3,963 matches
-
auzisem niciodată pînă atunci de așa ceva. Întors acasă, mi-am consultat Littré-ul: coree, maladie numită și dansul Sfîntului Guy, care constă În mișcări continui, neregulate și involuntare. Pe Vișnu! Dansul Sfîntului Guy! M-am pomenit Într-o ambulanță care, cu sirena În funcțiune, m-a condus Într-un spital psihiatric militar. Între timp, tahicardia mea se potolise de la sine, nimănui nedîndu-i prin cap ideea de a-mi face o injecție intramusculară cu Valium. Nu e nimic mai agreabil decît de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine acum, inegalabilă în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o a treia persoană care încearcă să se camufleze cu o glugă. Dar Romeo o recunoaște și simte că-i fuge pămîntul de sub picioare, înlemnește cu ochii fix spre ea și îl copleșește un val de căldură, instantaneu: e ea, sirena cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas... chiar prin fața lui... dacă ar face un pas ar fi lîngă ea și i-ar oferi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
asta? Ce-a fost și ce-a însemnat această călătorie? Această întîlnire? Orice ar fi fost, își spune Romeo-Ulise, chiar dacă s-a terminat acum, e o experiență de care totuși îi pare bine, oricum ar fi fost. E singur pentru că sirena cu ochii de foc a plecat, dar a rămas ceva: drumul și momentul acela oprit în timp, al concertului, al comunicării cu ea, separat de restul lumii și al logicii lucrurilor, momentul acela imens de intens în care părea că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iubirea. Toate celelalte adevăruri ale existenței reale sau ireale, toate detaliile îndepărtate de soarele iubirii devin șterse și palide în comparație cu acest sentiment care te face să te simți atît de viu... Încă mai caut, își spune Romeo... * Altă întîlnire cu sirena: Ulysse-Romeo o descoperă iarăși pe o scenă, lîngă un lac, în plină vară, în plină seară, sub cerul colorat de anotimpul căldurii... în mulțimea care s-a adunat acolo el ajunge în față, acum se află doar la o aruncătură
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care s-a adunat acolo el ajunge în față, acum se află doar la o aruncătură de băț distanță de ea... își spune că are noroc să fie atît de aproape cu orice ocazie... își amintește de prima întîlnire cu sirena, era tot spre seară, sub cerul colorat al verii... (nume de cod: Sirena sau Tentația... numitor: Romeo) Ea l-a observat încă de pe atunci și el i-a simțit prezența într-un fel intens... întîlnirile cu ea au întotdeauna această
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la o aruncătură de băț distanță de ea... își spune că are noroc să fie atît de aproape cu orice ocazie... își amintește de prima întîlnire cu sirena, era tot spre seară, sub cerul colorat al verii... (nume de cod: Sirena sau Tentația... numitor: Romeo) Ea l-a observat încă de pe atunci și el i-a simțit prezența într-un fel intens... întîlnirile cu ea au întotdeauna această nuanță aparte de apropiere, o comunicare instantanee, sentimente intense și certitudine... asta constată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
numitor: Romeo) Ea l-a observat încă de pe atunci și el i-a simțit prezența într-un fel intens... întîlnirile cu ea au întotdeauna această nuanță aparte de apropiere, o comunicare instantanee, sentimente intense și certitudine... asta constată Romeo la sirena care cîntă în fața lui... deodată, ea se apropie de marginea scenei, vine în direcția lui, acum chiar în fața lui, de parcă ar fi vrut să-i facă acest cadou al apropierii... l-a uimit pe neașteptate... “Această melodie are un mesaj
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se apropie de marginea scenei, vine în direcția lui, acum chiar în fața lui, de parcă ar fi vrut să-i facă acest cadou al apropierii... l-a uimit pe neașteptate... “Această melodie are un mesaj foarte clar: o iubire enormă”, spune sirena la un moment dat, iar Romeo înțelege iarăși că există o telepatie intensă între el și ea... ceea ce e un noroc, la urma urmei... sau nu e întîmplător... chiar dacă el e în căutarea iubirii iar ea e doar o sirenă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sirena la un moment dat, iar Romeo înțelege iarăși că există o telepatie intensă între el și ea... ceea ce e un noroc, la urma urmei... sau nu e întîmplător... chiar dacă el e în căutarea iubirii iar ea e doar o sirenă... pentru o clipă, întreaga seară le aparține cu întreaga ei căldură, într-un fel insesizabil. * Iubirea este în mai multe locuri și de mai multe feluri, așa ar părea... Dar pînă la urmă, este una, este unică, este aceea adevărată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dorește cineva prezența, cum e cînd mă vrea și pe mine cineva cu adevărat, dincolo de imposibil, încît totul devine altfel datorită iubirii... 