2,502 matches
-
Roșu De-am privi cerul mereu la amurg Acoperit de nori bruni, încărcați de furie, Poate am realiza că și-apusul e-un început Pentru cei ce văd în noapte ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal e doar adormit. De-am fi într-o lume roșie prinși etern, Lume închinată zeului păgân Marte, Poate ne-ar alerga privirea spre
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
că Dumnezeu e țăran. Un Dumnezeu burghez mi se pare, din multe motive, o blasfemie. Un Dumnezeu intelectual mi se pare un nonsens. Cum să aibă Dumnezeu dubii? În schimb, mi-l pot închipui pe Dumnezeu ascultând cum se trezesc sevele pământului primăvara. Nopțile de Înviere, în București, au ceva de chermeză, vag religioasă. E adevărat că despre "cerul înstelat de deasupra noastră" am învățat, la filosofie, în București. Dar de văzut nu l-am văzut niciodată aici. E o amintire
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
exista gură, atunci totul ar ieși afară. Atunci „ea“ asta ar ști ce s-a întâmplat, ar ști că moartea lui n-a fost ceea ce pare. Presiunea îl umple, ca lichidul pompat forțat. Capul lui: presiune fără sfârșit, deja îngropat. Seva șiroiește din urechea lui internă. Sângele din ochii sătui. Presiune mortală, chiar și după ce toate astea se scurg din el. Gânduri aglutinate cu un milion mai multe decât încap în creierul lui. O față plutește aproape, formând cuvinte în flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un clopoțel, un sân de fată ce-ntotdeauna ne arată sfântul iubirii elixir; e forma inimii ce bate în pieptul celor ce se-nchină, e pulsul dragostei ce poate să umple viața de lumină. Un ghiocel crescut în doi cu seva unor stări anume ne face să ne știm în lume că nu suntem doar numai noi. Prietenia, cum am spus, ne poartă-n vene și-n artere toată a dragostei putere, adusă-n lume de Iisus. Rămân uimit de ce a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-n zori e. Umblă vertical, culege fructe-n Paradis și-l vom surprinde sub acel pom care e oprit de lege. Este-adam, lângă el, Eva, goi ca la-nceput de lume, Biblia nu spune cum e mărul ce le-ntinde seva pe care o beau și nu mai știu ce e și nu oprit șarpele i-a ispitit și-au fost izgoniți din Rai. Au căzut din inocență triști ca niște-ai nimănui, totuși, Sfânta Providență le-a lăsat la scară
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe ramurile ce întind la oameni fructele lor coapte. Orice întârziat pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt ramuri pline de mister care-n sfârșitu oricărei veri se bucură scăpând de-averi ca de poveri, și urcă-n cer unde se umplu de nectar ca-n primăvara viitoare să fie toate
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Iar când soarele răsare știi c-ai mai urcat o treaptă înspre-o lume și mai aptă cu ce-i drept să se măsoare. Viața este minunată când auzi iarba crescând... la Sânziene niciodată n-ai să vezi albine stând. Seva este un izvor când hrănește pomu-n rod... Nu putem fără de pod să intrăm în viitor. Toți gândim la veșnicie și n-am vrea ca să murim... bine-ar fi și noi să fim cum dorim alții să fie. Fă-ți o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să nu vadă intrarea în neant și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea. 2013 Misterul scos mai la vedere De-atâtea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
intrarea în neant și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea. 2013 Misterul scos mai la vedere De-atâtea ori cu ochii-nchiși dăm iernile pe primăveri, simțim cum seva suie-n meri și înflorește în caiși. Iubirea traversează mări de căutări și se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
viteji. Aceste vânturi și furtuni vor trece, va veni dezghețul, și viața își va găsi prețul de altădată, ca-n străbuni. Penitenciarul Pitești, 1950 Iubirea e mereu virgină Dăm iernile pe primăveri de-atâtea ori cu ochii nchiși simțim cum seva suie-n meri și înfloreste în caiși. Când n-avem poftă de mâncare nici somnul nu nu mai cuprinde; iubirea-i flacăra ce-aprinde atâtea semne de mirare. Misterul ce deschide cale spre-o altă lume și mai dragă de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atîta bucurie, există atîta frumusețe și, Dumnezeu mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și s-ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Egoismul și Prostia vor reuși să se bage pe sub pielea fiecărui om. Ca oamenii să nu poată visa nimic altceva decât să se îmbogățească cu orice preț. Își vor tăia și singuri pădurile, vor suge ei înșiși, cu multă râvnă, seva pământului până îl vor usca de tot. Vor omorî, pe rând, viețuitoarele și, bineînțeles, se vor omorî între ei. Nici nu va mai fi nevoie să ne obosim noi, își vor ruina singuri viața. Nu-și vor mai da seama
