2,658 matches
-
care-i mai rămâne e propovăduirea acestei vieți câștigătoare, anchilozată în formele unor pedanți care s-au ajuns, sau liberă, în revoluții: „și când umbrele vor începe să se risipească, voi porni mai departe." (p. 76). E meseria unui trotteur singuratic, prezentându-se doar ca să-și afișeze lipsa de însemnătate. Din care se hrănește, tacticos, burghez, confortul bravilor oameni de rând.
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
a atrage atenția, fie că unii cred că are nevoie de o sentință, iar alții de un diagnostic, Anders Breivik a devenit, peste noapte, un subiect de prima pagină în lumea întreagă. Autor: Iulia Marin Boris Johnson, jurnalist în cadrul “Lupul singuratic”, cum îl numesc cei de la Associated Press, citându-l pe șeful Serviciului de Securitate din Norvegia, “nu este un creștin”, susține presa din Canada. Peter Glover scrie pentru: “Deși putem spune despre cineva că este un terorist musulman, un terorist
Anders Behring Breivik - portretul robot al criminalului, realizat de presa internaţională () [Corola-journal/Journalistic/60005_a_61330]
-
carte: "Intrarea în scenă" (debut, 1984), "Plimbarea prin flăcări" (1988), "Preludii pentru trompetă și patru pereți" (1992), "Documentele haosului" (1993, Premiul USR, Asociația Iași, o selecție din acest volum apărând în traducere la Editura L'Ancrier din Strasbourg), "Manualul bunului singuratic" (1997, care va cunoaște trei ediții și va fi tradus în limba spaniolă de Gustavo-Adolfo Loria-Rivel), "Duminica fără sfârșit" (1998), "Cartea urmelor" (2001). În 2006 va apărea o antologie româno-germană sub titlul Cains Neue Jammer/ Noile lamentații ale lui Cain
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923, visând cu timiditate un spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de imaginație, Regele Soare devenind personaj de roman galant și istoric: "Versailles însuși este un oraș grav, aproape lipsit de viață. Casele fac impresia unor sălcii plângătoare cu ramurile atârnând. Când pășești în parcul cunoscut în toată lumea - acum atât de singuratic - ți se pare că aici lumea este atât de liniștită ca să poți distinge foșnetul trecerii tuturor fantomelor istorice. Aici este pădurea imensă în care Ludovic XIV își organiza vânătorile; îl vezi pe acest rege trecând călare, înălțat în șa cu
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
parte murmurând, ca pentru sine: "- După vot, mai vine una. Știi vorba strămoșească: din câștig mic n-a murit încă nimeni. "- Dar eu cu cine votez?" Câte himere, reverii ciudate mă gântuie! Astrele tocmai se pronunță, iar eu mă simt, singuratic necunoscut, cam turmentat, acesta este cuvântul. Să fie vorba de Lola Pușcă?, de Cutreierătorul-de-mări? Luminează-mă, călătorule. "- Tataie, cum de te-ai strecurat aici în mijlocul nostru. Cine te-aduse? Ia vezi ce mai e pe acolo, jos!" Și-mi dădu
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
încît se simte ispitit, metaforic vorbind, să se întoarcă cu fața, parcă. Spre a fi văzut de cel care intuise deja atît de multe despre el. Spre a confirma sau infirma supozițiile identitare ale scriitorului. Este într-adevăr un ins singuratic? E obosit și trist? Ce-nseamnă pentru el moartea care se va petrece, pe care o va făptui? La aceste dileme ale scriitorului, livrești cîtă vreme ele există doar în poem, vînătorul vrea să răspundă. Romanul lui Yasushi Inoue devine
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
în presa vremii, în final fiind vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor (din 1968) și director al Editurii „Cartea Românească“ (din 1970). Din opera sa pot fi menționate volumul de nuvele „Întâlnirea din pământuri“ (1948), romanele „Moromeții“ (1955, 1967), „Intrusul“ (1968), „Marele singuratic“ (1971), „Delirul“ (1975), „Cel mai iubit dintre pământeni“ (1980) și două volume de confesiuni și eseuri - „Imposibila întoarcere“ (1971) și „Viața ca o pradă“ (1977). Membru corespondent al Academiei Române din 1974, a devenit membru titular post-mortem în 1990. JOI, 19
Agenda2005-20-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283701_a_285030]
-
Viena, că prietenul Topârceanu avea o boală incurabilă și e iremediabil pierdut. Nu mai știu cine mi-a spus, poate chiar tata, cum pe la începutul lunii mai, când s-a dus să-l vadă pe cel bolnav în odaia-i singuratică, acesta a început să plângă și și-a tras perna peste față: "- Nu vreau să mă vezi în ce hal am ajuns, coane Mihai!" " Și totuși, chiar și după atâta vreme, avem dreptul să spunem că Topârceanu mai e printre
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
Dina Georgescu Nu, nu e vorba de van Gogh. Ci de cineva care se simte mutilat. Dar legătura cu autoportretul pictorului singuratic, a cărui minte se întunecă de tot, nu este întâmplătoare. Citind cartea lui Octavian Paler Autoportret într-o oglindă spartă m-am gândit deseori la acest portret rănit. De altfel, autorul a scris niște pagini arzătoare în Eul detestabil, tocmai
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
vor urma, devenind un simbol pentru istoria europeană a Evului Mediu: cavalerul îmbrăcat în armură, eroul atîtor vise de glorie și onoare, în jurul căruia se va naște o întreagă literatură, culminînd cu inegalabilul roman al lui Cervantes, Don Quijote. Apariția cavalerului singuratic în finalul acestei cărți este promisiunea pe care autorul o face pentru viitorul volum al ciclului. Cel mai recent roman al lui Gheorghe Schwartz, Axa lumii, ne aduce anii de început ai Evului Mediu, în plină epocă postmodernă. Dar epopeea
