3,605 matches
-
dormit atât de mult, s-a bâlbâit Armanoush Într-o engleză vorbită cu Încetinitorul. — Sigur, trupul tău avea nevoie de somn. E un zbor lung, a spus mătușa Zeliha. Deși avea un accent potrivit, Însă evident, și tendința să accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei vorbind În engleză. Nu ți-e foame? Sper c-o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minciuni, nu mă dojeni și mai cu seamă nu face pe miratul. Arată-te convingător, așa cum te pricepi atît de bine s-o faci». Și ne urcăm Într-un taxi. Pe tot parcursul Întîlnirii, nu izbutesc să plasez măcar o silabă. Proiectul meu vorbește neîntrerupt, ca o mitralieră. Nu se Înțelege nimic, În afară de faptul că e proiectul unei cărți uimitoare. Editorul și cu mine sîntem Încremeniți. Mai tîrziu, Îmi conduc proiectul În birourile editurii. Îl prezint directorului comercial, directorului economic, șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună în epoca publicării ei, în timp ce azi poate folosi doar la cercetarea cunoștințelor ieșite din uz sau care, pe vremea aceea, abia își articulau primele și șovăielnicele silabe. Așezate în șir, una după alta, enciclopediile de azi, de ieri și de răsalaltăieri reprezintă imagini succesive ale unor lumi paralizate, gesturi întrerupte în mișcarea lor, cuvinte în căutarea ultimei sau penultimei semnificații. Enciclopediile sunt ca niște ciclorame imuabile, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cauzelor profunde ale afecțiunii dintre ei, sau ale indiferenței sau ale urii. Marta iese din cameră și se gândește Doarme, iată un cuvânt care, aparent, nu exprimă decât constatarea unei stări de fapt, și totuși, în șase litere, în două silabe, a reușit să traducă toată iubirea care, la un moment dat, poate să încapă într-o inimă omenească. Trebuie spus, pentru instruirea naivilor, că, în materie de sentimente, cu cât e mai multă grandilocvență, cu atât mai puțin va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu va deschide gura. Oameni de obicei așa de vorbăreți, par acum că n-au nimic să-și spună. De fapt, ce rost ar avea să vorbească, să piardă timp și să-și consume saliva articulând discursuri, fraze, vorbe și silabe când ceea ce gândește unul este gândit și de ceilalți. Dacă Marçal, de exemplu, va spune, Mergem la Centru să vedem casa unde vom locui, Marta va spune, Curioasă coincidență, și eu m-am gândit la același lucru, și cu toate că Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții telurici veritabili?“ „Sunt o mare metaforă cosmologică și trimit la șarpe“. Pe dracu’, Agliè, mi-am zis. Eu știu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din ele supoziții. Era pe la Început de iunie. Belbo era agitat. Medicii se obișnuiseră cu ideea că singurele rude ale lui Diotallevi erau el și Gudrun, și până la urmă vorbiseră. La Întrebările tipografilor și corectorilor, Gudrun răspundea acum schițând două silabe cu buzele țuguiate, fără să lase să iasă vreun sunet. Așa se pronunță numele maladiei tabu. Gudrun se ducea să-l vadă pe Diotallevi În fiecare zi și cred că-l deranja, din cauza ochilor ei plini de milă. El știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În creștetul capului, și-a Încetinit ritmul inimii (sau și-a Închipuit că o face), a urmărit calea respirației prin Întreg trupul, inclusiv degetele de la picioare, a lăsat lumina să-i intre prin buric și, În general, a ascultat fiecare silabă a instrucțiunilor Zeldei, auzind Însă, În același timp, un sunet familiar de excitație sexuală care Își croia loc (sigur) inconștient printre silabele ei. A Încercat chiar (fără succes) să Își liniștească erecția. Penisul lui nu fusese niciodată un elev prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inclusiv degetele de la picioare, a lăsat lumina să-i intre prin buric și, În general, a ascultat fiecare silabă a instrucțiunilor Zeldei, auzind Însă, În același timp, un sunet familiar de excitație sexuală care Își croia loc (sigur) inconștient printre silabele ei. A Încercat chiar (fără succes) să Își liniștească erecția. Penisul lui nu fusese niciodată un elev prea conștiincios. În mod neașteptat, Învățăturile Zeldei nu fură irosite. Wakefield a făcut exercițiile În timpul următorului zbor și al celui de după el. Curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui stau la locul lor. Beau pe terasă. Răsar stelele, neaburite de luminile orașului sau de nori. Semiluna stă Înșurubată pe perna ei de catifea. Își vorbesc unul altuia clar și leneș; nici o pală bruscă de vînt nu le fură silabele, nici un nour nu dă buzna În conversația lor. Se căsătoresc și stau pe veranda micii lor case de țară, privindu-și bebelușul dolofan din leagăn. Totul e Încremenit. Un cocoș cîntă În satul vecin. Un cîine latră. Îl pufnește rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ușă se opri, dându-și seama că uitase un amănunt important. Care e numele lui de botez? întrebă. Asistenta se strâmbă de parcă ar fi fost o informație strict confidențială. — Laurence, spuse în cele din urmă. — Laurence, șopti Henrietta, savurând fiecare silabă. Laurence. Poate că Fran cocheta cu ideea de a face un copil pe cont propriu, dar de îndată ce avea să întâlnească persoana potrivită avea să-i vină mintea la cap. Era în firea lucrurilor. — Laurence, repetă. Domnul doctor Laurence Westcott. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
locul unde înflorise lotusul, parfumul lui era din nou eliberat, efemer, dar de netăgăduit. Egiptul iubește lotusul pentru că nu moare niciodată. La fel se întâmplă cu oamenii care sunt iubiți. Astfel, un lucru atât de insignifiant precum un nume - două silabe, prima înaltă și clară, ultima, dulce și delicată - însumează nenumăratele zâmbete și lacrimi, suspine și vise ale unei vieți de om. Dacă stai pe malul unui râu, nu vezi decât o mică parte din suprafața lui. Și totuși, apa din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai funcționează. OK. GÎndește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întîmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
