1,724 matches
-
fapte lipsite de rușine (tolmema). Nu există nici un basorelief, altorelief sau sculptură care să reprezinte în mod explicit vreun contact sexual anal, heterosexual sau homosexual. În schimb, scenele pictate pe ceramica antică greacă sunt extrem de explicite. Există și o anumită simbolistică cu caracter sexual. În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, bărbații sunt prezentați dezbrăcați, chiar și în scenele de război, posibil datorită cultului pentru un fizic armonios dezvoltat, dar și cultului falic. În timp ce femeile măritate sunt prezentate invariabil îmbrăcate, prostituatele sunt întotdeauna
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
nu va mai fi permisă libertatea cartografilor de a improviza compoziții ornamentale care să estompeze lipsa cunoștințelor geografice (așa cum se proceda în perioada clasică a lui Ortelius). Cartografic vorbind, caracteristica sec. al XVIII-lea, reprezentarea altimetrică (curbele de nivel) alături de simbolistica cartografică, fac încetul cu încetul ca harta să devină un document științific mai degrabă decât artistic. Dacă sec. al XVI-lea și al XVII-lea au fost secolele de aur ale cartografiei olandeze, sec. al XVIII-lea poate fi numit
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
muri precum un "kamikaze". Înainte de plecarea piloților "kamikaze" un misiunile lor finale se efectuau ceremonii. Le era înmânat drapelul Japoniei sau drapelul Marinei Militare Japoneze care reprezenta schematic un soare care răsare, inscripționate cu fraze ori cuvinte inspiraționale și cu simbolistică spirituală: , și băutura tradițională . Apoi luptatorii "kamikaze" își prindeau un "hachimaki", o bandană având simbolul soarelui care răsare, precum și o "senninbari", așa-numita "curea cu o mie de ochiuri" cusută de "o mie de femei, fiecare cosând câte un ochi
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Simbolistica culorilor rămâne una dintre puterile universului cromatic. Încă din timpuri străvechi, obiectele au primit din partea oamenilor asocieri cromatice, iar la rândul lor culorile au primit asocieri ale universului uman. Momentele zilei, punctele cardinale, sau zeitățile sunt unele dintre elementele care
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere. În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
vulpea și veverița. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”). Lumina roșie a felinarelor localurilor de noapte simbolizează petrecerile intime și prostituția
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă, aceste două culori fiind în general asociate simbolisticii creației. În francmasonerie roșul este caracteristic sistemului gradelor înalte din „ritul scoțian”, în opoziție cu gradele „albastre” (Ucenic, Companion și Maestru). În psihologia abisală (potrivit lui E Aeppli,), de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
de pildă în vise, roșul exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”. Galben În simbolistica antică chineză este culoarea loess-ului (pământ) și de aceea era simbolul „Centrului”. Deseori culoarea aurului era numită „galben” iar zeii erau înfățișați având pielea de culoare galbenă. Goethe, în teoria sa despre culori, numea galbenul „o culoare veselă, vie
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
ea aluneca lesne intr-o culoare neplăcută, prin cele mai ușoare combinații ea depreciindu-se, devenind urâtă și bătând în gri”. În general este tolerată numai o nuanță ușoară de roșu, pentru a-l „încălzi”. Galbenul strident este asociat, în simbolistica populară a culorilor, cu invidia și gelozia („galben de invidie”); această interpretare se datorează corelării cu „fierea galbenă”, care este atribuită, potrivit teoriei antice răspândite până în epoca modernă, temperamentului coleric. Deseori galbenul este interpretat ca fiind culoarea Soarelui. Prin natura
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
mai adesea atributul dragostei de cunoaștere; galbenul pal este caracteristic agresivității pline de viclenie, astfel fiind înfățișate veșmintele lui Iuda. În plus, în evul mediu evreii purtau veșminte galbene. În concepția cosmogonică a triburilor maya, galbenul era asociat sudului. În simbolistica alchimică a culorilor, galbenul (citrinitas) indică o treaptă a transformării materiei în „piatra filosofală” care trece de la culoarea în negru la culoarea în roșu. Verde Sub aspect simbolic are, ca majoritatea culorilor, două valențe, cuprinse între „verde ca mușchiul”, cu
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
treaptă a transformării materiei în „piatra filosofală” care trece de la culoarea în negru la culoarea în roșu. Verde Sub aspect simbolic are, ca majoritatea culorilor, două valențe, cuprinse între „verde ca mușchiul”, cu valoare pozitivă și „verde ca veninul”. În simbolistica populară verdele înseamnă speranță, iar visele în care verdele joacă un rol sunt interpretate pozitiv în China, și nu numai:” Acolo unde verdele răsare, acolo este pur și simplu natură, acolo este dezvoltarea naturală...trăirea primăverii”. Când, de pildă, diavolul
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
de pildă, diavolul apare ca «Cel verde», atunci el a rămas în veșmintele unui zeu antic al vegetației. În schimb, există și un aspect negativ: Apariția excesivă a verdelui în vise semnifică o revărsare a forțelor negative ale naturii (Aeppli). Simbolistica creștină percepe această culoare ca fiind „la distanță egală de albastrul cerului și de roșul iadului... o culoare de mijloc și intermediară, liniștitoare, înviorătoare, umană, culoarea contemplației, a reculegerii și a așteptării Învierii” (Heinz-Mohr). Crucea lui Iisus Hristos, ca simbol
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
deci cea a vieții care pulsează. ”Lumina verde” înseamnă „cale liberă”. Ca simbol cromatic politic verdele desemnează curentele alternative în doctrina cărora viața trăită natural și renunțarea la supratehnicizare joacă un rol central. În islam verdele este culoarea profeților. În simbolistica chineză a culorilor verdele și albul formează o pereche antagonică, în sensul unui sistem dual care corespunde antitezei polare roșu și alb din simbolistica alchimică apuseană. Dragonul verde din alchimia chineză simbolizează principiul primordial Yin, mercurul și apa, în timp ce tigrul
