22,065 matches
-
infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța, după ce lumea și-a consumat strălucirea. Ce-i rămâne mimului să facă? Să mimeze, desigur, cu toate că instrumentul ales este foarte fragil și timpul se scurge foarte repede. Somnul, lenea echivalează cu o închidere a pleoapei, cu o conservare de sine. Câștigă nu poezia, nu talentul, ci instinctul de conservare. Aceste tendințe au trecut din poezie în viața de zi cu zi, după cum notează unii contemporani: "Era un rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lua cu pumnul somnifere ca să supraviețuiască într-un univers paralel. (...) În studenție, Emil era socotit un actor netalentat. Era prea special, vorbea încet, rar. Parcă era în transă. Pe unii îi fascina, pe alții îi respingea." 30 Și un dulce somn îmi mângâie ochii. (Cosmos) Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste Somnoroasa" (Râsul tăcut) În Cel mai tare tensiune crește dramatic: Și viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste Somnoroasa" (Râsul tăcut) În Cel mai tare tensiune crește dramatic: Și viața mea va fi toropită de somn, și așa de asemenea morții, încât, dacă mi s-ar tăia brațul din rădăcină, n-ar curge nici un dram de sânge. Dar, după cum remarca Ștefan Augustin Doinaș 32, Emil Botta dezlănțuie energiile verbale fără a le mai putea controla, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asemenea morții, încât, dacă mi s-ar tăia brațul din rădăcină, n-ar curge nici un dram de sânge. Dar, după cum remarca Ștefan Augustin Doinaș 32, Emil Botta dezlănțuie energiile verbale fără a le mai putea controla, la un moment dat. Somnul, spleen-ul, pe cât de inofensive păreau, pe atât de periculoase devin: Și plictiseala își înfipse colții, neurastenia începea să roadă și să destrame. (Trântorul) Somnul capătă proporții apocaliptice, ca în basmul cu pădurea și fata adormită. Numai că în basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Emil Botta dezlănțuie energiile verbale fără a le mai putea controla, la un moment dat. Somnul, spleen-ul, pe cât de inofensive păreau, pe atât de periculoase devin: Și plictiseala își înfipse colții, neurastenia începea să roadă și să destrame. (Trântorul) Somnul capătă proporții apocaliptice, ca în basmul cu pădurea și fata adormită. Numai că în basm prințul salvator sosește pentru că așa îi stă bine oricărui prinț, și nici o frumoasă nu va fi sacrificată vreodată, în nici un basm, pe când în degringolada malefică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prinț, și nici o frumoasă nu va fi sacrificată vreodată, în nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între antiteze. Absența acestuia duce la o pendulare între orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între antiteze. Absența acestuia duce la o pendulare între orizontal și vertical, între veghe și somn, între viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între antiteze. Absența acestuia duce la o pendulare între orizontal și vertical, între veghe și somn, între viață și moarte. Între imaginea din oglindă, care se culcă și adoarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între antiteze. Absența acestuia duce la o pendulare între orizontal și vertical, între veghe și somn, între viață și moarte. Între imaginea din oglindă, care se culcă și adoarme subit în timp ce actorul rămâne în picioare. Arborii, simbol al verticalității, cunosc o moarte... orizontală. Încercarea de a stabili un echilibru eșuează dramatic: Iluzii, mi-ați furat echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absolutul interior. Doamne, să cunosc și eu astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de vederi Înguste. Letiția Își ascundea lacrimile dar bunica o vedea că oftează și nu mai avea chef de nimic. Nici somnul nici mâncarea nu se mai lipeau de ea. I a sunat pe părinți să o ia pe fată cu ei la oraș că ar fi mai bine pentru ea. Așa se face că Într-o Duminică dimineață, părinții Letiției se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bună. În poartă Îl aștepta soția Îngrijorată că se făcuse noapte și el nu era acasă. Au adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne mutăm la ferma din satul vecin, o să lucrez la vaci, o să l ajut pe cel ce se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la o viață mai bună. Să Învețe, să muncească și să-și facă și ei un rost În viață. Când mama s-a apropiat de ungherul unde dormea Ionuț, bobocul de gâscă s-a agitat și l-a trezit din somn. Ce-i, mamă? Ce-i? A venit tata, are și struguri? Întrebase copilul somnoros. A adus și struguri Ionuț, dar a adus și o veste mare. O să ne mutăm la ferma unde a muncit vara asta. O să poți merge la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]