4,151 matches
-
de „însușire/asimilare” (appropriation) și de „înțelegere de sine” (self-understanding). Această fază este posibilă numai printr-o mediere, care diferă de la un cititor la altul. Reynolds (1985) crede că textele teoretice, în calitate de „cuvinte ale ficțiunii”, postulează lumi fictive în care sinele poate fi clarificat, în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se pierde undeva în lumea textului, între
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se pierde undeva în lumea textului, între „non-eu” și aparența sinelui, tocmai prin recunoașterea „non-eului” îmi voi distruge, ulterior, cu claritate, eul autentic. Există texte prin care, citindu-le, mă „aud” pe mine însumi relatând; și există texte prin care, citindu-le, „aud” pe altcineva relatând. Ambele lecturi sunt revelatoare. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deopotrivă scaunul, pălăria sau automobilul); 2) regiunea celor ce sunt ca mine, dar distincte de mine, regiunea ocupată de Dasein-ul «celorlalți» și care face cu putință ceea ce Heidegger va numi «faptul-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul», Miteinandersein; 3) regiunea Dasein-ului care sunt «eu însumi», regiunea «sinelui», das Selbst, ale cărei hotare le trasează suma posibilităților mele ireductibile, deasupra cărora sălășluiește - ca posibilitatea «supremă, desprinsă de orice relație și de neocolit» - moartea fiecăruia dintre noi. ș...ț Această carte nu poate fi deschisă la întâmplare și, cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
socială. Sunt concepte utilizate în limbajul comun, dar deopotrivă și de către psihosociologi și sociologi, de psihanaliști, de politologi, de specialiștii în comunicare, analiști sociali sau jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid, frizând patologicul, dar nici încorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Construirea și evoluția identității personale și sociale, profesionale sau comunitare, politice și ideologice presupune o evoluție caracterizată prin continuitate și discontinuitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
percepe pe sine și la modul în care crede că este percepută de ceilalți; cu alte cuvinte, imaginea corporală determină gradul în care te simți confortabil în și cu corpul tău; b) eul cognitiv: se referă la modul în care sinele receptează și structurează conținuturile informaționale despre sine și lume și la modul în care operează cu acestea; sunt persoane care rețin și reactualizează doar evaluările negative despre sine, alții le reprimă, iar unii le ignoră; unii fac atribuiri interne pentru
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în timp ce alții fac atribuiri externe pentru a‑și menține imaginea de sine pozitivă; c) eul emoțional (eul intim sau eul privat): sintetizează totalitatea sentimentelor și emoțiilor față de sine, lume și viitor; de multe ori, persoana nu dorește să își dezvăluie sinele emoțional decât unor persoane foarte apropiate, iar, cu cât o persoană are un eu emoțional mai stabil, cu atât va percepe lumea și pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu amenință imaginea de sine; copiii și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
axă va fi, în cazul său, sondarea permanentă în profunzimile simbolurilor și miturilor cosmice, altfel spus căutarea a ceea ce el însuși va denumi ceva mai târziu „sunetul originar”. P. nu este, cu toate acestea, un neoromantic. Căutarea „muzicii sferelor” în sinele lăuntric sau în sinea lucrurilor nu echivalează cu un act de cunoaștere metafizică. Distinct este tocmai sentimentul de abis, de întuneric, de neant chiar, pe care îl comunică lirica sa. Energetismul, enorm, ia forma unor stări de mirare sau de
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral și estetic al impersonalității suverane. Retras în cochilia sinelui, sondat cu tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
e vorba și de anii de după 1989. Scriitorul nu face însă operă de cronicar, nici de sociolog ori de etnograf. Iar timpul istorisit e mai degrabă unul circular, sugestie a eternei întoarceri. Oricum, importantă e „istoria mică”, privind familia, comunitatea, sinele, faptele de viață așa-zis neînsemnate și comune, cărora le este descoperit și restituit caracterul esențial. Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
un deceniu propune o altfel de estetică, aspră, necruțătoare: „vreau sticla pe care o spargi să-ți faci un vârf/ de lance un stil ascuțit și neîndurător/ să scriu cu el pe zid silabele zilei de foc/ sângele ascuns al sinelui să răzbată vijelios/ ca dintr-o arteră tăiată în fâșiile paginii/ îmbibându-le cu seva lui netemătoare” (Un stil ascuțit). De altfel, acest program estetic, impropriu structurii poetice a lui P., nu este urmat decât accidental. Firea lui nu este
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Adriana Lăzărescu și George Lăzărescu, pref. George Lăzărescu, București, 2002; Singurătatea îngăduită - Solitude permise, ed. bilingvă, tr. Adina Vasilescu și Vlad Alexandru Vasilescu, București, 2003. Repere bibliografice: Călin Stănculescu, „Poezii”, RMB, 2000, 14 iunie; Geo Vasile, „Amor &Psyche” sau Eliberarea sinelui, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Mariana Ionescu, Trăire și tentație, „Universul cărții”, 2001, 4-5; Mariana Ionescu, „Vânătoarea de umbre”, „Jurnalul de București”, 2001, 434; Geo Vasile, În siajul autenticității, LCF, 2002, 43; Traian T. Coșovei, Existență și confesiune, CNT, 2002, 48-52
