2,631 matches
-
Vișniec, Ana Orlea; operele lor și ale altora, rezidenți de voie sau fără în alte părți, bunăoară Gabriela Melinescu (Suedia), Ion Negoițescu (Germania), Ion Caraion (Elveția), aparțin intențional și faptic literaturii române. Se constituie într-un capitol aparte, analog celui spaniol de după 1936, când adversari dictaturii franchiste, unii creatori se refugiaseră în Mexic ori în alte colțuri ale Americii Latine. Câțiva artiști plastici porniți la diverse intervale din arcul carpatic, Nicolae Grigorescu (mergând de șase ori la Paris), modernul Theodor Pallady
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel mare al președintelui Roosevelt, cu numele mic tot Franklin, În divorțul său de fiica vestitului industriaș Dupont de Nemours. La o mică depărtare de Reno intrăm pe neștiute În țara visurilor, În cuptorul cald, sau cum au denumit-o spaniolii „California”. Țara făgăduinței. California Pe paralela pe care Înaintăm acum (39) căldura devine mai moderată. Străbatem o regiune joasă frumos Îmbrăcată. La o mică stație de benzină admirăm un Packard În care o prea frumosă pereche ne amintesc de Romeo
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înmulțeau. Se mânca numai la restaurant. Un ou un dolar. Toată California avea În 1848 13.000 suflete. În 1849 avea 100.000. La 1852 326.000 din care 204.000 americani, 30.000 germani, 28.000 francezi, 20.000 spanioli, 17.000 chinezi, 20.000 indieni și 2.000 negrii. Cosmopolitan club! Șobolanii invadaseră orașul și nu era picior de pisică. Un negru s-a Îmbogățit aducând de la Los Angeles pisici, pe cale le vindea cu 50-100 dolari bucata. Jocurile de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lui Thomas Jefferson, al treilea președinte (1801-1809), a fost cumpărată Louisiana, unul din cele mai importante acte ale lui 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 139 Jefferson. Din cauza conflictelor ce le avea la gura lui Mississippi cu spaniolii, Jefferson a trimis În Franța pe John Monroe pentru a lua contact cu Robert R. Livingstone, ambasadorul american de la Paris și a tratat cumpărarea orașului New Orleans. Dar, Talleyrand, care ca și Napoleon, nici nu știa ce-i cu Louisiana
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
îmi doresc. Și de asta România trebuie să profite încă de inerția faptului că această schimbare nu se va realiza în următorul ciclu bugetar. Deci mai avem încă în față cinci-șase ani în care trebuie să obținem ce au obținut spaniolii, ce au obținut portughezii, ce au obținut italienii și ce au obținut țările din Europa Centrală. Pentru că, așa cum am văzut eu satul Cârța, credeți-mă, în Republica Cehă, în Slovacia sau în Ungaria vezi în mult mai multe locuri, care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de a se ridica să danseze era momentul potrivit pentru celebrele tangouri, pe versurile lui Pribeagu. Zaraza, desigur, de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea ! Urmau, desigur, inegalabilele tangouri și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă aventurez și În clasificarea culturilor europene și a unor națiuni În funcție de „temperamentul” pe care li-l confeream; astfel, pe Englezi și chiar și pe Francezi - cu literatura lor cu tot! - Îi catalogam la „flegmatici”, iar pe Nemți și pe Spanioli, la colerici. Deducțiile mele, evident, nu se sprijineau pe cifre statistice de tip psihologic sau sociologic, ci pe expresia literară a acestor națiuni, pe literatura lor de vârf, pe care eu o consider profund „sinceră”, capabilă adică de a trăda
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acum trei luni. „E un timp foarte scurt pentru o organizare ireproșabilă”, ne spune attendent-ul nostru, Lasha Bakradse, oferindu-ne - cum de fapt îi prescriu obligațiile funcției - și alte detalii privind programul nostru la Madrid. O primă „noutate” este că spaniolii nu au pus la punct un serviciu de preluare a bagajelor și că va trebui să ne cărăm singuri valizele... În sfârșit, după o călătorie de aproape zece ore, în care am avut ocazia să cunosc atât virtuțile gastronomiei „mobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă decât aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și istorie”, cum a spus, enervat, poetul spaniol Alberto, care mă însoțea. VITALIE CIOBANU: Am o primă intervenție în cadrul unui colocviu, la Circulo des Bellas Artes - situat vizavi de Banca de España, pe Gran Via, adică într-un perimetru deja bine cunoscut de noi. Genericul dezbaterilor din această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