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
unui organ lezat sau incizarea în dreptul cîte unui segment esențial sau al unor centri sensibili ai organismului social-moral. Rezultatele nu s-au arătat însă a fi pe măsura ambiției, efortul e de cele mai multe ori scrîșnit, iar mijloacele neadecvate. Delirul, Marele singuratic sînt ratări răsunătoare, și chiar Cel mai iubit dintre pămînteni, suma iluziilor scriitorului, e irigat de un sistem ideatic prea sumar pentru vastitatea proiectului, împrumutat parcă epocii preindustriale". în alte locuri, unghiul de vedere analitic e mai relaxat și mai
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
durere Cântec care vede (Femeile atât de departe) Femeile atât de departe cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în ritmul sărutului Toate în dezordinea camerei și în Dulceața trupului În melodiile spiritului. Se opun Nașterii singuratice, depărtării sterile Mereu în căutare. Sunt frumos pentru tine. Pătrundem în prăpastia trupului. În Norocul smuls din rădăcina rănită.
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Caransebeș), scriitorul brodează pe această canava, împletind impresiile proprii cu istoria locurilor ce se derulau în fața privitorului. „Trenul huruia - consemnează Schiff - și în timp ce ochiul mai cuprinde odată valea înfloritoare a Caransebeșului, în partea dreaptă se conturează un turn de pază singuratic. Un turn mai renumit decât l-am gândit. Ulterior am făcut rost de o imagine. Se găsește în librăria din Caransebeș; această carte poștală ne spune deja mai multe: «Turnul lui Ovid lângă Caransebeș»”. Ce legătură poate exista între Publius
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentala, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictură noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria să pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai putine opțiuni
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentala, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictură noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria să pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai putine opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
să se concentreze.“ (p. 53) A treia condiție e spiritul de grup, cu apariția unei solidarități în viciu, nimeni neputînd să fie boem de unul singur. Dacă vrei să chinuiești un boem e îndeajuns să-l silești la un trai singuratic, claustrarea resimțind-o ca pe o pedeapsă mai mare decît balamucul. Boemul are o natură cu precădere sociabilă, ahtiată după reuniuni mondene. Dar care sunt trăsăturile boemului? Prima e optimismul ferm, alături de buna părere de sine. Mai precis, boemul e
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
Se formează peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stîncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplînd bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bîrlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
mult sau mai putin simțite în opera poetica a lui Eminescu, tânăra eseista găsește pe filiera destul de fragedă a referirilor poetului la pictură germană o interesantă și credibilă sursă de inspirație pentru Cugetările sârmanului Dionis. Este vorba despre tabloul Poetul singuratic (1839) al lui Karl Spitzweg (1808-1885), unul dintre cei mai cunoscuți exponenți ai Biedermeierului german, ale cărui picturi, în special cea în cauză, cunosc în epoca o mare răspândire prin numeroase reproduceri. Cum interesul lui Eminescu pentru pictură în perioada
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a Editurii Paralela 45, Proiectul iluminist, nu putea debuta decât cu Rousseau. Visările unui hoinar singuratic, materie de studiu școlar și universitar a apărut în traducerea lui Mihai Șora, cu o prefață de Vera Călin, fiind astfel un sine qua non al bibliotecilor noastre. începute în 1776, Visările au rămas neterminate, scriitorul sfârșindu-se din viață
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
asupra filosofiei romantice sunt cunoscute), consideră că nu e �făcut pentru societatea civilizată", caută adevărul propriu, și totodată natura. Lumea plantelor e pentru el o lume ideală pentru că e o lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela 45, București, 2002. Epistole, didahii, ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară - nici disciplină teologică
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
sale în Academie. Generalul este privit într-o manieră diferită după ce se retrage, neînțeles de contemporani; în toamna lui 1975, Morand scrie: „(...) întotdeauna am îndrăgit cauzele pierdute; ceea ce mă leagă de Pétain și Laval mă leagă astăzi de acest bărbat singuratic care a pierdut bătălia". Impresionează neplăcut tonul resentimentar, răfuielile, acreala, bîrfele meschine despre oameni care nu întotdeauna au fost niște celebrități, nemulțumirea legată de meniul unui restaurant. La capitolul curiozități merită să fie trecută preocuparea pentru condiția fizică; e adevărat
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas un sărac, un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se pare că i-a făcut cu ochiul: hai, băiete, treci, cu tine facem o excepție!... Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]