2,000 matches
-
Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant. În 1970 înființează propriul său "Taraf" concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la "Gaîté - Montparnasse" din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
(n. 9 iunie 1939, Galați) este o soprană română, a cărei carieră s-a desfășurat între anii 1960 - 1990. A fost admirată pentru talentul actoricesc și pentru ușurința cu care cânta operă în diverse limbi. Cotrubaș s-a născut în Galați, crescând într-o familie cu tradiție muzicală
Ileana Cotrubaș () [Corola-website/Science/297378_a_298707]
-
Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski . În anul 1970 a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Suzana din Nunta lui Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din Boema și Sophie din Cavalerul Rozelor. Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi . Pentru Ileana
Ileana Cotrubaș () [Corola-website/Science/297378_a_298707]
-
pe 22 octombrie 1983 și la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor și mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind și ultima ei apariție pe celebra scenă newyorkeză). Soprana română este bine cunoscută pentru exigența sa profesională manifestată atât în relația cu regizorii cât și față de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaș a părăsit fără ezitare
Ileana Cotrubaș () [Corola-website/Science/297378_a_298707]
-
Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia. În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
exprimare, poate mai potrivite decât ale altora. Dacă am reușit sau nu, veți hotărî dumneavoastră, cititorii. Am avut șansa să vin pe lume într-o familie de oameni de artă: tatăl meu, muzician amator, baritone în corul bisericii, iar mama soprană în același cor. Părinții mei erau oameni de cultură; fratele tatei - bariton la opera din Brașov. Ceilalți doi unchi ai mei pictori, elevi ai marelui Grigorescu: unul portretist, celălalt peisagist. Vărul meu mai mic, pianist la Opera din Timișoara. Eu
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
Tarja Soile Susanna Turunen Cabuli (n. 17 august 1977, Kitee) este o soprană lirică, compozitoare și pianistă finlandeză care a obținut notorietate pe plan internațional ca solistă a formației de metal simfonic Nightwish, alături de care a cântat între 1996 și 2005. Ulterior ea și-a făcut debutul discografic pe plan independent și a
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
pe plan internațional până în toamna anului 2009. Cel mai recent album al interpretei poartă numele "What Lies Beneath" (2010), iar campania sa de promovare aferentă s-a încheiat în martie 2012. Profilul vocal al Tarjei Turunen se încadrează în categoria sopranelor lirice, iar întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave. Glasul său a fost caracterizat drept „puternic și emotiv”, iar Tarja este recunoscută pentru tehnicitatea impresionantă cu care interpretează atât metal, cât și muzică clasică. Tarja Soile Susanna Turunen s-a
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
o zi am început să studiez muzica clasică, iar el nu a mai vorbit niciodată cu mine. Cred că decizia mea l-a dezamăgit, el ar fi vrut ca eu să cânt muzică soul.” Ulterior Turunen avea să asculte muzica sopranei britanice Sarah Brightman (în special opera „Fantoma de la operă”), iar odată cu încheierea studiilor liceale ea s-a mutat în Kuopio, unde și-a continuat lecțiile de canto și a studiat muzica clasică în cadrul Academiei „Sibelius”. În acest loc Tarja și-
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
Within Temptation piesa principală de pe EP-ul formației Within Temptation, "Paradise (What About Us?)", lansat pe 27 septembrie. În adolescență Tarja a cântat compoziții specifice mezzo-sopranelor dramatice, însă după mulți ani de studiu interpreta a dobândit tehnica vocală necesară unei soprane lirice. Întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave, iar din cauza faptului că în tinerețe repertoriul său era destinat unei mezzo-soprane, Tarja are o „voce destul de gravă pentru o soprană”. Turunen a declarat că la începutul colaborării cu formația Nightwish a
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
mulți ani de studiu interpreta a dobândit tehnica vocală necesară unei soprane lirice. Întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave, iar din cauza faptului că în tinerețe repertoriul său era destinat unei mezzo-soprane, Tarja are o „voce destul de gravă pentru o soprană”. Turunen a declarat că la începutul colaborării cu formația Nightwish a fost dificil să cânte muzică metal fără să-și rănească corzile vocale. Totuși, în timp ea a învățat să își controleze glasul astfel încât să poată cânta piese rock, iar
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
pe parcursul sesiunilor de înregistrare ale acestui disc s-a temut că nu avea tehnica necesară pentru a cânta anumite secțiuni complexe ale materialului. Odată cu înregistrarea discului "Over the Hills and Far Away" (2001), Tarja a interpretat în registre grave, nespecifice sopranelor, însă a avut nevoie de ore suplimentare de canto pentru a-și extinde ambitusul. Mai mult, în vederea lansării albumului "Century Child" (2002), Tarja a încercat să cânte „într-un stil mai rock”, însă nu a fost mulțumită de rezultate decât
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
