2,705 matches
-
Rică se trase într-un târziu la umbră să pună lucrurile la cale pentru a doua zi. Abia își auzea propriile gânduri de vacarmul estival al cicadelor, responsabil în parte de deciziile luate. Era în cântecul lor ceva terminal, o simfonică în fortissimo a conciziei, un breviar asurzitor al timpului rămas încă de trăit creaturilor pieritoare - un fel de șuier strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cobora încet și sigur către sălașul temerilor adânci din făptura lui, la etaj jetul puternic al dușului izbea discontinuu pardoseala de ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra fidel întipărită albia virtuală a curgerilor ei vijelioase dincolo de sine. Trupul lui Ondine nu respingea șuvoiul, ci părea să i se alăture confluent, lestându-l ca un mâl greu, aluvionar, și întârziindu-l în meandre lascive
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
despre Brâncuși, stabilit definitiv în capitala Franței, el aducea în sculptura-i de răsunet universal soluții de sorginte românească. În orizont muzical, să-l numim, de asemenea, pe G. Enescu, nu doar cu al său Oedip, ci și cu partiturile simfonice, inclusiv cu Rapsodiile cântate pretutindeni. Principiul vaselor comunicante (cu referire la cultură) rămâne, mai presus de toate, un argument cu valoare normativă: ne mișcăm în indentitorul matricial și privim cu toată atenția mentalul celorlalți. Un câmp stilistic definitoriu, câmp construit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
francez deghizat cum a putut fi Zadig, ca și destinul său, iar această fantasmă este atât de puternică șiautonomă, încât va rezista și descoperirii inaugurale atextelor religioase atribuite profetului iranian. Also sprach Zarathustra, suita ditirambică a lui Nietzsche sau poemul simfonic al lui Richard Strauss, nu reține din descoperirea și existențaunei religii decât rezonanța asiatică, corijată și adecvată în laboratoarele filologice, a numelui fondatorului. Cuceririi arabe și islamizării Iranului îi urmează raporturile eminamente comerciale ale genovezilor și venețienilor cu provinciile ilkhanatelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ai artei romanului ce, probabil, nu vor putea fi egalați În curând. Așa cum un Michelangelo Buonarroti nu va putea fi dat deoparte de pe Înaltul său soclu chiar și după revolta „modernilor”, un Rodin sau Brâncuși, așa cum un gigant al polifoniei simfonice, concertistice sau camerale, precum Ludwig van Beethoven, nu va aputea fi clintit de pe uriașul său piedestal În ciuda tuturor valurilor de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asemenea, destul de tineri. Ascultăm o interpretare egală, armonioasă, rutinată aș zice, cu o mențiune specială pentru virtuozitatea expresivă a violonistului chinez, care este și conducătorul grupului. Observ comportamentul scriitorilor așezați pe scaune în fața mea. E greu să asculți un concert simfonic după un prânz atât de copios. Doi scriitori slovaci, Albert Marencin și Jan Lenco, cei mai vârstnici dintre participanții la Trenul Literaturii, născuți în 1922 și, respectiv, 1933 (cerințele de participare la proiect, îmi amintesc, indicau o vârstă maximă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei, contrabasistul, absolvent al Conservatorului din Moscova. Serghei este angajat într-o orchestră simfonică multietnică din orașul Porto, iar pe timpul acestei veri, împreună cu colegii săi, a încheiat un contract pentru o serie de concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată de bancheri, oameni politici și vedete ale showbizului. Nici nu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim în ploaia Moscovei. Sara, spectacol la operă. Muzică simfonică, arii, fragmente de operă d-na Pantofel (Slovei) danțuri. Interesant "Arcana" dans atribuit Huțulilor și care debutează cu o doină românească. PIATRA CRAIULUI* Cocostârcii, devale, au ucis părechea în cuibul cărora a ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plătite. Că, după ce vor termina studiile, vor pleca în străinătate. Degeaba încerca moderatoarea dezbaterii să-i convingă că ar avea ce face și aici, că pârliții ăștia de români merită și ei să asculte din când în când un concert simfonic sau să viziteze o expoziție de calitate. În special o tânără domnișoară era cât se poate de vehementă: nu, aici nu au ce face, aici e mizerie, aici salariile sunt mici, va trebui să plece în altă parte. Era atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fondul izvorât natural cu predominant albastru al lucrărilor lui Gustav Hlinka, la luminile stranii, atemporale ale lui Doru Bucur. De la floralele inefabile ale lui Gheorghe Felecan (Cluj-Napoca), la toamna tulburătoare al lui Trifu Mureșan, la culorilor lui Willi Weissmann, la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi Bâlea (Baia Mare), la Văliugul transfigurat artistic de ochiul și mâna Vioricăi Ghenghea (Bârlad). De la sălciile încremenite în neanotimp ale Cristinei Renard (Timișoara), la compozițiile ce irump violent
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
eram, pe seama bietului vorbitor; apoi cercetarea pinacotecii, prăfuită și pustie, de la Ateneu și a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu proaspăta genealogie țără nească sau târgoveață În spinare - vastul univers polifonic al lui Beethoven, alchimia sonoră a lui Richard Wagner, invenția melodică a lui César Franck; sau la recitalurile de la Ateneu și reprezentațiile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așteptând prin ganguri după, slăbi ciunea lui!, servitoare și, din obișnuința chilipirurilor sau expe dientelor din prima noastră tinerețe comună, nu-i intra În cap că ne-a venit acum și nouă vremea să ne plătim intrarea la con certele simfonice. Când, aproape ca În Heidelbergul de altădată, intram de astă dată cu nevestele la braț și cu biletele În mână la Ateneu, Îl găseam afară pe Mitică (Urmuz), vechiul nostru prieten, acum președinte de tribunal, așteptând și pândind ocazia să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
