2,175 matches
-
largi în arc de cerc. Primele două etaje sunt decorate cu pilaștri dorici, cu ferestre în arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la mansardă, prezintă lucarne decorate. Construcția dispune și de un subsol înalt care servește drept soclu al palatului. Colțurile construcției sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole. Inaugurat în 14 decembrie 1869, palatul a fost la început sediul facultăților Universității București, dar și sediul altor instituții de învățământ: Senatul Universității, Academia Română
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
al Tineretului și Studenților", care avea o capacitate de 2000 de locuri. În prezent teatrul, aflat în administrarea Ministerului Culturii, este într-o stare avansată de degradare. În parc se află busturile lui N. Basilescu (cum apare în inscripția de pe soclu) și Nicolae Bălcescu, cel din urmă dând pentru o vreme și numele parcului. În se găsește și "Clubul Copiilor Sector 1 - Bazilescu", unde școlarii pot merge la diferite cercuri educative: muzică, teatru, gimnastică ritmică, limba engleză, educație civică, rugby.
Parcul Bazilescu () [Corola-website/Science/307304_a_308633]
-
de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Clădirea a fost construită în 1902 după un proiect realizat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc și a fost dată în folosință universității în 12 octombrie 1903. Subsolul, construit din piatră, este soclul pe care este ridicată clădirea formată din 3 etaje. Fațada principală, simetrică, este formată dintr-un parter înalt în apareiaj, în care pot fi observate ferestrele în arc de cerc. Corpul central, construit în rezalit și înălțat față de cornișa generală
Palatul Facultății de Medicină din București () [Corola-website/Science/307314_a_308643]
-
precum și a cutremurelor din secolele XIX și XX, care au dus la totala sa degradare. În primăvara anului 1976, stabilindu-se aici Ieromonahul Visarion Coman și câteva monahii de la Mănăstirea Sucevița, străvechea ctitorie Clocociov, aflată în paragină, fără turle, cu soclul plin de igrasie și pereții adânc fisurați, a intrat într-o nouă fază de viață. Cutremurul din 1977 lăsând urme adânci, s-a simțit nevoia unei restaurări totale între anii 1980-1981, restaurare ce s-a făcut pe cheltuiala Episcopiei Râmnicului
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
simplu, este alcătuit dintr-o ciupercă poligonală de 15 m lățime, înclinată în elevație cu o pantă de 1/0,5 și rezemată pe toată înălțimea pe un contrafort lat de 5 m. Acesta reazemă, la rândul său, pe un soclu de fundație de 15 m lățime, egală cu cea a ciupercii. Astfel se realizează o fundație joantivă, care protejează terenul de fundație și servește totodată ca suport pentru lest. Contrafortul este secționat în fâșii de 13,2 m lățime prin intermediul
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
din întregul baraj sunt evacuate printr-un canal colector semifabricat cu Ø=1 m, lung de 800 m. Una dintre măsurile luate în scopul reducerii cu cca 21.000 m³ a volumului de beton a fost lestarea cu balast a soclurilor de fundație ale ploturilor. Pentru asigurarea simultană a tasării plotului și a lestului de pe el, în rostul dintre ploturi, lestul este secționat printr-un plan vertical realizat din 2 pereți de zidărie, de o parte și de alta a rostului
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
1601”". Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului
Mormântul lui Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/306922_a_308251]
-
constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată ulterior și de biserica din Reuseni. Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
sunt prezente intruziunile magmatice - masivul granitic de Sichevița și banatite și învelișul sedimentar al Bazinului Reșița, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu și superior precum și Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne). Pânza Supragetică prezintă fundament metamorfic, este o pânză de forfecare de soclu, alcătuită din formațiuni cristaline prealpine și depozite sedimentare paleozoice superioare și mezozoice, subțiri și lacunare cu petice de eroziune. Intruziunile magmatice sunt reprezentate de masivul de granitoide de la Sichevița, de vârstă hercinică. Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă o zonă
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
ridicat într-o altă locație. Lucrările de amplasare ale monumentului au început în anul 1925, la intersecția străzii Păcurari cu Bulevardul Carol I. Elementele lucrării au fost executate în Copou, unele părți fiind amplasate în Parcul Copou până la asamblarea lor. Soclul monumentului era din piatră - adusă din cariera Corbăul Clujului - și avea patru laturi, execuția sa fiind încredințată antreprenorului bucureștean Leonardo Martinez. Pe latura din stânga au fost săpate următoarele cuvinte: "„Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
și jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspirațiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar și unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică și unită!”" În sfârșit, pe ultima latură a soclului monumentului (cea din spate) erau înscrise cuvintele Olgăi Sturdza: "„Neamului românesc întregit și Iașului - leagănul unirilor - închin această lucrare a inimii și mâinilor mele. Olga I. Sturza. 29 mai 1927”". Monumentul era format dintr-o piesă centrală, „reprezentând Patria, imagine
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
al Olgăi Sturdza, omul de afaceri elvețian Dimitrie Sturdza, împreună cu familia sa, care a devenit ctitor al noului grup statuar. Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniș a refăcut monumentul după fotografiile de epocă, cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Iași. Soclul a fost refăcut din aceeași bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul inițiat care avea un soclu din piatră. Înălțimea noului monument era de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
grup statuar. Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniș a refăcut monumentul după fotografiile de epocă, cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Iași. Soclul a fost refăcut din aceeași bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul inițiat care avea un soclu din piatră. Înălțimea noului monument era de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă și gri în Piața Națiunii (din fața Universității de Medicină și Farmacie „Grigore