său concert solo în România în mai 2004, când a avut un recital de lied alături de proiectul Noche Escandinava în capitală. Tarja a revenit în țară un an mai târziu cu ocazia unui concert avut la Sibiu în decembrie 2005. Soprana a avut un recital la Sala Palatului pe 22 iunie 2009 cu scopul de a promova albumul "My Winter Storm". De asemenea, Tarja s-a numărat printre invitații de onoare ai festivalului Artmania (Sibiu, august 2011). Turunen a cântat pentru
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
deține rolurile principale din operele "Aida" de Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaikovski, "Liliacul" de Johann Strauss, "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner. După ce în 1937 cântă în rolul lui Radames din opera "Aida" de Verdi alături de de celebra soprană Maria Caniglia, venită în turneu la București, Emil Marinescu se hotărăște, la îndemnul acesteia, să plece în Italia. Are câteva angajamente temporare la teatre de operă de mai mică însemnătate, pentru ca în ianuarie 1940 să primească un contract la renumitul
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: "Răpirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat". A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Cărți și materiale Partituri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care numai 4 au supraviețuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soții, Bach s-a recăsătorit în 1721 cu Anna Magdalena Wilcke, o tânără soprană, cu care - deși cu 17 ani mai tânără ca el - a avut o lungă căsnicie fericită. Împreună au avut 13 copii. Toți fiii lui Bach au arătat o deosebită dotare pentru muzică, mulți dintre ei devenind muzicieni consacrați, așa Wilhelm
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Concerte brandenburgice (1721), comandate de markgraful Christian Ludwig de Brandenburg, și o parte din cantatele sale laice. În anul 1720, la Köthen, îi moare soția. După un an, se recăsătorește cu Anna Magdalena Wülken, muziciană cu o frumoasă voce de soprană și aptitudini muzicale, căreia îi dedică, pentru studiu, acele gingașe Klavierbüchlein, colecții de mici piese pentru începători. În 1720, a încercat să ocupe postul de organist la biserica Sfântul Iacob din Hamburg, dar, în locul lui, a fost preferat un muzician
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
revenire a vederii (de 10 zile) a precedat sfârșitul său din anul 1750. Din cei 21 de copii pe care i-a avut, au supraviețuit opt: 4 fete și 4 băieți. Fiica cea mai mare, având o voce frumoasă de soprană, s-a ocupat de muzică, iar cei patru fii au devenit importanți muzicieni. organist și compozitor, Wilhelm Friedmann (1710-1784), supranumit “Bach din Halle” va fi unul din întemeietorii noului stil galant și un precursor al simfoniei și al liedului german
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
(n. 2 decembrie 1923, New York, SUA - d. 16 septembrie 1977, Paris, Franța) este numele de artista al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumită soprana, considerată de unii drept cea mai mare cântăreața de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, denumită ""La Divină"" sau ""Regina della lirica"". , provenind dintr-o familie de greci imigrați în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
la adevărata valoare". Trivella a fost de acord să o pregătească complet pe Callas, renunțând la taxe, dar îndată după începerea lecțiilor formale și vocale, Trivella a inteles ca Maria nu era o contralto, așa cum a fost prezentată, ci o soprana dramatică. În consecință, au început să lucreze la extinderea razei vocale și la subțierea timbrului. Trivella și-a amintit de Callas că "o studentă model. Fanatica, fără compromisuri, dedicată studiului trup și suflet. Progresul sau era fenomenal. Studia cinci sau
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
nu aveam tonuri joase, care sunt esențiale în belcanto... Iată unde am invatat tonurile joase". Oricum, fiind intervievata de Pierre Desgraupes în cadrul emisiunii L'Invitee Du Dimanche, Callas a atribuit dezvoltarea vocii de piept nu Trivellei, ci următoarei profesoare, binecunoscută soprana de coloratura Elvira de Hidalgo. Callas a studiat cu Trivella timp de doi ani înainte ca mama sa să obțină altă audiție la Conservatorul din Atena cu de Hidalgo. Callas a interpretat "Ocean, Monstru Uriaș". De Hidalgo și-a amintit
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
să nu fie prea zgomotos, ci rezonant. Mai este și studiul scalelor, trilurilor, înfloriturilor specifice bel canto, care sunt un limbaj de sine stătător". De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas că era "un fenomen... Obișnuia să asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabilă de orice." Însăși Callas a declarat că : "mergeam la Conservator la 10 dimineață și plecăm cu ultimul elev... devorând muzică" 10 ore pe zi. Cand a fost întrebată de profesoară de ce proceda astfel, răspunsul a
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
Piatră de mormânt de la cimitirul "Père Lachaise" amintește de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au rămas înregistrările pe discuri cu vocea să, care a dat viața într-un mod neegalat atâtor personaje tragice și nefericite. Referindu-se la soprana Renata Tebaldi, pentru care nutrea o profundă ostilitate, Maria Callas a spus: "„Când vom putea cânta Walkiria și Puritanii una lângă alta, atunci se va putea face o comparație. Până atunci e ca si cum ai compară Coca-Cola cu șampania”".
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
(nume de familie original Hariclea Haricli, n. 10 iunie 1860, Brăila - d. 12 ianuarie 1939, București) a fost o soprană română. , una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]