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
stări crepusculare: ,,Apa mă strigă pe nume deodată/ Și visez că-mi așez fruntea pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
doua temă, dezvoltată cu talent epic și cu umor, vizează inserția biograficului ce dezvăluie uneori nebănuite - și neconvingătoare - veleități paideice (Să devii ceea ce ești). În fine, al treilea compartiment privește poezia, care, pe lângă dimensiunea ei estetică, implică și conexiunea cu sinele și cu realitatea cotidiană: „Nu pot crede decât într-o poezie a vieții noastre de zi cu zi, centrată pe mine, cu corpul și fantasmele mele, aici și acum, într-un timp și un loc” (Poezia - un mod de a
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
terenului etc. - de autorități, iar aparținătorii celor înmormântați acolo sunt invitați să asiste la operațiune, pentru identificarea sepulturilor și supravegherea transferului. Pe de altă parte, Augusta se află după o îndelungată cură de psihoterapie și, în principiu vindecată, își reasumă sinele, printr-o autoscopie retrospectivă - în care anamneza morții Agatei are un loc important -, dublată de o mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
nociceptive. Pănă la dispariția sa fizică, autorul se va opune categoric intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație psihoterapeutică, etc. Evoluția terapiilor bazate pe expunere Desensibilizarea sistematică a lui Wolpe este probabil procedura cea mai studiată atât în plan teoretic cât și în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare. Variantele procedurilor de expunere In urma lecturilor, a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îi arată pacientului că, dacă este normal și adesea eficient să evităm unele situații aversive în lumea exterioară, acest lucru nu este posibil, în cele mai multe dintre cazuri, în lumea sa interioară. Obiectivul constă deci în a amplifica distanța dintre subiect (sinele, eul) și modelul său interior construit pe baza istoriei sale. Pentru a explica pacientului ce înseamnă diferența dintre „eul” său și lumea sa interioară, se folosește ca exemplu o casă. Clădirea este eul. Tot ceea ce conține aceasta (mobilier) este altceva
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ele nu sunt considerate ca „medicamente” ci ca mijloace specifice care ajută persoana să modifice unele aspecte ale funcționării sale. Dispariția problemelor nu constituie decât un indicator al schimbărilor obținute care sunt conceptualizate în termeni de autocontrol, de management al sinelui și de ameliorare a stării de bine. Evaluarea efectelor unui tratament este importantă pentru subiect și pentru transformarea sa, deoarece aceasta privește eficiența metodei și gradul său de adecvare, pertinența analizei și a ipotezelor. Ea provoacă, în mod evident, dezbateri
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o atitudine care arată că ascultă atent și de afirmare a sinelui empatic. Iată un exemplu care ilustrează cele spuse mai sus. Pacienta - Ce credeți despre acest lucru? Terapeutul - Cel mai bine ar fi să vorbiți despre asta cu soțul dumneavoastră, cred. Pacienta - El nu vrea să știe nimic, este un catâr
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El nu vrea să facă decât ceea ce-l duce mintea. (Pacienta își urmează ideea). Terapeutul - Este adevărat, va fi dificil. Credeți că dacă aș discuta cu amândoi ar fi mai ușor? (Terapeutul persistă și propune o alternativă). Terapeutul aplică afirmarea sinelui empatic, însoțit de o atitudine persistentă, ceea ce dezamorsează escalada simetrică. Relația colaborativă este păstrată și ședința continuă cu un obiectiv comun, stabilirea unei comunicări în cadrul cupului. Atunci când complementaritatea se găsește pe primul plan Atunci când complementaritatea se găsește în primul plan
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
luat și eu o dată un pahar în plus. (Reactanța pacientului). Medicul - Un accident este întotdeauna o lipsă de noroc. Nu este interzis să bei, doar să conduci mașina atunci când ai băut. (Avocatul diavolului, a recunoaște unde are pacientul dreptate: afirmarea sinelui). Pacientul - Asta-i sigur, n-am avut noroc! De această dată, am băut puțin prea mult. (Pacientul n-are nevoie să se apere). Medicul - Cel mai bine este să fii atent în privința asta. Problema constă în aceea că ești obligat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al anturajului (partenerul de viață, frate, soră, prieten); - să abordeze schimbările din mediul său generatoare de o viață mai bună (reluarea lucrului, o nouă viață afectivă). In caz contrar, recăderea poate fi suportată cu atât mai rău cu cât gestiunea sinelui n-a fost nici conceptualizată nici programată. Sedințele de bilanț au atât o vocație terapeutică cât și de educare a sănătății, ceea ce este un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]