3,508 matches
-
Primul se referă aproape exclusiv la statutul social-economic. Al doilea sugerează că tocmai conștiința de clasă creează condițiile participării politice. Ambele merită să fie analizate pe larg. 6.PARTICIPANȚII Statutul socio-economic Pentru că cercetările empirice arată că pe baza tuturor indicatorilor socio-economici, persoanele care votează și participă mai mult sînt cele situate la un nivel socio-economic mai ridicat și că, dimpotrivă, persoanele mai dezavantajate din punct de vedere socioeconomic de obicei votează și participă mai puțin, se poate deduce că statutul socio-economic
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de clasă creează condițiile participării politice. Ambele merită să fie analizate pe larg. 6.PARTICIPANȚII Statutul socio-economic Pentru că cercetările empirice arată că pe baza tuturor indicatorilor socio-economici, persoanele care votează și participă mai mult sînt cele situate la un nivel socio-economic mai ridicat și că, dimpotrivă, persoanele mai dezavantajate din punct de vedere socioeconomic de obicei votează și participă mai puțin, se poate deduce că statutul socio-economic este variabila independentă la care se face referire pentru a explica prezența sau absența
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
socio-economici, persoanele care votează și participă mai mult sînt cele situate la un nivel socio-economic mai ridicat și că, dimpotrivă, persoanele mai dezavantajate din punct de vedere socioeconomic de obicei votează și participă mai puțin, se poate deduce că statutul socio-economic este variabila independentă la care se face referire pentru a explica prezența sau absența, cantitatea și calitatea comportamentelor participării politice. Așa cum a sesizat Milbrath [1967, 113-114], "una dintre afirmațiile frecvent confirmate în științele sociale este că persoanele mai apropiate de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care conduc chiar către dezagregarea participării politice" [1966, 264]. Probabil că se poate aplica și în cadrul organizației aceeași metodologie care se folosește în analiza participării în cadrul sistemului politic. Elementul crucial îl constituie faptul că vor exista mereu indivizi cu statut socio-economic relativ mai ridicat în măsură să ocupe pozițiile privilegiate, participanți care dispun de resurse mai mari și, în consecință, cu o influență considerabilă. Trebuie spus că în organizații se înregistrează unele dezechilibre ale influenței, care își află rădăcinile în diferențele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
diferențele preexistente de statut. În același timp, aceste organizații, și mai ales cele ale claselor inferioare, pot avea un efect pozitiv dacă își mobilizează tot, sau cea mai mare parte a potențialului lor în diminuarea inegalităților dintre sectoarele cu statut socio-economic superior și sectoarele cu statut social-economic inferior. Persoane și grupuri În acest punct se întîlnesc variabilele pe care le-am putea numi personale (interes, informație, sens al eficacității) cu variabilele de grup. În general, acestea sînt definite ca: existență a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de statut), ca variabilă ce explică gradul de participare politică, este mai bine definită și interpretată ca fiind acea capacitate a organizațiilor de a insufla spirit de solidaritate și de a crea o identitate în sectoarele sociale care împărtășesc experiențe socio-economice și culturale similare. Și, după cum concluzionează Pizzorno, "conștiința de clasă promovează participarea politică și, la rîndul său, participarea politică sporește conștiința de clasă" [1966, 262]. Această afirmație ajunge să fie un nou punct de plecare prolific, dar nu lipsit de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai important să colaboreze și să rezolve diferitele interese reprezentate de ele, decît să se confrunte. Aceeași importanță o are și afilierea indivizilor la organizații în care se întîlnesc și stabilesc contacte cu alți indivizi de proveniență socială și statut socio-economic diferite (crosscutting membership). Și în acest caz consecința ipotetică este acumularea a cît mai puține tensiuni care distrug ordinea socială, cu excepția situațiilor în care indivizi cu aceeași origine socială ar fi membri ai unor organizații exclusive care se opun altor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și mișcările de clasă, după obiectivele urmărite de conducătorii lor și/sau de participanți (această diferențiere rămîne, însă, controversată): în primul caz (mișcări revendicative), obiectivul constă în impunerea unor schimbări la nivelul normelor, rolurilor și procedurilor de atribuire a resurselor socio-economice. în al doilea caz (mișcări politice), obiectivul constă în incidența asupra modalităților de acces la canalele de participare politică și în deplasarea raporturilor de forțe. în al treilea caz (mișcări de clasă), obiectivul constă în schimbarea ordinii sociale, transformarea modului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ele, dar distincte, din punct de vedere analitic. Influența cetățenilor a) Primul grup de considerații se referă la consecințele participării din punctul de vedere al preferințelor politice declarate. Așa