B. etc. Primul său text e publicat la 18 ianuarie 1909: „Povestea unui uriaș de Jean Richepin“. Con s tan tin Beldie este atent la fenomenul cultural și științific din jur. Publică Însemnări despre „Viața muzicală la noi: concer tele simfonice cu d. Enescu“ (10 ianuarie 1910); semnalează citito rilor „Ce poate face astăzi un aeroplan“ (9 octombrie 1911); stă „De vorbă cu sculptorul Storck“ (23 octombrie 1911); atrage atenția asupra unor „Conferințe literare la Cluj“ (11 de cembrie 1911); infor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le cărase, abia mai respira. Îi plăcea în continuare să-i ancheteze pe bandiți și să-i tumbăcească, asta era în continuare pasiunea sa, hobby-ul său, așa cum era pentru alții să colecționeze timbre, să pescuiască ori să asculte muzică simfonică. El avea nevoie de chestia asta, asta-l reconforta, îl punea pe picioare. Apoi, ziua se încheiase ca de obicei: Cameniță trăsese un chef, cu băutură multă, cu haleală, cu lăutari și cu câteva muieruști noi, prospătură, dar prost alese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a unor personalități de anvergură mondială, începând să-și arate strălucirea visată de omul modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali, dornici să promoveze valorile patrimoniului universal într-o societate răvășită de suferințele unui măcel nedrept, dar totodată încrezătoare și optimistă de speranțele unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca să îmbărbăteze confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
românească. Amploarea Festivalului se desprinde atât din prezența numărului mare a celor mai renumite orchestre ale lumii, Staatskapelle Berlin, Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia sau Royal Concertgebow Amsterdam, Die Philarmoniker Munchener, Pittsburgh Symfony Orchester, National Philhamonic of Russia, Orchestra simfonica Nationale della RAI, London Philharmonic Orchestra, al marilor dirijori ai lumii Lawrence Foster, Daniel Barenboim, Zubin Mehta, sau al soliștilor actuali cei mai străluciți, cum ar fi legendarul pianist american Murray Perahia, distins cu două premii Grammy și o carieră
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Sabin Păutza și Bogdan Chiroșcă. Ne exprimăm totodată și admirația și mândria pentru prezența constantă a Filarmonicii Ieșene “Moldova” prin programări succesive la mai multe ediții ale apreciatului Festival. Mai întâi, pe data de 5 septembrie, un concert al Orchestrei simfonice, cu un program atractiv și impunător și apoi, pe data de 10 septembrie, cu excelentul Cvartet la Ateneul Român. Televiziunea Română va fi prezentă la toate manifestările muzicale și va transmite în direct mai multe concerte, iar 200 de corespondenți români
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
aducând mari servicii creației compozitorului. Acest prim concert al dirijorului s-a constituit ca uvertură și o excelentă intrare în scena Festivalului, repetând succesul și cu alt program a doua zi, marți 10 septembrie 2013, cu aceiași colegi din Orchesta Simfonica Nazionale della Rai, tot la Sala Mare a Palatului. Am rămas dator să mai consemnez pentru iubitorii ieșeni ai muzicii prezentarea în cadrul concertului de la Ateneul Român, pe 8 septembrie, în cadrul programului Ansamblului „Profil” din București, dirijat de Tiberiu Soare, lansarea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
De aceea, la ei în casă, în exotismul provincial al Brăilei ori în sihăstria de la Galbeni, se făcea muzică precum în Germania secolului al XVIII-lea. Apoi - radioul, discurile erau lucruri comune în casa lor îndestulată, iar mai târziu, concertele simfonice de la București. și tot aici, în clasa a opta de liceu - simpatia profesorului Ale xandru Graur echivala cu o benedicțiune suplimentară, adăugată întregului bagaj de literatură acumulat prin mânuirea curentă a ultimelor noutăți apărute în franceză, germană, engleză și română
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în chip cu totul miraculos, am intrat la Liceul Francez din București, a cărui taxă trimestrială echivala cu venitul Tatei pe o lună de zile. și tot ca Mihai, care din pasiunea lui pentru muzică reușise să intre în orchestre simfonice de prestigiu, iar apoi să devină unul din cei mai mari muzicologi ai țării, și eu, fără nici un studiu de specialitate anume și numai din pasiunea mea pentru istorie, am reușit să devin la numai douăzeci și doi de ani
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
invers proporțional cu pătratul distanței dintre noi. Stau pe promontoriul extrem al digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întoarce capul... Prin urmare, în aceeași primăvară a anului 1953 în care s-au întâmplat atât de multe, printre care și moartea lui Stalin (spre marea bucurie a Tatei) și am ascultat la radio timp de câteva zile numai muzică simfonică bună (spre marea bucurie a lui Florino și a lui Mihai), în aceeași primăvară - zic - s-a perfectat și mutarea lui Ion Omescu în casă la noi, și anume în vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în aceeași stare fizică. Dar din punct de vedere psihic s-a schimbat: s a decis să ia partea bună a lucrurilor... și o face cu cea mai mare grijă pentru a nu fi deranjat. 28 iunie 1953 Ascultând concertul simfonic de la radio: plăcerea pe care i-o dă muzica lui Mihai nu este o plăcere pur și simplu, ci ține mai mult de inteligența lui. 1 iulie 1953 Florino mi-a mărturisit astăzi că anii se termină odată cu ziua Sfântului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]