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de o ironie răutăcioasă. Oare nu ar fi posibil, să se schimbe această expresie, încât ea să exprime personalitatea deplină și credibilă a unui om al Bisericii? Dincolo de deprecierea care i s-a făcut, care este sensul adevărat, pătruns de sevă biblică și teologică a discursului despre „perfectul ecleziastic”? Cu siguranță, există și sensul pozitiv al lui „ecleziastic”, dacă prin acesta se înțelege un creștin care are un raport just cu Biserica: „În ceea ce mă privește - afirma marele Origene - aspirația mea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
plesnet pe piatra de rîu. Din cauza tălpilor subțiri simțeam fiecare pietricică. Totul era în floare. Arbuștii și ierburile. Ciuboțica cucului, rapița, gura-leului, micile, rotundele păpădii. Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că Dacii, popor tânăr și viguros, să fie răsturnați și copleșiți de Romani, popor bătrân și în mare parte putred. Totuși neamul Dacilor nu pieri în totalitatea ființei lui; numai coroana arborelui fu retezată; trunchiul rămas plin de o viguroasă sevă, și pe el hultuindu-se elementul roman, se puse temelia acelui popor care astăzi poartă, pe un corp și o energie dacă, predispoziția spre civilizație moștenită de la Romani. Trăsătura cea mai caracteristică a poporului geto-dac era pornirea războinică. Statul său era
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să nu... Ioachim continua să vorbească. Spunea că ultimul meu pohem (unde dracu’ îl citise ?) i se păruse mai puțin dereglator. (Expresia îi aparține.) Era un copac acolo, lângă noi, pe stradă. Se și hrănea copacul, curgea ceva ca o sevă prin el, stai să vezi, curgea o dereglare liniștită, de jos în sus sau de sus în jos, curgea nevăzută, cum curge de multe ori prin ordine mama dezordinii și viceversa, de dincolo de forme... Ioachim încerca să confecționeze o metaforă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la suprafață. „Am că nu mai pot și nu mai vreau“, am spus. „Ce ți s-a întâmplat ?“ (mă mângâia încetișor pe frunte). „Ce-ai mai făcut ?“ I-am povestit pe îndelete, dar întâmplările din timpul zilei, lipsite acum de seva trăirii lor și devenite vorbe, păreau banale și mărunte : umblasem pe străzi, mă întâlnisem cu Maria și cu Ioachim, găsisem un creion metalic și nu mai știu ce, dorisem conștient altceva, mă oprisem în fața unui bazin, privisem prin geamul unei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aflată în această fază, nimic nu poate fi mai sfânt decât bucățică de teren și fiul ce o moștenește. Ea se agață ca o plantă de peticul sau de pământ, în care-și înfige rădăcinile și din care-și soarbe seva. Iată cum văd eu lucrurile. Deocamdată, nu pot propune nici o soluție practică. - Nu prea înțeleg la ce ne-ar putea folosi analiza asta, zise căpitanul Leeth. Îi rog pe toți șefii de secții să se consulte prin telecomunicatoare cu personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului ridicat la Bulundi, undeva în adânc, la zeci de metri sub pământul ce încă mustește de seve, Olrik, evadatul pe care polițiile lumii îl caută fără succes, și-a aflat, în cele din urmă, odihna după zilele de călătorie. Misteriosul domn S, arhitectul evadării, i-a fost ghid și gazdă în tot acest interval, iar recuperarea sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ului social al Americii. Dintre toate popoarele lumii, americanii sunt unici în privința viziunii, a energiei și exprimării încrederii în viitor. Nu vrem să spunem că popoarele altor națiuni sunt în mod specific oameni resemnați. Dar americanii par că își trag seva dintr-un infinit izvor de optimism legat de viitor și acționând în consecință, pun în mișcare lumea, răspândind mesajul încrederii într-un viitor pozitiv ce urmează să vină. Ei inspiră schimbările și inovațiile, contribuind la crearea unei viziuni care sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea mărturisi. Să umpli jumătate de metru cub cu jăratec cere timp, mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu lumina multiplelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]