2,760 matches
-
imagina. Și acest lucru se concretizează datorită faptului că astfel este posibil să se redescopere temelia propriei existențe, care este dată de faptul real că omul poate intra într-un raport de iubire cu Dumnezeu, trecând prin realitatea concretă a slujirii fraților. Aceasta este datoria ce creează bucurie și îi face pe cei consacrați să se angajeze în mod fericit pe strada vieții lor, dând o mărturie concretă de o iubire ce face vizibilă prezența lui Dumnezeu în lucrurile mici de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
apropierea ideologică”. Așa cum se remarca Într-o rezoluție a Comitetului Central, „sionismul de stânga nu se deosebește de naționalismul cel mai extrem decât prin frazeologia pseudo-marxistă pe care o Întrebuințează. Grupările de stânga stau net pe poziții șovine, anti-arabe, de slujire a imperialismului american”4. Fiind permanent orientați politic „În afară”, deci mai puțin interesați În desfășurările politice românești și, am adăuga, și mai puțin atenți la ele, sioniștii au Încercat să prelungească „flirtul” cu comuniștii, sperând ca aceștia să nu
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mulți cei care, înainte de a se consacra disciplinei teologice, vor să cumpănească asupra naturii și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu în diluția ecumenismelor de circumstanță sau confundă transmiterea predaniei creștine cu psitacizarea vagă a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iubit și admirat de reputați teologi creștini de numeroase confesiuni (cum ar fi Monseniorul Vladimir Ghyka, anglicanul A.M. Allchin sau protestantul J. Moltmann), P. Stăniloae n-a resimțit niciodată emoțiile mediocre ale teologilor „de meserie”. Convertit fiind 2 la adevărata slujire în „Duh și adevăr”, dovedindu-se pretutindeni om „veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții” (1Tim. 3,2), Dumitru Stăniloae a fost, nu doar prin scris, ci, în primă și ultimă instanță, adică în persoană, un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Iisus către apostoli: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Provocată de această întrebare, teologia creștină este, cu alte cuvinte, darul Cuvântului. Hristos Cel zugrăvit pe frescele Evangheliei Bisericii este Hristosul Scripturilor, Cel care a chemat mai întâi pe Israel la slujire. Pe scurt, Biserica a văzut în recunoașterea lui Hristos „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4) presupoziția teologică fundamentală a Ortodoxiei 1. Înainte de a discuta implicațiile teologice ale acestei mărturisiri centrale a Bisericii, trebuie să urmărim procesul transformării acestei proclamații apostolice dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în primul rând, slujirea întregului prin fiecare parte. Biserica descoperă lumii taina prieteniei cu Dumnezeu. Experiența comuniunii euharistice dăruiește omului infinita libertate de a iubi întotdeauna altfel și puterea de a fi pretutindeni același. În Biserică doar, oricare altul ți se arată, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de existență guvernat de iubirea divină. În fluxul și refluxul incoruptibil al acestei dăruiri de sine a lui Dumnezeu, omul este chemat la desăvârșire pentru ca toți să fie una (In. 17,22). „Doctrina socială” a Bisericii este conținută în lecția slujirii aproapelui ca icoană a lui Dumnezeu. În comuniunea celor desăvârșiți, care prăznuiesc „pacea eternă”, Biserica se descoperă ca loc al comuniunii, al iertării și al recunoașterii fiecăruia. Asimptotic, fiecare biserică (parohială sau mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de convenții, norme de referință și judecăți profesionale (Brewster, 2003, pp. 68-98ă. De-a lungul istoriei, evoluția rolului și obiectivelor contabilității, În funcție de natura sistemului economic căruia i s-a circumscris, a avut În vedere respectarea cerințelor de etică profesională pentru slujirea intereselor beneficiarilor informației financiar-contabile. Recunoașterea și instituționalizarea profesiei contabile, Începând cu secolul al XX-lea, au adus În discuție ideea de etică și deontologie În contabilitate, pentru susținerea profesiei și pentru protejarea acesteia de eventualele tentații de nerespectare a principiilor
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Înșelătoare a realității firmei prin tehnicile contabilității creative (Blake et al., publicat În Gowthorpe și Blake, 1998, pp. 25-40ă. Promovarea valorilor profesiei contabile, educarea și formarea continuă a membrilor acesteia, În spiritul valorilor codului de conduită, ghidează contabilul către o slujire cât mai bună a interesului public, acesta fiind privit ca un garant al adevărului patrimonial, prin actul asigurării realității economico-financiare. Contabilitatea și auditul financiar au un rol deosebit de important În stabilirea misiunii corporațiilor, inclusiv În ceea ce privește responsabilitatea socială și de mediu
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
creșterea calității serviciilor prestate de experții contabili sau auditori, ci și creșterea vizibilității la nivel internațional. Această vizibilitatea trebuia să confirme integritatea, obiectivitatea și independența experților contabili și a auditorilor financiari, dar și profesionalismul și competența profesională a acestora pentru slujirea intereselor investitorilor, mai ales externi. Recentele scandaluri financiare de la nivel mondial și național demonstrează faptul că efortul de menținere a eticii În afaceri și, implicit, În planul disciplinei contabilității trebuie să fie unul continuu, real și susținut de toți membrii
