Din sertarul biroului dădu la iveală două păhărele pe care le umplu toastând. “Pentru ziua de mâine...!” “Un Crăciun fericit și, La Mulți Ani...!” Tony Pavone dădu de gol paharul privind cu simpatie la omul din fața lui. Regulamentul de ordine interioară nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
americane, precum și alte mici produse de cosmetică. În dimineața zilei următoare,Atena se postă la ușa directorului de spital intrând În camera biroului odată cu el, cu disperarea celui care se Îneacă. Eliminând cuvintele protocolare, Atena Înfundă cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena explică directorului bănuielile sale, Încercând să facă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce putea fi cumpărat În limita banilor accesibili ca a doua zi cu noaptea În cap să se posteze la ușa directorului care cum o văzu, exclamă. „Ați dormit aici, domnișoară...? Hai, vino Înăuntru.” Precedentul fiind creat, Atena introduse În sertarele biroului tot ce anume cumpărase, afișând o figură deosebit de gravă. Câteva momente se priviră În tăcere, ca În final directorul să vorbească. „Atena, desigur ai cheltuit mulți bani cu cadourile oferite mie, spunându-ți mulțumesc, Însă, personal nu știu dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
renunți...!!” Atena insistă. „Nu mie teamă... Organismul meu e tânăr, el va respinge orice Încercare de anomalie. Vă rog, domnule doctor, fiecare secundă risipită va Îngreuna salvarea...!!” Gânditor, directorul Înconjură biroul său din lemn masiv privind absent la cele două sertare pline cu cadourile costititoare aduse de fată, apoi privi din nou la Atena, precizând. „Orice tentativă de a salva o viață, este În interesul științei, al medicinei În general...!! Bine, dacă astai dorința ta...! Oricum după transfuzie, va trebui să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vizită...?” Șeful după ce opținu aprobarea colegilor, zise. „Nici un cuvânt În plus, În caz contrar, stricăm prietenia...!” La puțin timp așa zisele formalități „Oficiale”, fiind Îndeplinite, Șeful invadatorilor făcu semn subalternilor să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spațiului galactic, Încă savuram parfumul Îmbrățișărilor prietenei mele dragi și făcând pronosticuri de zilele ce vor urma după lasarea mea la vatră după Încă un an de zile căt mai aveam de executat, am aruncat neglijent corpul delict Într-un sertar al biroului cu gândul de-al face să dispară mai târziu, intenție uitată ce a rezultat ca peste o lună de zile comandantul unității militare să descopere falșul: ajutorul meu de infermier le-a Îndosariat fără a observa diferența dintre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apă. Făcea duș, semnul obișnuit că se pregătește să iasă. Dacă avea trei ocazii de ieșit din casă, făcea trei dușuri Într-o zi. O auzi apoi mergând foarte rapid În dormitorul ei, desculță, dar duduind repede, deschizând dulapuri și sertare. În cam douăzeci de minute, Îmbrăcată cu lucrurile ei negre simple și purtând o pălărie neagră de pai, era la ușă și-i cerea scrisoarea. Era o scumpete. — Știi unde este? zise Sammler. Ai vorbit cu el? — Nu personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase Într-un sari sau ceva care semăna cu un sari, găsise o bucată de material indian Într-un sertar. Nu se putea să fie corect Înfășurat. Îi acoperea și capul. Mai ales pe piept trebuie să fi făcut o greșeală. (Sammler, adânc preocupat În această seară de sensibilitatea acelei zone; dacă exista pericolul să fie expus sau rănit, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba a izbucnit în râs. — Așa, fără motiv. Doar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba a izbucnit în râs. — Așa, fără motiv. Doar m-am gândit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte că încerca să i se uite sub bluză. I-a dat un teanc de coli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
băuturilor tari când tocmai urma să-l ducă într-un parc, ca să facă sex. La începutul poveștii, Sheba s-a apucat să-și cumpere lenjerie - chestii de nailon înflorate, făcute pentru fetele de vârsta lui Polly. Le ținea la fundul sertarului și le punea doar când urma să se vadă cu Connolly. Odată, spune ea, în timp ce căuta într-un coș cu chiloți tanga în subsolul gălăgios al unui butic de pe Oxford Street, a ridicat capul și a văzut-o apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și pagini peste pagini de filozofia râului, de care nici ea și nici Zach nu avuseseră vreodată timp. Era povestea a doi proști. Jina a îndesat cartea în birou și și-a închipuit că gâtul lui Alice era în deschizătura sertarului pe care l-a închis cu năduf, imaginându-și că aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit la scotocit prin sertare, până când a dat peste o pereche de ciorapi de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de nădragi cu elastic în talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi sperat ca el să-l confunde cu Iowa și să-l catalogheze ca pe-un stat de câmpie, un teren fără pericole. De parc-ar fi putut să țină totul numai pentru ea. Mike a aruncat Post-it-ul într-un sertar și unul dintre cercei într-un morman de cartușe de Game Boy pe care Danny le lăsase acasă. Mike a luat în mână unul din elementele micuțe ale jocului și-a simțit cum se liniștește. Îi era deja dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu voi ăștia oamenii le vent le cri vântul mișcă pereți ce împart în câteva zile inima ta ca și cum le-ai fi trăit doar cu mine știi ceva și nu-mi spui doar așa să te-aud îți place umpli sertare cu poze noaptea pe străzi îmi vorbesc și eu tac ascultă un joc de chibrituri mâinile noastre înalță zmeie de lumină dai norii la o parte să vezi ți-am trimis forme de fluturi sărutul ne strânge cenușa rămasă din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca mod de gândire. Iarna... eh, iarna era o poezie: frig umed și prietenii calde, dimineți în care scriam la romanul meu Povestiri despre Cadmav. Dacă sunteți curioși despre el, nu îl căutați că nu s-a mișcat decât din sertar în calculator. Iarna era interioritate și peșteră. Era solidaritate și igrasie. Iarna iubeam mai mult, fiindcă altfel ne pierdeam mințile. Ce am făcut cu intelectul nostru la vremea aceea? La o altă scară, cam ce au făcut și Jowida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înalt, tânăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou în biroul meu (era ora unsprezece) anunțându-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strâns în sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține în oraș la vremea aceea, și oprirăm în dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, în semicerc, pavată cu piatră cubică, în parte ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
somnul de după-amiază sau poate nu erau acasă. Luai fotografia lui Keti, pe care o pusesem cu o zi înainte în ultima carte aflată în partea dreaptă a primului raft al bibliotecii (mai târziu aveam s-o păstrez într-un sertar al biroului, într-o cutie cu mai multe fotografii). Trecui în camera de la față. Deodată, îi simții mâna pe umeri: „Am venit, îmi vorbi, și trecu în fața mea. Cum era să nu vin, să te las singur tocmai acum? - acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu răspunse, își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvânt, dar la puțin timp renunță să mai împletească, își puse andrelele, ghemul de lână și puloverul, în parte lucrat, pe mașina de cusut de lângă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la întinse pe masă și-și începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam în picioare în partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așezându-mă la biroul meu. Nu mai lipsisem niciodată atât de mult de la serviciu, iar lucrurile îmi păreau cunoscute, deși foarte diferite. Înlocuitorul meu - înlocuitorii mei - temporar(i) îmi mutase(ră) lucrurile și cineva pusese poza lui Aidan într-un sertar, ceea ce m-a înfuriat crunt pe moment. Am scos-o și am trântit-o în locul unde stătea de obicei. Și mai ziceau că eu refuz să accept adevărul. —O, Doamne, Anna, te-ai întors! Era Brooke Edison. Brooke avea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente au fost o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]