3,740 matches
-
tumorale. Ea este transcrisă în celulele epiteliale normale ale colonului, precum și în alte tipuri de celule, dar expresia sa este redusă sau absentă în carcinoamele colorectale. În aceste neoplazii, gena dcc devine ținta unor deleții homozigote sau a mutațiilor punctiforme somatice. In aceleași neoplazii este frecvent deletată regiunea cromozomală 5q21, situsul unei gene responsabilă pentru o formă rară a neoplaziei ereditare de colon (polipoza adenomatoasă familială) care apare cu o frecvență de 1:10000 și în care, la nivelul colonului, se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gena responsabilă în 5q21. Această genă a fost simbolizată apc (Adenomatous Polyposis Coli) și a fost izolată în anul 1991. În cazul polipozei adenomatoase familiale, gena apc suferă mutații în linia germinală. Aceeași genă poate fi inactivată și prin mutații somatice, în majoritatea carcinoamelor colorectale sporadice. Mutațiile (germinale sau somatice) determină sinteza unor proteine APC trunchiate (modificate), a căror detecție are valoare de diagnostic pentru pacienții purtători ai genei apc. Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
apc (Adenomatous Polyposis Coli) și a fost izolată în anul 1991. În cazul polipozei adenomatoase familiale, gena apc suferă mutații în linia germinală. Aceeași genă poate fi inactivată și prin mutații somatice, în majoritatea carcinoamelor colorectale sporadice. Mutațiile (germinale sau somatice) determină sinteza unor proteine APC trunchiate (modificate), a căror detecție are valoare de diagnostic pentru pacienții purtători ai genei apc. Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
desemnată nf1. Gena a fost ulterior identificată ca situs al mutațiilor în linia germinală la bolnavii cu neurofibromatoză și este o genă supresoare a creșterii tumorale. În unele tumori sporadice de carcinom de colon și astrocitom s-au descris mutații somatice ale genei nf1. Neurofibromatoza tip 2 are o incidență de 1 la 40 000 și este cauzată de inactivarea unei alte gene supresoare a creșterii tumorale, desemnată nf2, localizată 22q12. Gena vhl a fost localizată prin analiză de likage în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cromozomul 3p25. Această genă a fost și clonată. Ea este considerată gena declanșatoare a sindromului neoplaziei cu caracter familial von Hippel-Lindau, după o mutație în linia germinală. În carcinoame sporadice de celule renale, gena vhl este inactivată prin mutații somatice. Recent, a fost izolată gena mts1 (acronim derivat de la Multiple Tumor Suppressor 1), cartată 9p21 și implicată în numeroase neoplazii. Deoarece, ca și gena p53, mts1 funcționează în reglarea progresiei celulei în etapele ciclului celular, ea a trezit un interes
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este retinoblastomul. Mutația ereditară, transmisă pe linia germinală, nu este însă suficientă pentru instalarea condiției oncogenice. Ea conferă numai susceptibilitatea la neoplazie pentru individul purtător. Pentru desăvârșirea expresiei stării maligne, predispoziția trebuie să se asocieze cu un eveniment de mutație somatică (cea de a doua lovitură din modelul Knudson) care apare într-o manieră stohastică. Capitolul 21 RETINOBLASTOMUL ȘI MODELUL KNUDSON, AL „DUBLEI LOVITURI”. PARADIGMELE ONCOGENETICII MODERNE Retinoblastomul - malignitate retiniană a copiilor (indicativul MIM 180200, în nomenclatorul internațional al bolilor umane
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
concomitente (fig. 21.1). Astfel, în forma ereditară a retinoblastomului, prima mutație apare în linia germinală și, în consecință, este moștenită nu numai de către toate celulele retinale, dar și de către toate celulele viitorului organism. A doua mutație apare în celulele somatice, în cursul primelor faze ale dezvoltării embrionare sau ulterior acesteia. Dacă mutația apare în celulele precursoare ale celulelor retinei, ea va condiționa apariția retinoblastomului. Probabilitatea apariției celei de a doua mutații este suficient de mare pentru ca tumorile să se dezvolte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
doi părinți o primă mutație - aceea a susceptibilității la retinoblastom. Dacă un copil primește câte o alelă mutantă rb de la fiecare părinte, copilul va manifesta retinoblastom încă de la naștere, nemaifiind nevoie de cea de a doua « lovitură », adică de mutația somatică, în cursul embriogenezei sau al vieții postnatale. Dar, probabil, un astfel de caz este extrem de rar și nici nu este raportat în literatura de specialitate. Nu este exclus ca o condiție homozigotă rb1 rb1 să fie chiar letală, conducând la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