diversity. Colegii mei de ședință sunt Roald Dobrovenski și Amanda Aizpuriete (ambii din Letonia), Mikola Ryabtschuk (Ucraina), Albert Marencin din Slovacia și Alexei Varlamov din Rusia. În sală, vreo patruzeci de persoane. Oficiile de moderator îi revin unui critic literar spaniol, care face o scurtă prezentare fiecărui invitat înainte de a-i da cuvântul. Îmi vine rândul imediat după letoni. Vorbesc despre situația unei culturi de frontieră, care se încăpățânează să-și conserve autarhia, fără a-și valorifica din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dacă suntem, noi, scriitorii români, în speță cei din Basarabia, pregătiți să facem față acestei neplăcute revelații, dacă avem în bagaje un discurs alternativ, care să prindă mai bine la un public străin. De altfel, o ipostaziere în pielea unui spaniol, francez sau american, în raport cu agenda culturală și publică românească, ar fi un experiment cât se poate de util pentru a realiza adecvarea noastră la un orizont de așteptare pe care n-ai cum să-l cunoști dacă nu ieși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să văd și lucrări de El Greco, Goya, Murillo - alți trei mari spanioli. Ne întâlnim cu colegii noștri din România. Sunt la fel ca noi: fericiți și obosiți. Mergem să mâncăm în cafenelele de la subsolul muzeului. Lume multă și hămesită, stoarsă de vlagă, de parcă a tras la plug. Mănânc prost și destul de scump
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatura lor, pe care le-am văzut în librăriile din Franța, cred că au suficiente motive să-și permită niște divagații mai îndrăznețe... Se dau câteva party-uri pentru scriitorii din Literatur Express, organizate de comunitatea rușilor, a portughezilor și a spaniolilor din regiune. Nu merg la nici o întâlnire. Va fi mare înghesuială, discuții improvizate, care nu se ridică niciodată peste nivelul unor șuete prietenești, de care avem, oricum, destule în tren. VITALIE CIOBANU: Dimineața, la micul dejun, Richard Wagner îmi povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un bar meciul trucat Spania-Iugoslavia, 4:3. E opinia mai multora cu care stăm la masă. Scorul acesta califică ambele echipe în faza următoare a competiției, în dauna Norvegiei. Toată lumea exultă la cele două goluri înscrise pe final de spanioli. Ibericii, orice s-ar zice, adaugă mai multă culoare turneului. Astăzi, 21 iunie, a fost solstițiul de vară. O zi lungă, încărcată de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut cu sprijinul financiar al „șefului”. La hotel aflu că meciurile de fotbal din această zi de la Euro 2000 s-au încheiat astfel: Franța-Spania 2:1, Olanda-Iugoslavia 6:1. Am câștigat pariul cu Alberto Porlan, care mizase, evident, pe succesul spaniolilor. Nu-l mai sun, la această oră, să-mi povestească detaliile unei noi înfrângeri a conaționalilor săi, care au ratat din nou un turneu final. În ajun, îi cam „răsucisem cuțitul în rană”, spunându-i că este aproape incredibil cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să cuprindă și Occidentul nu ar fi avut nici o șansă să obțină finanțare. În plus, dacă stau să mă gândesc și mai bine, aflarea în „Estul sălbatic” ne ridică deodată în ochii scriitorilor vestici din Tren. Colegii noștri germani, francezi, spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din partea unor scriitori pe care, aici, în Rusia, vezi Doamne, doar literatura ar trebui să-i preocupe. Dar și unii occidentali s-au arătat reticenți sau și-au retractat ulterior adeziunea. Nu a fost de acord să semneze, de pildă, spaniolul Alberto Porlan (altfel, foarte sensibil la drama fostelor colonii