2,213 matches
-
punere sub acuzare a președintelui, de numire a judecătorilor Curții Constituționale, Curții Supreme și a Înaltei Curți de Arbitraj, precum și de a lua decizii cu privire la utilizare forților armate ruse în acțiuni în afara granițelor țării. Pentru că legile să fie aprobate de Soviet, e nevoie de votul favorabil a cel puțin jumate din cei 170 de senatori. În cazul legilor constituționale federale, e nevoie de votul favorabil a ¾ dintre senatori pentru a fi aprobate. Dacă Senatul își exprimă veto-ul în cazul unei
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
veto-ul în cazul unei legi aprobate de Duma de Stat, cele două camere formează un Comitet de Conciliere pentru găsirea unui compromis, care trebuie să treacă din nou prin procedurile de aprobare. Comitetele formează o componentă principala a structurii Sovietului. Sunt formate 16 comitete și 7 comisii care supraveghează o gamă largă de probleme. Președinții acestor comitete și comisii sunt numiți de președintele Sovietului. Aceste comitete sunt: Criticile aduse Sovietului Federației vizează faptul că această cameră a parlamentului este în
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
trebuie să treacă din nou prin procedurile de aprobare. Comitetele formează o componentă principala a structurii Sovietului. Sunt formate 16 comitete și 7 comisii care supraveghează o gamă largă de probleme. Președinții acestor comitete și comisii sunt numiți de președintele Sovietului. Aceste comitete sunt: Criticile aduse Sovietului Federației vizează faptul că această cameră a parlamentului este în mod inerent un corp legiuitor al elitelor regionale, care nu ține seama de voință celei mai mari părți a populației Rusiei. După reformele promovate
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
procedurile de aprobare. Comitetele formează o componentă principala a structurii Sovietului. Sunt formate 16 comitete și 7 comisii care supraveghează o gamă largă de probleme. Președinții acestor comitete și comisii sunt numiți de președintele Sovietului. Aceste comitete sunt: Criticile aduse Sovietului Federației vizează faptul că această cameră a parlamentului este în mod inerent un corp legiuitor al elitelor regionale, care nu ține seama de voință celei mai mari părți a populației Rusiei. După reformele promovate de președintele Puțin în anul 2000
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
a parlamentului este în mod inerent un corp legiuitor al elitelor regionale, care nu ține seama de voință celei mai mari părți a populației Rusiei. După reformele promovate de președintele Puțin în anul 2000, criticile vizează și faptul că noul Soviet s-a transformat într-o mașină de vot și de aprobat deciziile Kremlinului, pierzându-și practic orice rol de corp legislativ. Mulți senatori, inclusiv președintele Sovietului Federației Seghei Mironov, sunt considerați aliați de nădejde ai lui Vladimir Puțin sau ai
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
reformele promovate de președintele Puțin în anul 2000, criticile vizează și faptul că noul Soviet s-a transformat într-o mașină de vot și de aprobat deciziile Kremlinului, pierzându-și practic orice rol de corp legislativ. Mulți senatori, inclusiv președintele Sovietului Federației Seghei Mironov, sunt considerați aliați de nădejde ai lui Vladimir Puțin sau ai partidului Rusia Unită.Critiii amintesc de asemenea și faptul că membrii Sovietului Federației se întâlnesc doar o zi la două săptămâni, votând în grabă toate legile
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
deciziile Kremlinului, pierzându-și practic orice rol de corp legislativ. Mulți senatori, inclusiv președintele Sovietului Federației Seghei Mironov, sunt considerați aliați de nădejde ai lui Vladimir Puțin sau ai partidului Rusia Unită.Critiii amintesc de asemenea și faptul că membrii Sovietului Federației se întâlnesc doar o zi la două săptămâni, votând în grabă toate legile aflate pe agendă. Se considera în general că aceasta viteza sporită de aprobare este dată de uriașă influență a administrației prezidențiale, care și-a impus deja
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
seprației puterilor în stat. După restructurarea de către Puțin a executivelor regionale în 2004, prin numirea directă de la Moscova, sprijinitorii ideii federaliste susțin că prin această reformă a fost scăzută importantă camerei superioare. Federaliștii afirmă că, dacă pe vremea lui Elțin Sovietul Federației era un corp legiuitor care reflectă interesele regionale, restructurarea lui Puțin a dus la o centralizare excesivă a deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice prezidențiale și ale partidului Rusia Unită, neglijând interesele