analizați, dar în toate cazurile s-a pierdut banda 13q14. Interesant apare faptul că celulele sângelui pacienților cu forma sporadică de retinoblastom prezentau ambii cromozomi ai perechii 13 normali, un indiciu că deleția benzii 13q14 a apărut ca o mutație somatică, doar în celulele retinale, în cursul dezvoltării tumorii. Analiza formei ereditare și a formei sporadice de retinoblastom susține cu claritate modelul Knudson, demonstrându-se că dezvoltarea retinoblastomului necesită două mutații distincte ale alelelor genei Rb1+. În forma ereditară una dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cele ale retinei, fiind moștenită pe linie germinală și transmisă de către unul dintre părinți. În consecință, mai este necesară o singură mutație, pentru a fi îndeplinită cerința „dublei lovituri” a modelului Knudson. A doua « lovitură », este reprezentată de o mutație somatică care poate să apară în orice moment al dezvoltării ontogenetice, de la formarea zigotului (mutație zigotică) sau a embrionului (mutație embrionară) până în perioada postnatală. În forma sporadică a retinoblastomului, ambele mutații sunt somatice și numai când apar coincidental în una și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
A doua « lovitură », este reprezentată de o mutație somatică care poate să apară în orice moment al dezvoltării ontogenetice, de la formarea zigotului (mutație zigotică) sau a embrionului (mutație embrionară) până în perioada postnatală. În forma sporadică a retinoblastomului, ambele mutații sunt somatice și numai când apar coincidental în una și aceeași celulă retinoblastică - situație excepțional de rară - ele conduc la instalarea condiției maligne. Așa se explică raritatea acestei forme de retinoblastom și existența unei singure tumori, de regulă unilaterală. Retinoblastomul sporadic are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
regulă unilaterală. Retinoblastomul sporadic are caracter unifocal și unilateral. Prin contrast, în forma ereditară de retinoblastom, tumorile sunt multiple (multifocale) și de regulă, bilaterale, indiciu că a doua „lovitură” a avut loc într-un stadiu timpuriu al embriogenezei ca mutație somatică în oricare retinoblast. Forma ereditară de retinoblastom este mult mai frecventă decât cea neereditară, deoarece este condiționată de deleția benzii 13q14, doar a unuia dintre cromozomii 13 (moștenită de la unul dintre părinți) asociată cu mutația somatică, la nivelul celei de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al embriogenezei ca mutație somatică în oricare retinoblast. Forma ereditară de retinoblastom este mult mai frecventă decât cea neereditară, deoarece este condiționată de deleția benzii 13q14, doar a unuia dintre cromozomii 13 (moștenită de la unul dintre părinți) asociată cu mutația somatică, la nivelul celei de a doua copii a genei Rb1+. Forma neereditară de retinoblastom este mult mai rară, deoarece mutația trebuie să „țintească” simultan într-o aceeași celulă ambele exemplare ale genei Rb1 aflate în cei doi cromozomi analogi ai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
analiza Southern blot în figura 21.6 prin analiza comparativă a ADN din sânge și din țesut tumoral. În figura 21.7 se prezintă diagrama mecanismelor genetice funcționale în apariția retinoblastomului, iar figura 21.8 prezintă interferența mutație germinală - mutație somatică în geneza retinoblastomului. Pentru a se dovedi aplicarea deplină a modelului Knudson, în cazurile de retinoblastom au fost necesare cercetări minuțioase, desfășurate timp de zece ani, la nivel cromozomal și molecular. Deleții apărute în cromozomul 13, într-o regiune care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a permis să se postuleze că cel de al doilea eveniment mutațional pentru inițierea acestui tip de neoplazie ar conduce la inactivarea sau eliminarea alelei de tip sălbatic, din locusul pentru retinoblastom. Al doilea eveniment poate fi reprezentat de mutația somatică a alelei normale sau de pierderea regiunii din cromozom în care se află gena sau chiar a întregului cromozom, ceea ce conduce la fenomenul de pierdere a heterozigoției (LOH) (fig. 21.7 și fig. 21.8). Analiza tumorilor din cazurile de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acestei neoplazii este pierderea unei gene funcționale. Cele două mutații necesare pentru dezvoltarea retinoblastomului, conform modelului Knudson, determină inactivarea ambelor copii ale genei normale prezente în cei doi cromozomi ai perechii 13, dintr-o celulă normală. Prima mutație (germinală sau somatică), va determina starea heterozigotă a celulei, având o alelă normală și o alelă mutantă. Dacă o a doua mutație inactivează cea de a doua copie normală a genei, ea va determina pierderea completă a funcției genice la nivelul celulei. Inactivarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o alelă mutantă. Dacă o a doua mutație inactivează cea de a doua copie normală a genei, ea va determina pierderea completă a funcției genice la nivelul celulei. Inactivarea copiei normale a genei se poate realiza fie printr-o mutație somatică, independentă de prima, fie prin pierderea (deleția) regiunii cromozomale