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
natural și renunțarea la supratehnicizare joacă un rol central. În islam verdele este culoarea profeților. În simbolistica chineză a culorilor verdele și albul formează o pereche antagonică, în sensul unui sistem dual care corespunde antitezei polare roșu și alb din simbolistica alchimică apuseană. Dragonul verde din alchimia chineză simbolizează principiul primordial Yin, mercurul și apa, în timp ce tigrul alb simbolizează principiul Yang, plumbul și focul. În alchimia europeană, dragonul verde sau leul simbolizează un solvent acid, de pildă apa regală (Aqua regia
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
dragonul verde sau leul simbolizează un solvent acid, de pildă apa regală (Aqua regia), iar semnul său este un triunghi „feminin” îndreptat cu vârful în jos legat de un R. Ca urmare a lipsei de unitate care se manifestă în simbolistica imaginilor, în anumite surse dragonul verde poate reprezenta, ca și în China, elementul mercur. Albastru Este culoarea considerată cel mai adesea simbolul a tot ce este legat de spiritualitate. Spre deosebire de roșu, el dă impresia de rece și îi predispune pe
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
aducătoare de nenorociri, în timp ce în Europa ”floarea albastră a romantismului” sugerează ideile spirituale înaripate. În China elementul lemn era asociat Orientului și culorii albastre. În vechiul Mexic, în scrierile ilustrate, peruzeaua și apa erau redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea loialității, dar și a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastră), a mistificării și a incertitudinii. În simbolistica politică albastrul era asociat liberalilor (respectiv național-liberalilor). „Zidăria albastră”, sistemul tradițional
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
albastră a romantismului” sugerează ideile spirituale înaripate. În China elementul lemn era asociat Orientului și culorii albastre. În vechiul Mexic, în scrierile ilustrate, peruzeaua și apa erau redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea loialității, dar și a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastră), a mistificării și a incertitudinii. În simbolistica politică albastrul era asociat liberalilor (respectiv național-liberalilor). „Zidăria albastră”, sistemul tradițional al francmasoneriei, este ierarhia fundamentală a „celor
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
ilustrate, peruzeaua și apa erau redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea loialității, dar și a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastră), a mistificării și a incertitudinii. În simbolistica politică albastrul era asociat liberalilor (respectiv național-liberalilor). „Zidăria albastră”, sistemul tradițional al francmasoneriei, este ierarhia fundamentală a „celor trei grade”. În arta preistorică, precum și în cea a popoarelor care nu cunoșteau scrisul, albastrul era rar folosit, întrucât erau greu de
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
moarte”. În vise „calul alb este deseori asociat cu sentimentul de presimțire a morții. «Călărețul pe calul bălan» apare acolo unde se poate produce fatalul” (Aeppli). Fantomele sunt considerate în multe culturi niște siluete albe, oarecum ca niște umbre. -În simbolistica tradițională a Chinei, albul este culoarea bătrâneții, a toamnei, a vestului și a nenorocirii, însă și a virginității și a purității („lotusul alb” este numele unei societăți secrete care era adepta moravurilor pure). În general în China albul este considerat
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. Denumirea în limba română provine din cea latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio Helvetica". Termenul folosit în limbile locale provine
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1000 de muzee sunt răspândite prin toată țara; numărul s-a triplat față de cel din 1950. Printre cele mai importante evenimente culturale anuale se numără Festivalul de la Lucerna, Festivalul de Jazz de la Montreux și Festivalul Internațional de Film de la Locarno. Simbolistica alpină a jucat un rol esențial în formarea istoriei țării și a identității naționale elvețiene. Astăzi, unele zone montane concentrate au o pronunțată cultură de stațiune de schi pe timp de iarnă, și de drumeție și Mountain biking pe timp
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze: Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în ambele sisteme au continuat să existe sectorul privat (inclusiv concerne), cât și economia de piață în general. Relația dintre nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale, Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
prepară pentru "urat", sistem complex de datini și obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului care se pregătește să se nască sunt așteptați să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Căiuții", "Malanca", "Jienii", "Mascații" etc. Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestări reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociații rituale dintre animale și cultul cvasiuniversal al soarelui. Există și un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascații". Recuzita, măștile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măștile sunt
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
vorbesc cel mai mult despre imaginația și umorul săteanului român. Anume meșteri s-au specializat în confecționarea lor, ele devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară. Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gândirea populară reprezintă data morții dar și a renașterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în același timp plină de forță și vitalitate. Muzica și dansul, remarcabile prin virtuozitate și dinamism, măștile pline
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]