sovietice, în speță față de români) și englezul Glen Patterson. Spania și Marea Britanie își au propriile probleme cu separatismul basc și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imperialismul rusesc”, dar refuză și din motive de politețe („cum se poate, chiar așa, doar ne găzduiesc?!”), alții nu semnează din scrupul, pentru că nu cunosc prea bine realitățile războiului din Cecenia. Printre cei mai reticenți, mi se par portughezii și spaniolii... Scriitorii ruși sunt, la rândul lor, foarte supărați. Îl văd pe Varlamov cum mă privește cu destulă dușmănie, dar nu are curajul să se apropie și să-mi vorbească, să se indigneze. Discut, în schimb, cu Nazim Orudzev, attendent-ul scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
format și destrămat pe durata călătoriei, a observat ticurile, complexele refulate ale multora (tânărul italian are nevoie să fie iubit, să fie adulat, pentru a căpăta mai multă siguranță; una dintre suedeze e gata să se ofere oricând și oricui; spaniolii se antipatizează între ei; unul dintre croați o fi comis niște omucideri, probabil, în războiul din fosta Iugoslavie, la care a participat, pentru că are momente grele de depresie; rușii îi par cei mai nefericiți și frustrați, pentru că toți îi consideră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
structura sejurului, și asta din cauza faptului că guvernatorul Iakovlev s-a certat cu stafful rusesc și a renunțat să aloce sumele de bani promise... Notele critice din discursul lui Thomas nu sunt luate în discuție, eventual parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși...), care sunt și ei prezenți la conferință. Ar fi și superfluu: trenul, vorba ceea, a plecat demult, la propriu și la figurat... Vorbesc și reprezentanții organizațiilor scriitoricești care au delegat scriitori pentru Expresul Literar. Albanezii interpretează, în franceză, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o oarecare politică minoritară. Problemele reale sunt cu totul altele, în primul rând așa-zișii Gastarbeiter, cei aduși să lucreze în Germania acum 30-40 de ani. E vorba de turci mai ales, dar au fost și destui greci, italieni și spanioli, însă aceștia, între timp, s-au integrat, făcând parte din același context creștin-european, fondul de care vorbeam mai sus. Problema reală sunt cele două milioane de islamici din Turcia, care nu sunt numai turci, sunt și kurzi printre ei, însă germanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ulterior din calcul. Istoria Spaniei pare o spectaculoasă succesiune de înălțări și prăbușiri. Cum priviți dumneavoastră destinul Spaniei? - Aș vrea să-mi permiteți să vorbesc puțin despre trecut, înainte de a scruta viitorul. Eu fac parte dintr-o primă generație de spanioli, care n-a fost obligată să sape tranșee. Sper mult ca acest lucru să nu se întâmple nici de-acum înainte. Istoria țării mele este prea lungă și complexă pentru a încerca s-o explic în acest scurt răspuns. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trecut imperial, spaniola n-a suferit deformări și nici o alterație vizibilă. Literatura de expresie spaniolă de pe continentul american a fost construită pe baza unor idiomuri foarte apropiate de spaniola clasică. Această idee este agreată de mulți scriitori care nu sunt spanioli prin naștere, cum ar fi de exemplu Jorge Luis Borges, unul dintre cei mai mari virtuozi ai limbii spaniole și ai literaturii hispanice din secolul nostru. În anii ’70, intram deseori în librăria Cuadernos Hispanoamericanos. Se întâmpla să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar singurul care a rămas în viață..." No hay mal que por bien no venga, zic spaniolii. Și nici fericire de o zi care să nu se transforme a doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă: catastrofa preschimbată în izbândă, victoria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cunosc din care mă trag. Voltaire: Academia instituție în care intră titrați, prelați, medici, demnitari și uneori chiar literați. Voltaire: Bun trebuie dovedit; frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]