28,739 matches
-
asupra românilor). Ioan Hada confundă poezia cu o cosmetizare a realității. În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cazuri când Solo Har-Herescu îl pastișează direct pe Nichita Stănescu. Ne amintim, fără îndoială, cum își imagina Nichita Stănescu dialogul cu o pasăre, pe tema tristeții: „— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, / văd eu că ești trist... / — Nu, nu - răspunse soldatul. / — Și totuși pari trist, zise pasărea cea albă, / pari trist. / — Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, / nu, nu“ etc. Solo Har-Herescu se îndepărtează foarte puțin de original: „Pasărea rotindu-se mi-a strigat: / azi ești trist! / Nu, nu sunt trist
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imagina Nichita Stănescu dialogul cu o pasăre, pe tema tristeții: „— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, / văd eu că ești trist... / — Nu, nu - răspunse soldatul. / — Și totuși pari trist, zise pasărea cea albă, / pari trist. / — Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, / nu, nu“ etc. Solo Har-Herescu se îndepărtează foarte puțin de original: „Pasărea rotindu-se mi-a strigat: / azi ești trist! / Nu, nu sunt trist - i-am spus, / dar pasărea continuându-și rotirea / mi-a strigat: Sufletul ți-e întunecat!“ etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doar liricoide și încărcate de metafore uzate, aducând aminte de acele ghirlande de flori din hârtie creponată cu care se împodobeau sălile de bal pe vremuri. În absența unei justificări artistice, nefirescul replicilor devine de nesuportat. Iată cum vorbesc doi soldați aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a războiului, de ce mai era nevoie de precizarea datei și locului „acțiunii“? Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar renunța
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răcari! Apeviști ați vrut, apeviști vă fac, balaurilor, program "Apolo" bag în voi, program "Apolo", putorilor! Gata cu haiducia neînțăr-caților, gata cu sclifoseala, aici nu aveți tată, nu aveți mamă, nu aveți gagică! Ați înțeles, bă? Am înțeles, tovarășe sergent. Soldat Basarab, raportează seria armei! Tovarășe sergent, raportez, XX YYYY. Bine, bă, de astăzi știi cine-i gagica ta? Pușca, bă, pe ea o pupi, pe ea o mângâi, dormi cu ea între picioare și îți bagi pula în ea de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată, mâna mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o vioară te vreau, soldat, ca o vioară. Pluton? Ce pluton sunteți, bă? Un braț de vreascuri uscate, asta sunteți, un braț de vreascuri, trosniți din toate încheieturile, partidul vă îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește, iar voi vă mișcați ca niște babe căcăcioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sigur, merg să te ajut, Vlade. Merg, dar trece-mă tu în caiet, sergentul mă pune să-i scriu și duminică, în fiecare zi scriu câte o scrisoare și nu-i prost, se prinde, dacă mă repet. "Unde-i metafora, soldat? Asta să i-o trimiți lu mă-ta, nevastă-mea este profesoară, bă, nu textilistă!" Mediocritate Prostie Îndobitocire. Câteva santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de noi? Cât să te mai suportăm? Ne faci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a voalat ca o fotografie necoaptă. Au câteva căcaturi în sertărașe și le repetă de când am venit rezident. Vezi acela, este profesor de istorie, a predat la universitate, are un doctorat în războaiele napoleoniene, de 16 ani își plânge soldații pierduți la Waterloo. Celălalt și-a violat copii, se masturbează ore în șir când trec puștii la grădiniță pe sub fereastră, ieri a primit mentosane de la o infirmieră, le împărțea câte 4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în foc înfrângerile (sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă lupta în unul singur: leagă un ștergar alb în vârful iluziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre el spune: "quod nihil illi deerat ad regnandum praeter regnum"22. El a desființat vechea armată și a alcătuit una nouă; a renunțat la prieteniile de altădată și și-a făcut altele noi; și îndată ce a avut prieteni și soldați care erau ai lui, a putut, pe o temelie ca aceasta, să înalțe orice construcție; s-a ostenit mult ca să cucerească puterea și prea puțin ca s-o