cum se va vedea, există diferențe destul de semnificative uneori, diferențe de natură socio-economică, între cetățenii mai activi și cei mai puțin activi, mai ales în ceea ce privește formele de participare aflate în afara votului, în afara unei simple participări electorale. Așadar, dacă diferențele referitoare la preferințele celor două tipuri de grupuri (legate, de exemplu, de problemele socio-politice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de a reduce aceste diferențe legate de orientarea către participarea politică poate fi reprezentată atît de contextul instituțional, cît mai ales de prezența organizațiilor (în special a partidelor și sindicatelor), care să se ocupe de mobilizarea indivizilor cu un statut socio-economic inferior. Tot Verba și Nie, de data aceasta în colaborare cu Kim [1978], au subliniat în concluziile la o amplă și exemplară cercetare comparată că, de fapt, existența organizațiilor dedicate mobilizării claselor populare are ca efect redimensionarea dezechilibrului între nivelurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
instrucție, de venit, a nivelului de viață în general, precum și extinderea mijloacelor de comunicare în masă, au contribuit tot mai mult la avîntul pe care l-a luat participarea. Amestecul real sau presupus al decidenților în multe sectoare ale vieții socio-economice, culturale și private a indivizilor a determinat reacții imediate sau de durată pentru a contracara sau influența această direcție. Mai multă participare, mai puțină egalitate? Așadar indivizii au astăzi, mai mult ca niciodată, posibilitatea de participare. Participarea lor politică poate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
au creat condiții pentru creșterea rolului guvernelor. Rezultatul global a constat într-o asumare de către guvern a unor responsabilități directe, de gestiune și politice, în fața cetățenilor și într-o prezență bine resimțită, deși costisitoare, a aparatelor birocratice guvernamen-tale în sfera socio-economică. Criza de guvernabilitate Fenomenul creșterii rolului și prezenței guvernului apărea destul de grav și amenințător în anii '70, cînd părea că se diminuează chiar capacitățile guvernelor de a face față sarcinilor atît de noi și de importante. S-a vorbit și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
rațiunea și din alt punct de vedere. Unii autori au susținut că politicile publice nu sînt, în realitate, rezultatul variabilelor politice, adică al structurilor instituționale, al sistemului de partide, al culorii guvernelor. Dimpotrivă, ar fi, în primul rînd, rezultatul variabilelor socio-economice. S-a afirmat că, în aceeași măsură cu disponibilitățile de resurse, sau cu dezvoltarea economică, sistemele politice diferite prin structura instituțională și prin poziția partinică, vor realiza politici publice asemănătoare. Analizele empirice comparative, desigur foarte dificile, au fost efectuate, pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
desigur foarte dificile, au fost efectuate, pe de o parte prin raportarea la sistemele welfare, pe de altă parte, prin raportarea la răspunsurile la ceea ce apare drept criza de guvernabilitate din anii '70. Determinanții politicilor În contrast cu predominarea sau superioritatea variabilelor socio-economice, în cadrul primului versant, adică în ceea ce privește formarea sistemelor welfare, s-a demonstrat că ideologia partidelor și guvernelor ar genera o diferență semnificativă în privința tipului, sectorului și calității politicilor publice preselectate [completări în domeniu, Castles 1982], și că ar face o diferență
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și subliniat de nenumărate ori, este posibil să întîlnim diferiți determinanți, în funcție de diversitatea ordinii instituționale și de sistemele de partide. În orice caz, putem stabili cu destulă certitudine cel puțin un punct de diferență. Chiar și atunci cînd disponibilitatea resurselor socio-economice determină în mod exclusiv și esențial tipul de politici publice pe care îl formulează și îl realizează, rămîn destule și deloc marginale diferențele între sistemele politice în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor publice și a evaluării impactului lor. Așadar, politica
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un mod oare-cum modern pentru acele timpuri, în partidul unic, a fost percepută drept o revoluție. Totuși, partidul unic (de exemplu cel mexican sau cel bolșevic) poate să ajungă minoritar în țară. Constrîns să-și asume anumite sarcini în vederea modernizării socio-economice de către sectoarele mobilizate pentru susținerea sa, ca în Mexic, sau de însăși ideologia sa, ca în Rusia, partidul unic a creat în prima țară un regim autoritar, iar în cea de-a doua un regim autoritar care s-a transformat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Spania) a renunțat fundamental la reformarea societății. S-a limitat la a o domina, la a o oprima și, din cînd în cînd, la a o reprima într-o manieră selectivă, controlîndu-i ritmul și natura schimbării și favorizînd o modernizare socio-economică limitată, care oricum ar fi avut loc și care, în concepția unora, ar fi fost chiar mai rapidă într-un regim politic mai deschis și mai expus conflictelor și competiției sociale și politice. O bună capacitate de rezistență în timp
