55,270 matches
-
la ajustări și travestiuri de epoca postmodernă pe care tinde a o exprima. Imaginația puternică, parcă nesecată, deschide poezia și proza sa către toate azimuturile, copleșindu-l pe cititor cu lumi ireale de o concretețe tulburătoare. Dacă adăugăm fantezia lexicală, spectacolul limbajului care însuflețește și destramă, susținând sau încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
cel mai emblematic al poeziei ruse. Acesta nu e nici un compliment și nici un blam. E un fenomen. Romanul autobiografic Nu muri înainte de a-ți veni moartea dezvăluie sursele de transformare în substantiv comun a lui Evtușenko. Evtușenko e eroul unui spectacol de genuri multiple, al acțiunii eclectice, în care melodrama amoroasă se învecinează cu farsa politică, cu show-ul social, cu vodevilul metafizic, cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim, un charmeur
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
pe dizidenți; dintr-o ambasadă din Paris a țării X, Y, trimite o telegramă cifrată, intervenind pentru un poet ostracizat. La Festivalul Tineretului de la Helsinki, văzând că o balerină germană a fost rănită cu o sticlă zvârlită pe scenă, în timpul spectacolului, scrie poemul plin de mânie Comunismul mucos. Auzind versurile acestea, doi dintre naziștii sus-puși sunt cuprinși de admirație administrativă, iar gestapovistul cade pe gânduri și spune: "M-da... Poeții care vin la noi cu denunțuri împotriva dumneavoastră nu scriu asemenea
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
cu pași uriași: locurile comune ale propagandei oficiale se etalează aici fără jenă. Prozatorul încerca un pariu absurd, pierdut din plecare - acela de a înfățișa în culori favorabile o tragedie absolută, distrugerea satului românesc tradițional. A înfățișa sub forma unui spectacol optimist drama națională de proporții ar fi fost exagerat chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o dilemă care a durat pînă la moarte. Oferind două degete, prozatorul
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
sicriu la care avusese acces, devine simbol al existenței românilor în cea mai întunecată perioadă a istoriei lor contemporane. O imensă frustrare și o imensă ură răzbat din rândurile scrise pe ascuns de acest membru al Comitetului Central, pe care spectacolul existenței cotidiene a celorlalți trebuie să-l fi sufocat. Mai mult decît o nuvelă strălucită din punct de vedere literar, Cutia de ghete ne apare astăzi ca un document psihologic elocvent pentru starea de spirit a unui popor întreg. Reconvertirea
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă a pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-un alt registru - utopia negativă din finalul Cimitirului Buna-Vestire al lui T. Arghezi din 1936. Iar "scrisoarea" din numărul pe mai-iunie/1929 este un exercițiu de critică retrospectivă a revistei și, previzibil, de... autocritică. Pentru
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
bătrînel, singur-singurel, citește, pe o bancă, un ziar. Cînd ajung în dreptul lui, își ridică brusc privirea, mă pătrunde, adînc, cercetător și-mi face cu mîna, ca o păpușă automată. Mă tulbură toate acestea alcătuite într-un prolog, concret, palpabil, la spectacolul cu Medeea al lui Tompa Gabor, pe care aveam să-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie de grup din spectacol. Mă apropii, mă uit în ochii actorilor, la expresia lor. Mă emoționez. Mi se pare că la zilele Harag, organizate de Tompa acum cîțiva ani la Cluj, au venit și cîțiva actori de aici să evoce numele și memoria acestui
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înșelată în așteptările ei. Ea este vinovata tragică. Fiindcă își asumă în mod conștient vina de a-și ucide pruncii și atinge sublimul în suferința cu
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
altul, care ajunge la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi, la actori. Spațiul acesta strînge energia și emoțiile, amplificînd, iarăși, tensiunea. Gîndul regizorului Tompa Gabor și a colaboratoarei lui, scenografa Carmencita Brojboiu mi se pare una din cheile majore ale spectacolului. Într-un soi de intimitate, în acest amfiteatru grecesc în miniatură, simțindu-ne umerii și respirația, atît de aproape unii de alții, ne simțim și complicitatea, de multe ori prezentă în noi, în imediatul existenței. De aceea, Corul am găsit
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
chipuri și în suflet. I-am urmărit fascinată pe acești actori tineri, o trupă adevărată, și potențialul gradului de concentrare al fiecăruia dintre ei, performanța la care ajung datorită fiecăruia în parte, al devoțiunii fiecăruia în ideea și în mesajul spectacolului. Am urmărit jocul să-i spun introvertit, uneori, alteori exploziv al actriței Timea Buza, Medeea. Cu tăieturi ale feței aproape grecești, bine luminate, un fel de Irene Papas aprigă sau o Maria Callas infinit de tristă. Speculîndu-i liniile lungi ale
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
tragedie. "Agapi, agapi trinos". Iubire, iubire, jale, spune Medeea. Oare unde o fi fugit iubirea din noi? Prin ruinele bombardamentelor de azi, prin ruinele sufletelor noastre. "Embros!". "Mai departe!". Povestea nu merge mai departe. Nimeni nu mai răspunde acestei comenzi. Spectacolul a luat sfîrșit. Timpul morții s-a încheiat aici, în seara aceasta. Tragedia Medeei, a pătimașei femei înșelată în așteptări se rostogolește peste orice timp, la picioarele noastre... dincolo de magia dirijată de Cronos, într-o seară, pe pămînt.
