23,580 matches
-
de cocotieri, Într-o noapte cu lună ! ”). Din nou, atipică destăinuire! Cum tot uluitoare ni se pare prea-scurta relație cu actrița ucrai neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de continuarea relației lor, Într-o localitate Însorită. Era prea tîrziu, Anton Pavlovici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
știi?" Am auzit eu că e două sute cin'zeci de euroi de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca nimica. Îți spun eu din sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice admirativ moșul. Își țuguie buzele: Totuși, e cam mult, zău! Lăcomia asta s-ar putea să-l coste..." "Hm!", face cu îndoială Săvuleasca. "Omu' se aruncă, da' nu cred că se riscă prea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor serios trebuie să și-o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prea scumpă și placajul la modă, în mai multe încăperi. Acest lucru se întâmplase totuși, în adevăr, după câțiva ani petrecuți de ei așa, fără bucătărie, fără baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment de inspirație, siguri că nu va mai veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
constați e numai o părere. Capitolul III. Începerea goanei 1. Joi, 4 decembrie ’80. Cred totuși, că Infernul nu e deloc undeva, în afara lumii terestre. Albert Einstein în Geometrie und Erfahrung: “În măsura în care legile matematicii se referă la realitate, nu sunt sigure; iar în măsura în care sunt sigure, nu se referă la realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
părere. Capitolul III. Începerea goanei 1. Joi, 4 decembrie ’80. Cred totuși, că Infernul nu e deloc undeva, în afara lumii terestre. Albert Einstein în Geometrie und Erfahrung: “În măsura în care legile matematicii se referă la realitate, nu sunt sigure; iar în măsura în care sunt sigure, nu se referă la realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai degrabă s-ar fi așteptat ca Gerard s-o strângă cumva, în joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era convins că, înfiripând o relație cu ea, ar provoca gelozia lui Sima, ceea ce ar putea conduce eventual la destituirea lui din funcția de administrator. Și cu cât erau mai încurcate aceste căi de a-l îndrepta spre o relație sigură cu Iozefina, cu atât sentimentul lui de iubire față de ea era mai fierbinte, cu atât Gerard era mai nebun după ea, iar sentimentul pur de iubire îl punea, cu certitudine, într-o situație din care nu mai putea ieși. 2
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica. Stau și îmi imaginez scena deosebit de romantică. Mai apoi se aude destul de bine: Nu aici. Ba da. Mi-ai promis... Și dacă ne prinde doamna? Prinde pe dracu’. Fii sigură că nu vine nimeni... Și clienții mei? N-ai scris pe ușă plecat marfă? Ba da. Corect. Eu am noroc că laptele se cam termină foarte repede și lumea se împrăștie. A! Era să uit. Mi-ai ținut și mie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
provoca întotdeauna un sentiment de retragere și de dezgust, nu ca altor bărbați, îndrăzneală și un nou elan. Întrebarea era dacă Iozefina dăduse răspunsul ei, mai mult adolescentin, în mod intenționat, ca să mă provoace și mai tare sau ca să fie sigură de sentimentele mele, de iubirea mea. Să nu uităm că, după atâtea înfrângeri (dacă o fi adevărat ce spune) , ea va sufla și în iaurt. În acest caz n-ar fi fost sinceră. Dar dacă a fost cu adevărat sinceră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moartă, în acel apartament de la etajul patru, după câteva zile, aproape în stare de putrefacție, cu toată atmosfera rece de noiembrie. Relia vorbea cu mine sprijinindu-și un braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de a-mi obloji rănile: să se tacă suficient în preajma mea, iar numele Iozefinei să nu fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefinei. Totuși, oricât de altruist putea fi gestul ei, mesajul ei final, așa simțeam eu cel puțin, era tot unul care avea să rezolve odată pentru totdeauna problema noastră. Cu alte cuvinte, prin participarea la înmormântare, Relia voia să fie sigură că Iozefina a dispărut definitiv din viața mea, că nu mai constituie o piedică. Într-adevăr, nu fusese rea ideea de a merge la o adunare tristă ca aceasta, deși cam prea generoasă, prea trasă parcă de păr, chipurile, pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bulgărilor de pământ. 7. 14 dec. 80’ J.P. Sartre: “Duminica avea de pe acum un trecut...