3,671 matches
-
făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși plesnește cu biciul pe copiii care i se agață de caleașcă. Într-un mod straniu, păpușile dăruite de acest telal îi par
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la școală. învățătoarea lui Margaret spusese că în toți cei treizeci și opt de ani de când era în învățământ nu întâlnise o fetiță așa de bine-crescută. Anna cea cu fundulețul mirositor dormea în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiar culmea! — O, ba nu! Nu e deloc culmea! zise Sally. Nu e nici măcar pe-aproape de ea! Poate că nu știai, dar te-ai însurat cu o femeie eliberată. Nici un porc de bărbat n-o să mă tragă pe mine pe sfoară! Dar eu nu-ncerc să te trag pe sfoară, zise Gaskell. Ce vreau eu să zic e numai că nu vreau să fim obligați... Nu mă refer la tine. Mă refer la ticălosul ăla de Wilt! Tu crezi că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise Sally. Nu e nici măcar pe-aproape de ea! Poate că nu știai, dar te-ai însurat cu o femeie eliberată. Nici un porc de bărbat n-o să mă tragă pe mine pe sfoară! Dar eu nu-ncerc să te trag pe sfoară, zise Gaskell. Ce vreau eu să zic e numai că nu vreau să fim obligați... Nu mă refer la tine. Mă refer la ticălosul ăla de Wilt! Tu crezi că și-a băgat-o singur în păpușa aia? Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
porci, sugeră Sally. — în momentul ăsta singurul lucru care ne lipsește e un porc, replică Gaskell. — Ai putea folosi pungile de gunoi din bucătărie, insistă Sally. Gaskell luă o pungă de plastic, o umflă și îi legă capătul cu o sfoară. Apoi strânse de ea. Punga se dezumflă. Disperat, Gaskell se lăsă pe un scaun. Trebuia să existe vreo metodă simplă de tot prin care să atragă atenția și știa cu certitudine că el, unul, nu avea chef să traverseze înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe toate laolaltă se vedea textul SOS AJUTOR SOS. Apoi se urcă pe acoperișul cabinei și le lansă în aer. Prezervativele plutiră câteva clipe, luate de vântul slab, după care începură să coboare înspre apă. Gaskell le trase înapoi de sfoară și mai încercă o dată. Balonașele plutiră iar încet în jos, spre apă. — O să aștept până se mai întețește vântul, zise el, după care legă funia de balustradă, unde balonașele atârnate săltară alene în sus și-n jos. Bărbatul coborî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din spălător. Și, dacă tot te apuci de treabă, ai face bine să strângi și mâncarea pentru pisici. Cu Wilt ăsta nu se știe niciodată. Dacă ignorăm fie și un singur detaliu semnificativ, e în stare să ne tragă pe sfoară. — Dar dacă au intrat în plăcintele cu carne de porc, atunci ce-i povestea asta cu mâncarea pentru câini? Unde dracu’ îți închipui că a pus resturile și capetele? Și când spun capete, mă gândesc chiar la capete! îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cine știe ce, zise Wilt. M-ați acuzat deja de crimă. Ce vreți mai mult? Mă târâți aici la voi, mă umiliți, zbierați la mine, mă țineți treaz zile și nopți la rând, bombardându-mă cu întrebări despre mâncarea pentru câini, dați sfoară-n țară că vă ajut la investigațiile legate de o crimă multiplă, dându-i astfel ocazia fiecărui cetățean din țara asta să creadă că mi-am măcelărit soția și pe un blestemat de biochimist și... — Gura! strigă Flint. Mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vânătoarea de plăcinte, zise el. E un rahat de păcăleală. — Un rahat? întrebă sergentul, nesigur pe el. — Căcat, explică inspectorul Flint. Ne-a făcut-o iar! — Vreți să spuneți...? — Vreau să spun că răhățelul ăla ne-a tras iarăși pe sfoară! — Dar de unde știa despre fabrică și toate amănuntele alea de-acolo? Flint se uită disperat la sergent. — Dacă vrei să știi de ce-i o enciclopedie ambulantă, du-te și-l întreabă singur! Sergentul Yates ieși din birou și reveni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
then the gentleman? î„Cînd Adam săpa și Eva torcea, pe-atunci boier cine-mi era?“). . Aluzie la The Rime of the Ancient Mariner, poemul lui S.T. Coleridge î1772-1834). Bătrînul marinar e blestemat și poartă atîrnat de gît, legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-a ucis. . Citat dintr-un poem al lui Francis Thompson î1859-1907), The Kingdom of God: „... Your estranged faces/ That miss the many-splendoured thing” î„...Chipurile voastre-nstrăinate/ Ce pierd un lucru-n măreție ne’ntrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce are de făcut. Va cere un scurt concediu. Toți vor fi uluiți. Să pleci de la locul luptei tocmai în clipa decisivă, când se trag sforile și salvele și fiecare încearcă să-și scape pielicica? Va pleca la munte, în poieniță, să dezlege cuvinte încrucișate, poate se dezleagă și codul domnului Marcu, le père de la famille. Va pleca în concediu când nimeni nu se așteaptă: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gând să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sunt, am uitat !“ După care am să-mi falsific certificatul GCSE cu o trusă din aia profi de caligrafie. Pe bune acum, tipul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă, îi face vânt de parc-ar fi vrut să-l azvârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce dracu’, doar ne-am Înțeles să spunem c-a murit pe frontul de vest, În Tatra! — Te-a văzut cineva, străine, când ai intrat la noi În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să uit felul acesta de a gândi! Nu-i vorba doar de mine, dar eu reprezint o instituție! O provincie Întreagă! O țară! Nu pot să apar În lume Încărcat cu pungi de plastic și cu o valiză legată cu sfoară!”. „Lasă, dragă”, mi-a răspuns, „ce atâta tevatură! O să facem noi Într-un fel”. A coborât imediat și În cinci minute s-a Întors cu un geamantan nou. Are un design oribil, dar e mai Încăpător și se Închide foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toate făcliile și tombacurile care mai ardeau încă pe poduri, deși trecuse de ora prânzului, îl revoltau. ― Ce exces de zel! Ce risipă inutilă! Oamenii ăștia sunt ori nebuni, ori proști! Nu-și dau seama că au fost trași pe sfoară? Julien, care fusese luat în acest periplu păgubos, după opinia lui, la insistențele doamnei consul, pentru că ea se temea foarte tare, suspect de tare, după aceeași opinie, pentru viața soțului ei, nu se grăbi să răspundă. Asta nu mai intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timp mai scurt. ―Dar nu pricepi, Julien, că nu-mi este de ajuns să văd? Vreau să surprind reacția populației, vreau să aflu ce gândesc oamenii ăștia. E nebun! concluzionă Julien. Și-o caută cu lumânarea. ― Au fost trași pe sfoară! repetă consulul pe un ton aproape isteric. Rușii le-au luat jumătate din principate - exagerarea îi dădea apă la moară - și ei atârnă zorzoane de flori și țin aprinse focurile ca la o mare sărbătoare. Zău dacă mai înțeleg ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
valet erau prea fini pentru aceste străzi necivilizate. Simțea fiecare pietricică și denivelare. Trebuia să pună punct acestui periplu. ― Excelență, dacă îmi îngăduiți o părere, cred că bastinasí sărbătoresc acum doar pacea. Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară. Și n-aș vrea să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un jugastru! Îi zicem așa, fiindcă juguri facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]