7,703 matches
-
intelectuali, scriitori și profesori arestau trimițând la Închisoare pe motiv de origină burgheză și,dușmani ai poporului...! Afirm cu tărie și sunt extrem de revoltat de odioasele crime săvârșite de către activiștii comuniști chiar imediat după instalarea lor la putere de către consilierii sovietici, arestând și omorând cu o așa forță și rapiditate Încât efectiv nu mai aveau pușcării unde să-i maltrateze și infometa la moarte, În mod special În Capitală unde o veche mânăstire”Văcărești”datând de 300-350 ani În urmă,fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la puiet și-apoi la adult, problemele pe care peștii le aveau din cauza prădătorilor, a habitatului distrus și, în principal, din cauza barajelor. Barajele de pe râul Snake erau principalele suspecte - fuseseră construite în timpul Războiului Rece, ca o demonstrație de forță în fața sovieticilor și, în mod surprinzător, nu ofereau nici un fel de control asupra acumulărilor de apă. Conform pamfletului lui Drew, toate cele patru baraje de pe Snake erau, în esență, inutile ca surse de energie hidroelectrică, punând în mișcare doar una sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei, dar n-am împărtășit-o niciodată. Mie nu mi-a vârât nimeni sovietici pe gât și cred că n-am văzut picior de rus decât ca turiști la Marea Neagră. Sunt tot atât de empatică în raport cu experiența mamei sub stalinism pe cât era ea în raport cu a bunicii sub Imperiul Austro-ungar. Înțeleg rațional răul produs de stalinism cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
revista liceului (eram redactora ei șefă pe atunci) pe motiv că sunt prea pesimiste. Cinematograful „Siderurgistul” ținea săli pline la Oscaruri și Cannes-uri primite cu câteva luni în urmă. Filmele rusești erau semnate de Mihalkov, Tarkovski, Kudașvili, marii regizori „sovietici”, dar și de Fellini, Antonioni, iar la celelalte nu ne obliga nimeni să ne ducem. Pița și Veroiu căpătau recunoaștere internațională. Breban, Buzura, Nichita, Sorescu erau romancierii și poeții familiari nouă. Acțiunile UTC au fost o vreme (’69-’71) mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
face parte din Tratatul Nord Atlantic, dar avem pe teritoriul nostru și baze militare N.A.T.O. care implică riscuri și cărora li s-a acordat un statut privilegiat personalul acestuia bucurându-se de un statut de extrateritorialitate peste ceea ce pretindeau sovieticii; astfel, cele evocate nu fac decât să arate și mai mult, cât de neîncrezătoare (Timeo Danaos et dona ferentes) era conducerea României în orice act al Rusiei (care uita să mai plece ori nu mai pleca deloc rupând din teritoriul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din Comisia mixtă româno-sovietică pentru verificarea traseului frontierei de stat dintre România și U.R.S.S.; în raportul pe care l-am prezentat conducerii M.A.E. cu privire la Sesiunea a XVII-a de la Iași din 1988, m-am referit la cererea sovieticilor de a modifica documentele (Protocolul) pentru ca insula Maican (28 km2) de pe brațul Chilia (recunoscut și atribuit României în 1987, în urma verificării și a hărților întocmite) să le fie restituită; pe acest raport, ministrul de externe român Ioan Totu a scris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lui Gheorghiu-Dej, câteva persoane l-au urmat în camera șefului Consiliului de Stat, amenajată la bordul avionului. La aterizarea avionului la Moscova, în sânul Delegației române domnea un aer de încordare și de supărare. În schimb, câțiva lideri de frunte sovietici N. S. Hrușciov, N. Kosâghin (mai puțin A. A. Gromiko, care părea că nu zâmbise vreodată) afișau o mulțumire de parcă și-ar fi revăzut după mult timp rudele apropiate. Am plecat într-un convoi de automobile spre Moscova, iar la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și tensionat în așa măsură, încât s-a ajuns la jigniri și acuzații reciproce fără precedent, jigniri și acuzații ce făceau deliciul diplomaților și presei occidentale. Este suficient de amintit unele dintre invectivele ce și le adresau conducătorii chinezi și sovietici. Mao Zedong îi numea pe conducătorii sovietici "fasciști nedemni de moștenirea marxist-leninistă", iar pe Hrușciov "o cismă veche" de nefolosit. La rîndul său, Hrușciov îl gratula pe Mao cu apelativul "cadavru viu". Se ajunsese, de asemenea, la ciocniri armate în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a ajuns la jigniri și acuzații reciproce fără precedent, jigniri și acuzații ce făceau deliciul diplomaților și presei occidentale. Este suficient de amintit unele dintre invectivele ce și le adresau conducătorii chinezi și sovietici. Mao Zedong îi numea pe conducătorii sovietici "fasciști nedemni de moștenirea marxist-leninistă", iar pe Hrușciov "o cismă veche" de nefolosit. La rîndul său, Hrușciov îl gratula pe Mao cu apelativul "cadavru viu". Se ajunsese, de asemenea, la ciocniri armate în zona de frontieră. Informațiile mele despre diferend