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
prin mijlocirea propriului trup. Într-adevăr, spre deosebire de îngeri - care reflectă lumina - omul devine lumină: “voi sunteți lumina lumii” - fapt pe care luminozitatea trupurilor de sfinți sau aureolele lor de pe icoane îl exprimă în mod exemplar. Proeminența regală a omului condiționează slujirea lui de către îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt, omul se minunează întru totul. El se întrece, în căntări
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
unui templu”. Darurile și harismele hotărăsc vocația omului: “a cultiva” imensul cămp al lumii, a înnoi toată gama artelor și științelor, în scopul de a construi o existență umană demnă de Dumnezeu. Aceasta, nu se poate întemeia decăt pe acea slujire în care Biblia, nu se vede doar un serviciu social, ci un act de vindecare, un semn de restaurare a echilibrului. Este comuniunea tuturor oamenilor adaptată deopotrivă noutății absolute și dorinței supreme despre care ne vorbește Apocalipsa. Găndirea Părinților trasează
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
a echilibrului. Este comuniunea tuturor oamenilor adaptată deopotrivă noutății absolute și dorinței supreme despre care ne vorbește Apocalipsa. Găndirea Părinților trasează o grandioasă filosofie a creației, care este mai mult decăt o simplă justificare a culturii. Atunci cănd devine o slujire în serviciul Împărăției Iul Dumnezeu, cultura justifică istoria, omul și sacerdoțiul acestuia în lume.
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o per-versiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a-l cunoaște și care, o dată satisfăcută, am înțeles-o ca pe o mare bucurie și ca explicație și condiție a reușitei în lumea spiritului, unde emanciparea, când e, e cu atât mai puternică cu cât mai smerită a fost slujirea obedientă la curțile altuia. Această voită orbire am găsit-o în citatul din scrisoarea chitaristului Chelu: "În fiecare zi să vădești părintelui tău duhovnicesc tot gândul tău, și ceea ce-ți va spune el să primești ca din gură dumnezeiască
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și irepetabil. Monogamia nu decurge aici din comandamentele unei morale, ci dintr-un jurământ de credință care implică fidelitatea slujirii până la capăt. Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. Câtă vreme există un plan ascensional și o axă a verticalității garantate de prezența spiritului, femininul nu poate fi redus la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă într-un lupanar, în care fiecare caută desfătarea, în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o slujire permanentă, așa cum de altfel fata, „blândă și cuminte”789, promite că va face: „și jur cu jurăminte neclintite/ Să nu-ți ies niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă într-un lupanar, în care fiecare caută desfătarea, în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o slujire permanentă, așa cum de altfel fata, „blândă și cuminte”789, promite că va face: „și jur cu jurăminte neclintite/ Să nu-ți ies niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poate și altele. De pe unde sunt și primari adevărați. De fapt, urmează S| EXIST|M. Am avut o instructivă și destul de îndelungată discuție cu Preasfinția Sa Corneliu Bârlădeanu, episcopul vicar al Hușilor. L-am descoperit pe Omul de spirit dedicat slujirii unui întreg neam prin credința în Dumnezeu și Ortodoxism. Minte ageră și vorbă exactă și tăioasă, cred că învățatul Corneliu Bârlădeanu ar fi foarte nimerit urmaș al Prea Fericitului Daniel la Mitropolia Moldovei (cu care am avut plăcerea mai multor
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
o manieră caricaturală; în acest sens, Mihail Bahtin citează o aserțiune teologică din secolul al XV-lea, în care se recunosc următoarele: "permitem nebunia în anume zile, doar în scopul de a ne reîntoarce, apoi, cu mai mult zel, la slujirea lui Dumnezeu". În Renaștere, "importanța bufonilor, a măscăricilor la curțile italiene, pe lângă regii țărilor mai mici sau mai mari, în preajma papilor"8 demonstrează încă o dată cum spiritul parodic tinde să cuprindă totul în accentuata lui deriziune și să șteargă granițele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Geniului împăratului, deoarece numai simplul act formal îi solicita asentimentul față de o putere umană, care se folosea de temeiuri religioase, pentru a-și afirma propria poziție în ochii supușilor. Din aceste documente, în opoziție cu religiozitatea idolatrică, descoperim și că slujirea creștinului este rezervată exclusiv lui Dumnezeu. O altă caracteristică a Actelor și a Pătimirilor era aceea că protagoniștii își manifestau propria credință printr-o mărturisire publică, care devenea astfel vestire (kèrygma), fiind și semnul unei demonstrații a libertății interioare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scoate hainele militare, aceste sunt substituite, în simbolizarea metaforică prezentată de același Tertulian, de veșminte spirituale. În continuare, aluzia la speculatoria, încălțămintea specifică speculatores, soldații din unitățile speciale (mesageri, curieri și gărzi de corp), ne întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de violență. Polemistul african nu ezită să critice lâncezeala soldaților creștini (fratres commilitones), care considerau că atitudinea neobișnuită a soldatului din De corona
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]