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
Greva generală, declanșată în iarna anului 1917, a degenerat în insurecție armată la Petrograd (capitala Imperiului), determinând abdicarea țarului Nicolae al II-lea, la 15 martie 1917. Dualitatea puterii, combinație monstruoasă între guvernul provizoriu, condus de generalul Alexander Kerenski și sovietele de deputați proletare, se va delimita în urma loviturii de stat bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, în frunte cu V. I. Lenin, în favoarea celor din urmă. Palatul de Iarnă a fost cucerit și guvernul provizoriu arestat. Așa se instaura
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a fost cucerit și guvernul provizoriu arestat. Așa se instaura pentru șapte decenii Era Comunistă cu implicațiile ei nefaste asupra întregii omeniri. În noaptea puciului bolșevic, noua putere comunistă sub autoritatea lui Lenin a convocat Congresul al II-lea al Sovietelor de De-putați care au aprobat populistele decrete cu care să atragă poporul, în majoritate analfabet, sărac, îndobitocit de foame și frig, ușor manevrabil la promisiuni. Trei decrete au fost esențiale pentru pro-paganda bolșevică: Decretul asupra păcii (proclama ieșirea din război
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Criza constituținală rusă a început pe 21 septembrie, când președintele Rusiei, Boris Elțin, a dizolvat legislativul federal, Congresul Deputaților Poporului și Sovietul Suprem, care se opunea tendinței de consolidare a puterii prezidențiale și reformelor economice neoliberale nepopulare. Decretul prezidențial din 21 septembrie contravenea prevederilor Constituției în vigoare de pe vremea sovietică. Pe 15 octombrie, după încheierea crizei constituționale, Elțin a dispus organizarea unui
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
central. Vicepreședintele rus Alexandr Ruțkoi a denunțat programul economic al președintelui ca fiind "genocid economic." Liderii republicilor bogate în petrol, așa cum sunt Tatarstanul și Bașkiria militau pentru independența totală față de Rusia. În tot anul 1992, Elțin s-a luptat cu Sovietul Suprem și cu Congresul Deputaților Poporului (camera legislativă din rândul cărei aproveneau deputații din Sovietul Suprem) pentru controlul asupra guvernului și politicii guvernamentale. În 1992, președintele parlamentului rus, Ruslan Hasbulatov, și-a manifestat în mod deschis opoziția față de programul de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Liderii republicilor bogate în petrol, așa cum sunt Tatarstanul și Bașkiria militau pentru independența totală față de Rusia. În tot anul 1992, Elțin s-a luptat cu Sovietul Suprem și cu Congresul Deputaților Poporului (camera legislativă din rândul cărei aproveneau deputații din Sovietul Suprem) pentru controlul asupra guvernului și politicii guvernamentale. În 1992, președintele parlamentului rus, Ruslan Hasbulatov, și-a manifestat în mod deschis opoziția față de programul de reforme, în ciuda sprijinului general arătat politicii lui Elțin. Președintele era îngrijorat de soarta prevederile amendamentelor
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
sfârșitul anului 1991, care, neadoptate, ar fi făcut ca puterile speciale ale președintelui să expire la sfârșitul lui 1992. (Elțin își lărgise puterile speciale dincolo de limitele constituționale în scopul ducerii la îndeplinire a reformelor). Dar deputații Congresului Deputaților Poporului și Sovietului Suprem refuzau să adopte o nouă constituție care ar fi legiferat setul de puteri speciale cerute de Elțin. În timpul sesiunii din decembrie, parlamentarii s-au opus lui Elțin în cazul a mai multor inițiative prezidențiale. Conflictul a ajuns într-un
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
o versiune a proiectului de constituție pe 12 iulie, care prevedea înființarea unui parlament bicameral și dizolvarea vechiului Congres. Dar, datorită faptului că acest proiect prevedea dizolvarea Congresului Deputaților Poporului, devenea evident că deputații nu vor vota împotriva intereselor proprii. Sovietul Suprem a respins imediat proiectul de constituție și a declarat că Congresul Deputaților Poporului este singurul corp legiuitor și, ca atare, este singurul care poată să decidă asupra noii constituții. Parlamentul era încă în sesiune în august, în timp ce președintele se