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
ar putea povesti. Un alt post de televiziune, Realitatea TV, difuzează, zilnic, fragmente din jurnalele prezentate între 1949 și 1989. Gîndul meu, rostit cîndva, a devenit... realitate. Nu este, cu alte cuvinte, doar sentimentul meu răzleț. Am amînat să văd spectacolul lui Alexandru Tocilescu de la Teatrul Mic din motive de spaime interioare. Am amînat să văd O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu pentru simplul motiv că nu m-am simțit pregătită pentru o astfel de întîlnire. Pentru că intrasem într-un
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
vale sau ori de cîte ori sînt sus, pe val. Sînt un om norocos și nu știu de ce uit adesea asta. Chiar dacă nu mă aflu pe nici-o "listă" importantă, cum spune prietena mea. Experiența pe care am avut-o cu spectacolul Danaidele a fost una majoră. Umană și teatrală. O experiență care m-a alimentat mult, fertil, care mi-a cristalizat noțiuni, sentimente, stări. Chiar și de grație. Luni de zile am stat cu aceeași oameni, cu aceeași artiști, cu aceeași
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
misterul acestei arte, dincolo de ce se vede sau se știe în mod teoretic, academic, cool, cum s-ar spune astăzi, dacă aș vrea să fiu trendy. Dar eu nu vreau. Am văzut și am înțeles, dinăuntru, cum se ridică un spectacol, cum se muncește la o asemenea construcție, cum se crede în ea pînă la capăt, mă tem că altfel nici nu se poate, cum se luptă vulnerabilitățile și sensibilitățile cu elementele forței, cum se zboară, cum se plutește, cum se
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
scenograf-croitorie-tîmplărie... Primul scenograf pe care l-am văzut în exercițiul funcțiunii, dispus, totodată, să fie și călăuza inițierii mele, a fost Dan Jitianu. Lucra cu Alexandru Tocilescu Antigona, la Bulandra, sala "Toma Caragiu". Cred că a fost și ultimul lor spectacol. Vrăjită de Tocilescu, de personalitatea lui vulcanică, de umorul lui, de felul în care bea tutun, împodobit ca cei mai împătimiți hipioți, cu tot felul de lanțuri, inele, medalioane, urmărind dialogul cu Ion Caramitru, Hamlet-ul lui Toca, descoperind o studentă
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
proporții, de cromatici, de stiluri, de nebunii. Și le mulțumesc pentru ce am descoperit datorită lor. L-am cunoscut pe Paul Bortnovski și zeci de schițe, de studii, de variante. Cu acest mare artist, am călătorit în cele mai extraordinare spectacole ale teatrului nostru, atît de moderne, de viguroase și astăzi. La fel cu Vittorio Holtier, pe care îl admir de la distanță, cu Lucu Andreescu și poveștile despre el, cu Ion Popescu-Udriște și poveștile despre el, cu Liviu Ciulei. Am însoțit
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
cu Măniuțiu, pe Mădescu, pe Adriana Grand, pe Maria Miu... apoi pe Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, apoi pe Andu Dumitrescu, apoi pe Liliana Cenean și Ștefan Caragiu... Este o călătorie fără sfîrșit în cea mai spectaculoasă dimensiune a artei spectacolului, cea mai modestă și profund valoroasă. Înlănțuire aleatorie de imagini, stări, zbor, visare...
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Gina Sebastian Alcalay Am vorbit altădată de cîteva aspecte ale kitsch-ului politic. Dar prelungirile lui se găsesc pretutindeni: în artă, în literatura ieftină, în producțiile mass-mediei, în spectacolul și dialogurile străzii, în casele vecinilor, cu alte cuvinte, în viața de toate zilele. Florile artificiale și anumite produse sintetice care încearcă să-ți ia ochii sînt considerate kitsch tocmai pentru că și ele vor să pară ceea ce nu sînt; după cum
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
se întinde ca un blestem, apa tulbure aducătoare de tragedii. Avem de acolo amintiri despre oameni și întâmplări, despre case și pământuri, despre curți curate și despre animale îngrijite cu dragoste. Iar acum... Privim la televizor înmărmuriți, ca la un spectacol îngrozitor regizat de natura dezlănțuită și oarbă. Seară de seară, de peste două săptămâni. Vedem pe toate posturile de televiziune apele unei mări murdare, apărută ca un fel de osândă în sud-vestul țării; îi vedem pe oamenii aceia care își făcuseră
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
de călătorie, mai curînd de turism cultural, deopotrivă voiaj în timp real și pribegie imaginară, stîrnită de amănunte din cărți. O lume (mare) ancorată de hulubele ochelarilor... Întîi, preambulul despre călătorii români, de cînd se știu, prin țările străine, un spectacol fantastic, în care se amestecă mirare cu admirare. Apoi Germania, cu orașele ei muzicale, adăpostind, în amintire, neostoite, celebre iubiri. Rusia, dimpreună cu literatura și, în parte, cu istoria ei. Italia, o țară, un muzeu. Emoția primelor "ieșiri", Ungaria, Polonia
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
e un dexter inginer al poemului - alcătuit, acesta, prin silogisme și false silogisme, ca o construcție conceptual-solidă. Imagistica bogată (care a putut deruta o parte a comentatorilor) este numai o cortină, e drept somptuoasă, trasă însă rapid în lături, pentru ca spectacolul mistic să poată fi văzut și din ultimul rând: Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaște măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă și arsă?// dincolo de
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
de ani de când a plecat. Când întreabă despre un vechi prieten, află că a sfârșit demult în Siberia: deși era comunist, "a fost mutat la miazănoapte" de "tătuca Stalin" din vina de a fi basarabean (p. 64). Se vorbește de spectacole interzise de teatru (p. 35). Se strecoară și alte mici șopârle, agreate la vremea lor. Oamenii au intrat în colhozuri "întunecați" (p. 113). Un bărbat, coleg de generație, îi reproșează celui plecat că nu a fost în țară în anii
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]