4 Am impresia că am încercat să înșir despre orhidee o mie și o sută de pagini, despre sirenă zece pagini plus încă una și despre elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că m-a nedumerit adeseori și m-a lipsit de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că m-a nedumerit adeseori și m-a lipsit de un răspuns, de o împlinire - am scris destul și atît cît era necesar despre sirena care mia oferit o noapte fierbinte, ireală, nebună, de neuitat și de nesperat, și am spus doar foarte puțin despre orhideea-perlă care de fapt mi-a adus atît de mult, atît de imensă încredere și acceptare... poate pentru că mulțumirea și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu o iubesc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
zâmbet stânjenit. Ar fi trebuit să fie un avertisment pentru Kitty, dar ea râdea, gândindu-se că ar fi făcut același lucru dacă s-ar fi aflat În Manhattan. Avea și ea lista ei de „Bună, Kitty!“, rostite de vocile sirenelor masculine, pe robotul de acasă. Apoi urmă Lecția de seducție numărul 1: Băutura perfectă. Matthew se Îndreptă spre barul său dotat cu de toate și o Întrebă: — Ceva de băut? Pot să-ți pregătesc orice. Poate un Cosmopolitan? Era băutura-vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedându-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu musca pe căciulă, de parcă aș fi făcut ceva neîngăduit, și Încercam să i-l povestesc drept ceea ce și era, un joc plin de bravură. Și Lia mi-a spus: „Pim, povestea ta nu-mi place“. „Nu-i frumoasă?“ „Și sirenele erau frumoase. Ascultă: ce știi tu despre inconștientul tău?“ „Nimic, nici măcar nu știu dacă există“. „Așa. Acum Închipuie-ți că un pierde-vară vienez, ca să-și Înveselească prietenii, s-ar fi amuzat să inventeze toată povestea asta cu Es și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
recăpătat lent cunoștința. Auzeam sunete, eram deranjat de o lumină mai puternică acum. Îmi simțeam picioarele amorțite. Am Încercat să mă ridic Încet, fără să fac zgomot, și mi se părea că stau pe o suprafață plină cu arici-de-mare. Mica Sirenă. Am făcut câteva mișcări silențioase, ridicându-mă pe vârfuri, și durerea s-a atenuat. Numai atunci, scoțând capul, privind la dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite peste fantenziile lui ca niște etichete și imaginația a Început să se simtă stingherită. Iar acum era ca și cînd i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rîdem de orice, chiar și de noi, dar Diavolul are o tentă de suprarealism crud. Din cauza naturii controversate a expoziției, muzeul a angajat oameni de ordine de la o firmă privată care se adaugă polițiștilor prezenți la vernisaj. CÎnd Wakefield și sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le spală În jos pe beregată cu o cană mare de cafea. Se consultă cu adolescenta din spatele casei de marcat, care habar nu are unde este vechea autostradă, dar un camionagiu mexican Îi arată calea cea bună. Îl Îndreaptă către Sirena Motel, la intersecția a două drumuri vechi, unul care merge prin deșert pînă În Arizona, celălalt printre munți, către Colorado. Mexicanul repetă „sii-ren-aaa“ și face cu ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se simte să fie din nou În compania lui Ivan. — Pe de altă parte, rîde Zamyatin, străinii sînt zgomotoși, Înfiorător de zgomotoși. CÎnd trei ruși se adună laolaltă, zgomotul devine de nesuportat. Cinci ruși și nu mai poți auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își găsesc de muncă. Masele comasate conduc taxiuri galbene. Taxiurile sînt biblioteci. Taximetriștii sînt poeți. — Grozavă țară! exultă rusul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o specie mai aparte. Dintre toate lucrurile care i se puteau Întîmpla! Este ora aceea din seară cînd Wakefield merge de obicei la bar, dar trece de el și nimeni din cei de la fereastră nu Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ras și lama și se Întoarce În apartamentul lui pustiu. Camera este mai liniștită: nu se mai aude nici un ciocănit, nici un fel de sunet. „Am ucis monstrul“, spune cu voce tare și se Întinde mulțumit pe patul cu baldachin. Aude sirenele În stradă, apoi vocile În curtea de alături și adoarme pe loc. Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar. Ivan Zamyatin nu este pe locul lui de la fereastră. Pe scaunul lui stă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]