păstreze. CAPITOLUL VII Despre principatele noi care se cuceresc prin armele și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ori în Grecia, și anume în orașele din lonia și Hellespont, unde Darius a acordat unora titlul de principe pentru ca ei să păstreze acele teritorii spre siguranța și gloria lui; și tot așa au devenit împărați aceia care, cumpărîndu-i pe soldați, din simpli particulari, ajungeau să conducă imperiul. Asemenea principi se sprijină doar pe voința și pe soarta norocoasă a acelora care le-au dat puterea, dar atît una cît și cealaltă sînt foarte schimbătoare și nestatornice. De asemenea, ei nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a oprit, dar l-a ușurat prin aceea că a anulat prima căsătorie a regelui Ludovic. Așadar, regele a trecut în Italia cu ajutorul venețienilor și cu asentimentul lui Alexandru; și de îndată ce a ocupat Milanul, papa a și obținut de la el soldații de care avea nevoie pentru acțiunea din Romagna, la care regele a consimțit pentru a face onoare prestigiului său. De îndată ce a cucerit Romagna și a învins puterea familiei Colonna, ducele Valentino a voit să păstreze ceea ce cucerise și să meargă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
micșora puterea familiilor Orsini și Colonna la Roma; pentru aceasta, pe toți acei partizani ai lor care erau nobili, i-a cîștigat de partea lui făcîndu-i acoliți și acordîndu-le mari avantaje; și îi dădu fiecăruia după calitățile lui, trupe de soldați cu plăți și funcții de guvernatori; astfel încît, în cîteva luni numai, ei și-au pierdut atașamentul față de facțiunile din care făceau parte și s-au îndreptat cu totul spre el. După aceasta, ducele așteptă de a-i nimici pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Așadar, acela care într-un stat nou socotește că este necesar să se asigure împotriva dușmanilor, să-și cîștige prieteni, să învingă fie prin forță, fie prin înșelăciune, să se facă iubit și temut de popor, urmat și respectat de soldați, să-i nimicească pe acei care pot sau trebuie să-i dăuneze, să înnoiască prin legiuiri noi vechile orînduiri, să fie sever și recunoscător, mărinimos și darnic, să nimicească armata necredincioasă, să-și alcătuiască o alta, să-și păstreze prietenia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din Cartagina care se afla cu trupele lui in Sicilia. Într-o bună zi, el întruni, așadar, poporul și senatul Siracuzei, ca și cum ar fi avut intenția să se consulte asupra unor chestiuni privind statul, și la un semn dinainte știut, soldații lui omorîră pe toți senatorii și pe oamenii cei mai bogați ai cetății. Aceștia fiind uciși, el ocupă și guvernă prin forță orașul, fără nici o luptă civilă. Și cu toate că a fost de două ori învins de cartaginezi, iar la urmă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se sculă în picioare, spunînd că acestea sînt lucruri despre care trebuie vorbit într-un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar de-abia se așezară, cînd, din ascunzișuri, ieșiră soldații, care îl omorîră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încalecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încît de frică oamenii fură nevoiți să i se supună și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că, dacă ceilalți l-au făcut mare prin puterea armelor, el îl va face glorios și demn de respectul tuturor, prin bunătatea și prin celelalte virtuți nenumărate pe care le posedă. CAPITOLUL XII De cîte feluri sînt armatele și despre soldații mercenari După ce am vorbit în mod particular despre toate caracterele acelor principate pe care mi-am propus să le analizez la începutul acestor pagini și după ce am considerat în parte cauzele pentru care ele pot să prospere sau să decadă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care-l iubesc și care le face să lupte, și anume o mică leafă pe care o primesc, dar care nu este de ajuns pentru a le face să fie gata să moară pentru tine. Oamenii vor bucuroși să fie soldații tăi atîta timp cît nu porți război; dar de îndată ce războiul începe, vor sau să fugă sau să plece în altă parte. Nu mi-ar fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei drept comandant al trupelor lor; dar acesta, după ce a cîștigat victoria, le-a luat libertatea. Milanezii, după ce a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]