REQ și așa mai departe, toate duc într-același loc, spre coarnele taurului cum bine zici, sau coroana regelui căruia i se mai spune și crai. După etimologia lui Skeat, rădăcina asta KRI, KRE, KRU înseamnă și a auzi. E silaba corbului. Un taur, o rigă, un corb. Ce credeți? E un om, zice pictorul. Mai precis o femeie. Capul de taur e uterul, că așa e forma lui. Corbul e ficatul, uitați. Pictorul a și început să grifoneze un petec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mergem la cafenea, Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la chestii din astea, zise Sophie în timp ce le făcea cu mâna celorlalți și se îndrepta către cafenea. Așa e, ne cam împărțim pe bisericuțe. Fără să vrem, dar ne cunoaștem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profunzimi existențiale. Aceeași tematică, altă clipă surprinsă: Licăr pe un ram străfulgerând ceața - scatiu auriu În jurul nostru există minuni. Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile, schimbările? Peste toate fluviul, așa cenușiu cum este... Tablou pictural, de gri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
14 alte poeme, libere sau în formă clasică, tipărite în cărți sau în reviste. Lumea poemului scurt, al poemului oglindind stări, evenimente, gânduri, observații, clipe este fermecătoare. Ea este alcătuită din lumile atotcuprinzătoare ale poemului într-un vers, de 13-14 silabe, de obște sau este distih, tristih - zugrăvind un peisaj, o cugetare, o trăire în imagini sau fiind un haiku, adică instantaneu, clipă surprinsă, fulger încremenit, de oriunde și de oricând. Mai poate fi catren serios, plin de frumuseți florale, înțelepte
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și frățești, haiga, haibun etc. Este cunoscut pe internet (vezi Romanian Kukai și revista Roku!), datorită grupării din preajma lui Corneliu Atanasiu. Pentru tanka, vezi și blogul tanka al scriitoarei Magdalena Dale. Vom cita o tanka , din ciclu poemellor de 5-7-5-7-7 silabe, pe teme diverse ale autoarei, unde haikuul perfect este urmat de-un răspuns distih ce schimbă total vederea asupra peisajului, completând ideea, viziunea, sensul: Stol de porumbei măsurând cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate invocațiile către Brahma: cuvântul sacru Om!, perfecțiune a realizării plenare. Și exact în clipa în care această silabă strigă în urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate invocațiile către Brahma: cuvântul sacru Om!, perfecțiune a realizării plenare. Și exact în clipa în care această silabă strigă în urechile lui Siddhartha, judecata lui se limpezi dintr-odată...“ Închise cartea și rămase rezemat de copac, cu guta în mâna stângă, fără să-i pese dacă un pește va mușca sau nu din momeală. Își plimbă privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așa cum îl abreviase și pe cel al lui Alice, reducându-l la Al. Alice știa că obiceiul acesta o irita pe mama ei, care nu reușea să înțeleagă, așa cum explica ea, de ce Jake nu reușea să mai pronunțe și cealaltă silabă. — Știu că-ți plac trandafirii, draga mea. De ce crezi că ți i-am trimis? Mama lui Alice i-a aruncat o privire înveninată lui Jake, care, așezat pe marginea patului, răsfoia cel mai recent număr din La Gunoi!. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
după divorț, poți să te măriți cu cine vrei tu. Chiar și cu ticălosul ăla unsuros de Hugo. Jake a rânjit. Dar Alice nu era încă pregătită să glumească. —Rosa? Gâtul îi înțepenise că abia dacă mai putea să emită silabele. Evident, tu o să ai custodia. Dar trebuie să stabilim un program de vizite. Cred că, în sfârșit, sunt pregătit să fiu un tată mai bun. În adevăratul sens al cuvântului, vreau să spun. Și să te sprijin și pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie vorba de doi bărbați (Iunias din lat. Iunianus). Întrebarea este aceasta: cine este de fapt Iunia, femeie sau bărbat? Textul grec propus de Nestle-Aland conține acuzativul Iounia/n (Iouniàn), un nume propriu prescurtat, recunoscut de la accentul tipic pe ultima silabă. El derivă probabil din Iunianus, nume destul de răspândit la Roma în acea perioadă. Forma Iounian nu revine în niciun alt text în afară de Rom 16. Iounian, accentuat pe penultima silabă, este, în schimb, un nume feminin. Iunia, ca nume de femeie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Iouniàn), un nume propriu prescurtat, recunoscut de la accentul tipic pe ultima silabă. El derivă probabil din Iunianus, nume destul de răspândit la Roma în acea perioadă. Forma Iounian nu revine în niciun alt text în afară de Rom 16. Iounian, accentuat pe penultima silabă, este, în schimb, un nume feminin. Iunia, ca nume de femeie, revine mai frecvent și, probabil, în spatele acestui nume se află o persoană feminină. Este clar că o femeie ar fi putut să deranjeze, ar fi revoluționat, spre exemplu, imaginea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Christiania nu i ar fi fost acestuia pe plac; și așa, În așternut, Împreună cu Thomas, Încerca unele plăceri nepotrivite unei femei care seara, Înainte de a se urca În pat, spunea, murmurînd, o rugăciune din care bărbatul distingea, vag, doar unele silabe; doar celui preaiubit și de Antonia Îi era dat să o priceapă, dar Încă nu venea dintr-acolo vreun semn. Ingrid aștepta ca timpul să-l așeze după gîndul ei pe cel pe care și-l dorea drept soț; acesta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]