În urma mea, în oraș, pe străzile mari, drepte, la lumina rece a felinarelor, agoniza un formidabil eveniment social: sfârșitul duminicii.” De câte ori, într-o zi, sunteți siguri că n-ați murit? La cinematograf: Ibsen - Rața sălbatică (Lucian Pintilie). Citesc în Mâncătorii de etichete: 17 noiembrie ’77: “Nu-i venea să creadă ochilor că bătrânul orășel al copilăriei, cu străzile lui strâmte, întortocheate și parcă brodite sporadic după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe care însuși universul ni le oferă simplu și necondiționat. Acum sunt conștientă că EU SUNT responsabilă de drumul și pagina pe care mi-am scris Viața. Sunt mândră că am ajuns în punctul să scriu această carte și sunt sigură că ... a meritat! Am citit mult la viața mea ... viețile, întâmplările, realizările altora și m-am gândit că ar fi frumos să închid acele cărți și să o deschid pe a mea, doar așa ca să-mi dau seama dacă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru a trece de la otrăvirea și agitația interioară la o liniște sau confort interior, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne regăsim. Fără o descoperire de sine, cum să auzi și să recunoști dorințele sufletului, cum putem fi siguri că ambițiile și visele care ne fac să mergem înainte sunt ale noastre. Dorințele noastre, prin definiție, sunt diverse și ambivalente și este destul să ne aplecăm asupra dorințelor noastre de fericire, pentru a vedea complexitatea lor naturală. Cu toții vrem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
perpetuăm (emoțiile negative), sabotând propria salvare. Emoțiile sau gândurile negative sunt răul cu care ne-am obișnuit și le întreținem în mod conștient sau inconștient, convinși că așa trebuie să fie și nu este nimic de făcut. Astfel devenim victime sigure, construindu-ne în felul acesta cea mai mare închisoare și anume, lipsa de libertate și responsabilitate pentru propria noastră situație! În fiecare secundă, gândurile noastre condamnă organismul la viață și la moarte. Poate suna destul de dur această afirmație, dar știința
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu știam cum să mă descurc în oraș. Eram destul de speriată de necunoscut și viața de oraș. Sufeream de complexul de inferioritate, pentru că mă consideram mai slabă pentru că eram de la țară. Nu mă puteam compara cu orășenii. La țară eram sigură pe mine, autoritară și curajoasă, dar în oraș am devenit vulnerabilă, slabă și emotivă. În mintea mea, orășenii erau superiori față de cei de la țară. Timpuri și timpuri și când nu ești pregătit 100% pentru schimbare și nou, este un pic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
simțeam că mi se terminase benzina. Durerile erau din ce în ce mai puternice chiar dacă făceam mereu tratamente. Nimic bun nu se întrezărea în viața mea și eram din ce în ce mai disperată, acceptând în final ideea ca nu mai era nimic de făcut. Devenisem o victimă sigură a unui sistem de sănătate care era incomplet, uitând de omul psihologic. Acum spun simplu și direct, că omul nu este un reper diagnostic sau o anumită cantitate de material explorabil. Omul este o ființă completă, compusă din partea fizică și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cum ești făcut, când nu-ți cunoști corpul la un alt nivel decât cel fizic este greu, tare greu și te învârți într-un cerc vicios și foarte periculos. Te dai cu capul de toate necunoscutele și devii o victimă sigură a bolii. A trebuit să orbecăiesc așa în necunoscut mulți ani și când am văzut că nu mă fac bine, m-a apucat disperarea și la urmă m-am dat bătută, am acceptat că nu mai am nici o șansă, am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă și fecundă între vis și realitate, între stele și pământ, între viața privată și cea din spațiu publică având în final un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să scrie, s-au săturat să tot citească, să tacă și să facă așa cum scrie într un manual școlar expirat și el din păcate. Se scrie mult și frumos, despre tot și toate și în final de nimic concret și sigur. Ceea ce este frumos este faptul că fiecare dintre cei care scriu au ceva de spus, fiecare exprimându-și sentimentele și realitatea percepută în mod personal. Un om sănătos va scrie cum poți să fii și tu sănătos și-ți va
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
maxim experiența și m-am bucurat ca un copil, am aflat multe informații prețioase care mi-au întărit credința că sunt pe drumul bun, în ceea ce privește sănătatea mea, un drum bătătorit de miile de persoane care l-au ales, un drum sigur care te ajută să ajungi acolo unde îți dorești. Am primit câte o insignă, care reprezintă un vultur cu aripile deschise, am rămas impresionată. Frumoase momente de viață și Mulțumesc Forever. Eu cred că doar în aceste condiții ne putem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în cuvinte! Ce frumos și gândiți-vă la cei care se transformă în muzică, poezie, opere de artă, etc. Dumnezeule, putem fi orice dorim. Citiți și scrieți prieteni buni pentru că, v-am spus, prima dată a fost cuvântul și sunt sigură că în sufletul și în interiorul vostru sunt multe lucruri care ar merita să fie cunoscute, scrieți prieteni orice idee vă vine prin minte pentru că atunci când o să muriți tot secretul vostru va pieri odată cu voi dacă nu-l veți scrie. Dacă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]