care conține locusul normal, sau prin pierderea cromozomului întreg. Cea de a doua clasă de evenimente care se pot desfășura fie prin recombinare mitotică, fie prin pierdere cromozomală, însoțită sau nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fiind dezvoltarea tumorală cu celule homozigote pentru gena retinoblastomului și pentru alte gene strâns lincate cu aceasta, din cromozomul 13. Homozigozitarea a fost evidențiată experimental, utilizându-se analiza esterazei D sau alți markeri moleculari (markerii A1 și A2), în celule somatice normale și în celule din retinoblastom, aparținând aceluiași pacient. Celulele normale sunt heterozigote pentru esteraza D, iar în celulele neoplazice apare numai una dintre alelele genei esterazei D. Astfel, retinoblastomul este asociat cu trecerea de la heterozigoție la homozigoție pentru gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
markerii moleculari A1 și A2 (vezi fig. 21.14). În cazul ilustrat aici, mutația Rb este lincată la ESD-2 și este moștenită de la un părinte purtător. Părintele normal este homozigot pentru ESD-1. Astfel, genotipul descendentului afectat este ESD-1 / ESD-2. Celulele somatice normale sunt heterozigote la locusul ESD și exprimă ambele izozime esterazice D-1 și D-2. În acest exemplu, a doua mutație care a condus la apariția retinoblastomului apare prin pierdere cromozomală și duplicația cromozomului 13 rămas (disomie uniparentală). Celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
copii, dar astfel de mutații sunt implicate și în alte cancere precum cele pulmonare, de sân și de vezică urinară. Aceste condiții maligne sunt de o mie de ori mai frecvente decât retinoblastomul și mutațiile genei Rb1 sunt mai curând somatice decât moștenite pe linia germinală. Asemenea tumori sunt comune la pacienții care supraviețuiesc retinoblastomului moștenit. Produsul genei Rb joacă totodată rol central în tumorile induse de virusurile tumorale ADN, în special SV40, adenovirus și papilomavirusurile umane. Proteinele oncogenice ale acestor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cel de al doilea eveniment mutațional (double hits) în oncogeneză. Acest al doilea eveniment mutațional poate fi reprezentat de o mutație punctiformă în 13q14, deleție cromozomală, nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație. Descoperirea genelor supresoare de tumori a condus la constatarea că pierderea sau inactivarea acestora reprezintă o condiție necesară pentru creșterea tumorală. Genele supresoare de tumori reprezintă ELEMENTE DE CONTROL NEGATIV și au fost descoperite în cadrul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
duplicație. Descoperirea genelor supresoare de tumori a condus la constatarea că pierderea sau inactivarea acestora reprezintă o condiție necesară pentru creșterea tumorală. Genele supresoare de tumori reprezintă ELEMENTE DE CONTROL NEGATIV și au fost descoperite în cadrul experiențelor de hibridare celulară somatică între celule normale și celule transformate malign. Segreganții tumorigeni au rezultat din hibrizi celulari netumorigeni. Reexprimarea tumorigenezei s-a datorat pierderii unor cromozomi specifici (Evans și colab., 1982; Sager, 1985). În anul 1989, Stanbridge a evidențiat fenomenul supresiei tumorale în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și celule transformate malign. Segreganții tumorigeni au rezultat din hibrizi celulari netumorigeni. Reexprimarea tumorigenezei s-a datorat pierderii unor cromozomi specifici (Evans și colab., 1982; Sager, 1985). În anul 1989, Stanbridge a evidențiat fenomenul supresiei tumorale în experiențele de hibridare somatică între celule HeLa și fibroblaste umane normale, diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că genele supresoare de tumori într-un fel sau altul ar afecta direct acțiunea oncogenelor. Paradoxul este că atât oncogenele cât și genele supresoare de tumori apar a funcționa într-o manieră dominantă, atunci când sunt analizate în hibrizi de celule somatice, precum linia celulară fibrosarcomatoasă umană HT1080. Aceasta conține o alelă activată a genei N-ras, iar revertanții netumorigeni ai acestor celule exprimă im nivel ceva mai redus (de până la două ori) al proteinei activate N-ras p21, comparativ cu partenerii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ceea ce amintește de hibrizii HeLa x fibroblaste. Puțini segreganți tumorigenici au putut fi izolați. Toți hibrizii celulari, indiferent de potențialul lor tumorigenic au exprimat nivele înalte ale proteinei p21 mutante Ha-ras. Rezultate similare s-au înregistrat în cazul hibrizilor celulari somatici. Oncogenele pot fi HT1080 × fibroblaste exprimate dominant în aceste cazuri, dar în mod clar nu acționează dominant în sensul că expresia lor nu este suficientă spre a conferi unei celule proprietățile malignizării. Pe de altă parte, genele supresoare de tumori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]