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
Grupul statuar a fost sfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, în prezența primarului Constantin Simirad și a prințului Dimitrie Sturdza. Pe latura din spate, sub cuvintele Olgăi Sturdza săpate în soclu, au fost înscrise și următoarele cuvinte: "„Noi am refăcut acest monument în semn de omagiu și recunoștință pentru toți cei care au luptat, luptă și vor lupta pentru întregirea și unitatea neamului românesc. Primăria Municipiului Iași. 1 Decembrie 1999. Refăcut
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
poliție pentru stabilirea vinovaților. De asemenea, a fost ridicat capul voievodului, iar ulterior bucățile de piatră au fost lipite de un sculptor cu experiență. Actualmente, grupul statuar se află în scuarul Casei Tinerului și Studenților și cuprinde pe un vast soclu comun de mică înălțime, statuile următorilor voievozi din istoria ținuturilor moldo-valahe, voievozi care au apărat integritatea teritorială a spațiilor locuite de poporului român: Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, Petru Rareș și Ioan Vodă
Grupul Statuar al Voievozilor din Iași () [Corola-website/Science/307915_a_309244]
-
o suliță și în spate o carabină, însoțit de o nimfă (înger) care are în mâna întinsă o cunună de lauri. Nimfa simbolizează îngerul de pază sau mama, soția, fiica pe care eroul nu avea să le mai vadă niciodată. Soclul statuii are 6 metri înălțime, în el existând o criptă a Sacrificiului, în care se intră prin Poarta Nemuririi (confecționată și ea tot din bronz) cu basorelieful reprezentând Sacrificiul: un călăreț rănit mortal căzând în brațele unui înger care-i
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
basorelieful reprezentând Sacrificiul: un călăreț rănit mortal căzând în brațele unui înger care-i încununează fruntea cu lauri. În interiorul criptei se afla o candelă, iluminată electric, care veghea veșnicia celor înscriși pe listele săpate în marmură de pe părțile laterale ale soclului. Pe cele patru laturi ale soclului erau încrustate basoreliefuri de bronz cu imagini din luptele duse de către Divizia a II-a de Cavalerie la Prunaru, Măgheruș (Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre cele patru basoreliefuri (cel aflat
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
mortal căzând în brațele unui înger care-i încununează fruntea cu lauri. În interiorul criptei se afla o candelă, iluminată electric, care veghea veșnicia celor înscriși pe listele săpate în marmură de pe părțile laterale ale soclului. Pe cele patru laturi ale soclului erau încrustate basoreliefuri de bronz cu imagini din luptele duse de către Divizia a II-a de Cavalerie la Prunaru, Măgheruș (Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre cele patru basoreliefuri (cel aflat în partea dreaptă spate) este dispărut
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre cele patru basoreliefuri (cel aflat în partea dreaptă spate) este dispărut. Inițial existau patru inscripții referitoare la bătăliile purtate de regimente ale Diviziei a II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: ""În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I"." În partea dreaptă a soclului, pe placa de marmură aflată tot între cele două basoreliefuri, scrie
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
regimente ale Diviziei a II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: ""În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I"." În partea dreaptă a soclului, pe placa de marmură aflată tot între cele două basoreliefuri, scrie: ""Divizia 2-a Cavalerie recunoscătoare acelor cari s'au sacrificat pentru țară în răsboiul întregirei neamului 1916-1919"". Deasupra Porții Nemuririi se găsește un fronton pe care au fost inițial
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
Asachi"), pe fostul ei amplasament din fața Teatrului fiind așezată statuia lui Vasile Alecsandri. Clădirea Școlii Trei Ierarhi a fost construită de Primăria municipiului Iași și inaugurată în anul 1900. Cu prilejul celei de-a doua strămutări, în cripta de la baza soclului au fost depuse osemintele cărturarului (care fuseseră aduse în acest scop de la Biserica Sfinții 40 de Mucenici din Iași) și ale soției sale, compozitoarea și pianista Elena Asachi (1789-1877, născută cu numele de Eleonora Teyber ) (care fuseseră aduse de la Cimitirul
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
care fuseseră aduse în acest scop de la Biserica Sfinții 40 de Mucenici din Iași) și ale soției sale, compozitoarea și pianista Elena Asachi (1789-1877, născută cu numele de Eleonora Teyber ) (care fuseseră aduse de la Cimitirul Eternitatea din Iași). Inscripția de pe soclul a fost înlocuită tot atunci cu o placă de marmură albă pe care scrie ""Primului învățetor, Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore"". Presa de la începutul secolului al XX-lea a numit acest monument 'statuia ușărnică', datorită mutării ei prin mai multe
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore"". Presa de la începutul secolului al XX-lea a numit acest monument 'statuia ușărnică', datorită mutării ei prin mai multe locuri. Statuia este realizată din marmură albă de Carrara în stil neoclasic, fiind așezată pe un soclu de piatră, decorat cu inscripții și altoreliefuri. Inscripția principală conținea un omagiu memoriei lui Gheorghe Asachi: ""Primului învățetor din Moldova, Gheorghe Asaki, școalele româneșci recunoscătoare"". Gheorghe Asachi este imaginat la o vârstă înaintată, șezând îngândurat într-un jilț, cu capul
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
o vârstă înaintată, șezând îngândurat într-un jilț, cu capul ușor plecat spre stânga, ținând pe genunchi niște hrisoave vechi, iar în mână o pană. Pe spatele lui Asachi se află o hlamidă care conferă sculpturii o calmă măreție. Pe soclul statuii există două altoreliefuri de bronz: cel din stânga îl reprezintă pe Gh. Asachi înmânând coroane de flori elevilor premianți de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar în cel din dreapta, Gh. Asachi este reprezentat ca arhitect prezentând domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, planul de
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]