1,825 matches
-
Dumnezeul nostru. 3. Nu mai vorbiți cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cîntărite de El. 4. Arcul celor puternici s-a sfărîmat, Și cei slabi sunt încinși cu putere. 5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîine, Și cei ce erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și cea care avea mulți copii stă lîncezită. 6. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
depinde de cel pe care îl alimentezi. Se vede că Olga, îl hrănise mult timp numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga. Veni apoi lângă mama Inei și lângă Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini; a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului, și le-a făcut bucăți. 35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărîmat împreună, și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, și nici urma nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, și a umplut tot pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
făcut bucăți. 35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărîmat împreună, și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, și nici urma nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, și a umplut tot pămîntul. 36. Iată visul. Acum îi vom spune și tîlcuirea înaintea împăratului. 37. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă, și care va stăpîni peste tot pămîntul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă și rupe totul, și ea va sfărîma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. 41. Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă, și care va stăpîni peste tot pămîntul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă și rupe totul, și ea va sfărîma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. 41. Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămîne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. 44. Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție, care nu va fi nimicită niciodată, și care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. 45. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîini și care a sfărîmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. 45. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîini și care a sfărîmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, și tîlcuirea lui este temeinică." 46. Atunci, împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pămînt și s-a închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și i s-a dat stăpînire. 7. După aceea, m-am uitat în vedeniile mele de noapte, și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
stăpîni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie. 19. În urmă, am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mînca, sfărîma și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
prin bogățiile lui, va răscula totul împotriva Împărăției Greciei. 3. Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpîni cu o mare putere, și va face ce va voi. 4. Și cum se va întări, așa se va și sfărîma împărăția lui, și va fi împărțită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui, și nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era sub el, căci va fi făcută bucățele, și va trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
adevăr lumea mea, lumea visurilor mele dragi, lumea gheții... Și azi, pentru prima dată, am fost un simplu spectator pentru această lume, iar pentru ei nu fosta Aurora, ci o oarecare, ca sute de curioase... În mine se sparge, se sfărâmă ceva, numai de-aș putea arunca cioburile... ele taie mai rău decât vasul Întreg și mai adânc... Și erau atât de veseli... m-am simțit o clipă din nou Aurora cea de altădată, dar tocmai atunci, luată deoparte de șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care i-a Îngrozit progresul meu mă vor privi biruitori, din nou stăpâni pe ei, din nou tirani ai sufletului meu. N-am nevoie de compătimiri, m-am Învățat să Închid totul În mine, iar acolo să distrug, să sfărâm cele mai dragi idealuri. Dar aș vrea să mă agăț de ceva, să nu fiu un val rătăcitor și mereu În primejdie de a se sfărâma de vreo stâncă, aș vrea ca atunci când sufletul se chinuiește și se zbate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
compătimiri, m-am Învățat să Închid totul În mine, iar acolo să distrug, să sfărâm cele mai dragi idealuri. Dar aș vrea să mă agăț de ceva, să nu fiu un val rătăcitor și mereu În primejdie de a se sfărâma de vreo stâncă, aș vrea ca atunci când sufletul se chinuiește și se zbate de dorul unui ideal ce trei ani mi-a fost lege și acuma e o rană, aș vrea ca În aceste momente să existe ceva În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o văd, nu mi se arată, aud doar vocea, o voce liniștită egală ca ton: „Lumina ochilor mei, m-ai uitat de tot, Îmi e dor de tine!“; mâine plec la Slatina; mesajele ei În vis anunță primejdie. (ieri) Să sfărâmi Închisoarea cuvântului, acest trup din care se desfac larvele sunetelor invadând ereditatea materiei. (miercuri) Avenit poeta G.M., o fată foarte inteligentă, În seria noastră; s-a transferat de la „sorbonica“ direct În anul II. Discutăm foarte mult, e capabilă să mânuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
starea de a deveni violenți; e curios cum, uneori, natura fabrică specimene atât de jegoase, că Îi e rușine și ei Însăși de rateul produs: acest ins mai are și pretenția de a fi poet; puah! (marți) Nu vreau să sfărâm nimic din mine, nu vreau să mă diluez, nu vreau să curg leșinat ca ceilalți În sentimentul de dragoste ce degradează, anihilează eul. Marii bărbați au fost singuri. Cât timp sunt singur, sunt indestructibil. UNUL este indivizibil. Don Juan este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e să sfărâme. Lovește stânci, trunchiuri de Încrederi, risipește artificiile multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci În aer totul, ferește-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei căprui și șăgalnici în care i se părea că s-au adunat toate tainele lumii și nici gurița ei fierbinte, care-i făgăduia toate bucuriile. De aceea era acuma atât de vesel și de amărât, și chiuia și se sfărâma jucând cât știa dânsul mai frumos, să-l vadă și să-l audă Domnica, și să-și aducă aminte că nu e flăcău în sat mai bine ca dânsul, și să nu-l uite ori să îndrăgească pe altul. Domnica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit un singur gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi n-avem nici o putere... Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărâmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. Din fericire, ajunseră în Lespezi și astfel putu schimba vorba: ― A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci să pornești și ai sosit! Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dacă ar fi insistat... Dar e mai bine așa. Altfel ce deosebire ar fi între iubirea lui și a unui bădăran care nu cunoaște decât împlinirea poftei cu orice preț. Gândurile îi alergau, se împleteau, se goneau, făureau planuri, le sfărâmau, stârneau speranțe... Trecuse mai bine de un ceas și nici urmă de somn. Poate e și prea cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie, zvârlind pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]