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
adversari ai săi. Ruțkoi, ales odată cu Elțin în 1991, i-at fi succedat în mod automat la putere președintelui. Un purtător de cuvânt al președintelui a afirmat că vicepreședintele urma să fie suspendat datorită "acuzațiilor de corupție". Pe 3 septembrie, Sovietul Suprem a repins cererea făcută de Elțin pentru suspendarea vicepreședintelui, și a prezentat chestiunea Curții Constituționale. După două săptămâni, președintele a declarat că este de acord cu convocarea unor alegeri prezidențiale anticipate, cerând în schimb ca și parlamentul să fie
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
alegeri legislative anticipate. Parlamentul a ignorat propunerile prezidențiale. Pe 8 septembrie, Elțin l-a numit pe Egor Gaidar, care fusese obligat să demisioneze de opoziția parlamentară în 1992, ca adjunct al primului ministru și vice prim-ministru pentru problemele economice. Sovietul Suprem a respins în mod demonstrativ această numire. Pe 21 septembrie 1993, Eltin a răspuns impasului apărut în relația executiv-legislativ prin anunțarea referendumului asupra constituției, dar de această dată a continuat prin dizolvare parlamentul și anunțarea de noi alegeri legislative
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
suspendat constituția în vigoare, înlocuind-o cu o lege fundamentală care-i dădeau puteri executive excepționale. În conformitate cu planurile prezidențiale, noua cameră inferioară a parlamentului avea să aibă 450 de deputați, urmând să fie numită Duma de Stat, iar camera superioară Sovietul Federației, urma să fie formați din reprezentanții celor 89 de subdiviziuni administrative ale Rusiei. Elțin a pretins că acțiunea sa deschide calea pentru tranziția rapidă către economia de piață funcțională. Datorită acestei declarații, Elțin a primit sprijinul celor mai puternice
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
menite să-i consolideze puterea. Pe 5 octombrie, președintele a interzis partidele politice de stânga, pe cele naționaliste, ca și ziarele care susținuseră cauza rebelilor parlamentari. Într-un discurs către națiune de pe 6 octombrie, președintele a luat atitudine și față de sovietele regionale care i s-au opus. Marea majoritate a acestora au fost dizolvate. Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale, a fost silit să-și dea demisia. Președintele Sindicatelor Independente a fost de asemena atacat, iar Elțin a profitat de moment pentru
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Marii Enciclopediei Sovietice din 1926, populația Republicii Armenia în 1918 era de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din 3 ianuarie 1935 conform căreia au fost redenumite în limba armeană 51 de comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii '60-'80 campania de redenumire a localităților a căpătat o amploare deosebită și
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
a armenilor. Deoarece mișcarea a luat amploare și la începutul 1946 numărul doritorilor să revină în Armenia s-a ridicat la 130.000, pe lângă guvernul republicii a fost creat Comitetul pe probleme de preluare și repartizare a armenilor repatriați. Ordonanța Sovietului de Miniștri al U.R.S.S. nr. 754 privind măsurile pentru strămutarea colhoznicilor și azerilor din R.S.S. Armenia în regiunea Kuro-Arax din R.S.S. Azerbaidjană a fost semnată la 23 decembrie 1947 de mâna “"tatălui popoarelor"”. Conform ordonanței peste 100.000 de
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
(în ; n. 22 octombrie 1934) este un activist de partid și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (1985-1989). s-a născut la data de 22 octombrie 1934, în Chișinău (pe atunci în Regatul României). În anul 1956 a absolvit studiile universitare la Institutul Agronomic „M.V. Frunze” din Chișinău, obținând ulterior titlul academic de
Alexandru Mocanu () [Corola-website/Science/312570_a_313899]
-
și Tractoare, inginer șef și șef al direcției SKB din cadrul Fabricii de Tractoare din Chișinău. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. În perioada 24 decembrie 1985 - 12 iulie 1989, Alexandru Mocanu a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească, fiind ales și ca locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1986-1989). În vara anului 1989, confruntat cu mișcarea de eliberare națională din RSS Moldovenească, Alexandru Mocanu a rămas la Moscova.
Alexandru Mocanu () [Corola-website/Science/312570_a_313899]