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
România nu participa la polemica publică și solicita să procedeze similar și partenerii săi, premierul chinez s-a abținut, dar în Albania, vizitată de el imediat după plecarea de la București, a tunat și fulgerat împotriva U.R.S.S. Viziunea noilor conducători sovietici și chinezi a dus cu timpul la depășirea divergențelor generate de diferendul ideologic, locul divergențelor fiind luat de relații normale, prietenești, de înțelegere și colaborare. IV. În vara anului 1965, împreună cu colegul meu Nicu Bujor, l-am însoțit pe D.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poziție aparte" apărea în multe situații din cauza greșelilor grosolane ale conducerii de partid și de stat a Uniunii Sovietice" (p. 291). Împărtășind pe deplin această afirmație menționată de cei doi diplomați români, fac doar precizarea că este vorba de conducătorii sovietici care l-au precedat pe M. Gorbaciov. VII. După o scurtă perioadă în Centrala M.A.E., mi-am continuat activitatea diplomatică la Ambasada de la Belgrad (1972-1978). Relațiile româno-iugoslave s-au dezvoltat puternic în perioada respectivă. Pe plan politic, aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-și și sperând că, prin acceptarea acesteia și de către Litvinov, U.R.S.S. ar fi recunoscut, indirect și indubitabil, apartenența Basarabiei la România. Iluzia lui Titulescu era întărită și de afirmația lui Litvinov, într-un cadru neoficial, potrivit căreia iscusitul diplomat sovietic ar fi spus credulului său coleg român: "V-am făcut cadou Basarabia"! Ar fi de precizat, în primul rând, că Basarabia nu aparținea de drept și nici de fapt U.R.S.S., spre a constitui obiectul unui cadou; cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Molotov, comisarul pentru afaceri externe al U.R.S.S., a primei note ultimative, adresată Guvernului român de către Guvernul sovietic, prin care se cerea cedarea nu numai a Basarabiei, ci și a Bucovinei de Nord, nu a produs nici un efect asupra "diplomatului" sovietic. Nicolae Titulescu, îndepărtat de la conducerea diplomației române, în urma unei remanieri ministeriale în anul 1936, aflat deci în dizgrație și în exil la Cap Martin, probabil că și-a dat seama, pentru prima oară însă, în anul 1940, că a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
conducerea diplomației române, în urma unei remanieri ministeriale în anul 1936, aflat deci în dizgrație și în exil la Cap Martin, probabil că și-a dat seama, pentru prima oară însă, în anul 1940, că a fost înșelat de "prietenii săi" sovietici, care, de altfel, după îndepărtarea sa din funcția de ministru de externe al României, l-au ocolit cu obstinație. Nu mai este interesant, raportau plictisiți diplomații sovietici la Geneva, acreditați ca să spunem așa pe lângă Liga Națiunilor. Asupra lui Titulescu, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prima oară însă, în anul 1940, că a fost înșelat de "prietenii săi" sovietici, care, de altfel, după îndepărtarea sa din funcția de ministru de externe al României, l-au ocolit cu obstinație. Nu mai este interesant, raportau plictisiți diplomații sovietici la Geneva, acreditați ca să spunem așa pe lângă Liga Națiunilor. Asupra lui Titulescu, au existat bănuieli, inclusiv de racolare din partea N.K.V.D.-ului sovietic, ținând seamă de relațiile sale mult prea amicale cu Litvinov (stătea cu săptămânile la reședința acestuia de pe malul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de ministru de externe al României, l-au ocolit cu obstinație. Nu mai este interesant, raportau plictisiți diplomații sovietici la Geneva, acreditați ca să spunem așa pe lângă Liga Națiunilor. Asupra lui Titulescu, au existat bănuieli, inclusiv de racolare din partea N.K.V.D.-ului sovietic, ținând seamă de relațiile sale mult prea amicale cu Litvinov (stătea cu săptămânile la reședința acestuia de pe malul lacului Leman și îl informa pe diplomatul sovietic, în amănunt, asupra celor discutate, de pildă, la ședințele miniștrilor de externe ale țărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
conștientizarea reprezentanților "fostelor state inamice" (aliații noștri din prima parte a celui de-al doilea război mondial), în primul rând a reprezentantului Japoniei, un consilier care, ca orice asiatic, știa să împletească șiretenia cu duritatea (în discuții, firește). Astfel, când sovieticul o lua razna și era tentat să bată cu pumnul în masă, uneori la propriu, reprezentanții României, Japoniei și R.F. Germania îi aduceau aminte, tranșant că discuțiile se purtau la Geneva / New York și nu la Teheran, Yalta sau Potsdam. Pătrunsesem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