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de excludere a lor. În urmărirea acestui obiectiv se regăsește cea mai importantă diferență între regimurile birocratico-autoritare, cu prezența predominantă a organizațiilor militare, și regimurile autoritare tradiționale. De fapt, obiectivul implicit al regimurilor autoritare tradiționale constă în stăpînirea ritmului schimbării socio-economice, în a-l controla și, pe cît posibil, a-l încetini. S-ar putea susține că, invers decît în regimurile comuniste, regimurile autoritare ajung să eșueze cînd se produc schimbări pozitive, cînd are loc o dezvoltare socioeconomică, mai ales dacă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decît în regimurile comuniste, regimurile autoritare ajung să eșueze cînd se produc schimbări pozitive, cînd are loc o dezvoltare socioeconomică, mai ales dacă nu este dorită de regimul autoritar. Atunci încep tensiunile care vor duce la tranziție, pentru că nedoritele schimbări socio-economice creează condițiile, printre care apariția unei pluralități de grupuri și de asociații, pentru o depășire a pluralismului limitat. Regimurile comuniste, în schimb, au ca obiectiv constitutiv pro-ducerea schimbării, crearea dezvoltării economice, transformarea societății, de cele mai multe ori prin industrializare și alfabetizare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
limitata transformare internă. Regimurile autoritare, în schimb, par a fi în măsură să își controleze schimbările, să le dirijeze, și chiar, dar numai pînă la un punct, să se transforme. În legătură cu aceasta, se impun unele considerații exprimate anterior. Dacă sistemul socio-economic al regimurilor birocratico-autoritare se dezvoltă, se creează condițiile necesare, chiar dacă nu și suficiente, pentru tranziția către democrație: adică se pune în mișcare un potențial pluralism de grupuri al cărui control nu mai poate fi menținut de către guvernanți, nici de către militari
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
către democrație: adică se pune în mișcare un potențial pluralism de grupuri al cărui control nu mai poate fi menținut de către guvernanți, nici de către militari, pentru că este prea angajant, iar controlul poate părea prea costisitor pentru organizațiile antreprenoriale. Dacă sistemul socio-economic al regimurilor birocratico-autoritare nu creează resurse și intră într-o stagnare sau într-o criză, se dezlănțuie tensiuni care, chiar dacă nu conduc către instaurarea democrației, impun din nou schimbări și ajustări în coaliția autoritară. Încă o dată, aceste ajustări ar putea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
elitelor și a oamenilor politici implicați. Aceștia păstrau cu sfințenie în minte acele evenimente și și-au însușit lecția necesității indispensabile a compromisurilor democratice. Oricît de utile ar fi și oricît de mult ar facilita atingerea acestui scop unele condiții socio-economice, Rustow pune accentul, așa cum vor face și alți cercetători după el, mai ales pe condițiile politice considerate decisive pentru realizarea și menținerea regimurilor democratice. În mod special, trebuie subliniat că, oricît de puternică ar fi asocierea între piață, capitalism și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din totalul statelor, adică 45%, este același cu cel care se înregistra la sfîrșitul primului val. În mod firesc, Huntington ridică problema condițiilor diferite care stau la originea celor trei valuri. El leagă primul val de un ansamblu de condiții socio-economice: industrializarea, urbanizarea, ivirea burgheziei și a clasei medii, apariția clasei muncitoare și organizarea sa, reducerea treptată a inegalităților economice. Pe cel de-al doilea îl pune în relație cu factori politici și militari: victoria aliaților în timpul celui de-al doilea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
baze legitime adecvate pentru a înlocui nici măcar cele mai recente regimuri democratice, destul de fragile și de o calitate criticabilă. În concepția unor autori, fragilitatea instituțională și calitatea nesatisfăcătoare a democrațiilor mai vechi și, mai ales, mai noi, depind de condițiile socio-economice inadecvate. Fără măcar să deschidem complicata și nesfîrșita dezbatere, la care ne-am referit mai înainte, despre raporturile dintre capitalism și democrație (și apoi ce capitalism? ce democrație?) este, totuși, necesar să analizăm puțin relațiile dintre anumite condiții socio-economice și regimurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de condițiile socio-economice inadecvate. Fără măcar să deschidem complicata și nesfîrșita dezbatere, la care ne-am referit mai înainte, despre raporturile dintre capitalism și democrație (și apoi ce capitalism? ce democrație?) este, totuși, necesar să analizăm puțin relațiile dintre anumite condiții socio-economice și regimurile democratice. 5. CONDIȚIILE SOCIO ECONOMICE Formulată într-o perioadă în care, pe de o parte, țările ex-coloniale, abia devenite independente, nu reușeau să dea viață unor regimuri democratice, iar, pe de altă parte, sistemele politice latino-americane, independente de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]