negociam erau palpabile și îți dădeau impresia frontului, desigur, fără tancuri și avioane. Una era să negociezi la O.N.U. problematica Antarcticii și încălzirea climei care în anul 1975 era un fel de utopie, și alta să discuți cu sovieticii probleme actuale de graniță, mai precis consecințele granițelor impuse în anul 1940 și, respectiv, în 1944 și 1947 României, în calitatea sa de perdantă, datorită poziției sale geostrategice la această răscruce de drumuri și încrucișări de spade unde ne-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
s-a plâns de comportamentul delegației române, care, prin poziția adoptată și comportamentul, său a afectat, în mod negativ, activitatea Tratatului de la Varșovia. La sesiunea din toamnă a Adunării Generale a O.N.U. din septembrie 1988, ministrul de externe sovietic E. Șevarnadze a abordat aceeași problemă în cursul unei întâlniri cu ministrul afacerilor externe, Ștefan Andrei, care a precizat în răspunsul său că diplomatul român la sesiunea de la Varșovia a Tratatului de la Varșovia a prezentat poziția oficială a conducerii române
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în problema prelungirii termenului de activitate a Tratatului de la Varșovia. Ulterior, cu prilejul unor noi convorbiri la Moscova cu prim-ministrul A.Kosâghin, s-a convenit prelungirea Tratatului de la Varșovia pe o perioadă mai lungă (10 ani), convenabilă și reprezentanților sovietici la Tratatul de la Varșovia, în schimbul unor concesii economice (livrări de țiței), elemente consemnate într-un document secret (acord) care nu a mai intrat in vigoare, datorită evenimentelor din decembrie 1989, în România și, ulterior, în U.R.S.S. (dezmembrarea acesteia 1991
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
multidimensional al cooperării, ca trăsătură esențială a noului edificiu al securității. 3. Principiile și regulile de conduită ale statelor participante și ale organizației ca atare aveau drept reper esențial asigurarea primatului dreptului internațional general, în opoziție ireductibilă cu aserțiunile teoreticienilor sovietici, care susțineau existența unui drept internațional aplicabil între statele aparținând "sistemului socialist mondial", diferit, în esența sa, de dreptul internațional universal obligatoriu. Era subliniată, în context, obligativitatea asigurării unei concordanțe depline între normele aplicabile între statele europene și postulatele indivizibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe șeful delegației (văzându-l că tace) dacă este de acord să intervin eu în această problemă, iar răspunsul a fost afirmativ. Ca atare, m-am adresat mareșalului sovietic (o persoană care intimida prin alura lui atletică, de tipul "turiștilor sovietici" care vizitau Timișoara în 1989), spunându-i că problema care se ridică nu este aceea a rectificării traseului liniei care separă spațiul aerian, ci aceea a încetării controlului efectuat până atunci, de autoritățile sovietice asupra spațiului atmosferic aflat deasupra zonei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
C.C. al P.C.R. În legătură cu această consfătuire, erau două puncte de divergență între România și U.R.S.S. Primul se referea la proiectul declarației pe care factorii de conducere români o doreau un apel la colaborare, adresat Vestului, iar al doilea, în timp ce sovieticii pretindeau că este necesară consolidarea Tratatului de la Varșovia, inclusiv a Secretariatului permanent, românii susțineau ca fiecare țară, unde, prin rotație, au loc consfătuiri ale organizației, să asigure condiții pentru Secretariat. Din partea română, a fost constituit un secretariat, condus de Mircea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
permis ca fiecare dactilografă să bată mai puține pagini, iar textul final era asamblat din paginile respective. Metoda a reușit, așa că ambele echipe au terminat în același timp exercițiul; secretarul sovietic avea un exemplar, iar Mircea Malița altul. Bineînțeles că sovieticul s-a grăbit și a pus pe masă, pentru semnare, textul propriu. Numai că a intervenit neșansa pentru sovietic. Textul pe care l-a prezentat avea niște greșeli sesizate imediat de experții negociatori. Un moment de perplexitate: "Se amână momentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reușit, așa că ambele echipe au terminat în același timp exercițiul; secretarul sovietic avea un exemplar, iar Mircea Malița altul. Bineînțeles că sovieticul s-a grăbit și a pus pe masă, pentru semnare, textul propriu. Numai că a intervenit neșansa pentru sovietic. Textul pe care l-a prezentat avea niște greșeli sesizate imediat de experții negociatori. Un moment de perplexitate: "Se amână momentul semnării..." Nu este nevoie", a afirmat Mircea Malița, care a înmânat textul dactilografiat de secretariatul tehnic român. Experții negociatori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]